Anulare act administrativ fiscal. Decizia 1020/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR.1020
Ședința publică din data de 24 iunie 2009
PREȘEDINTE: Preda Popescu Florentina
JUDECĂTORI: Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâții ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE, în nume propriu și pentru MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județ D, cod poștal -, împotriva sentinței nr.312 din 08 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata - reclamantă - SRL, cu sediul în Târgoviște, str. -, nr. 64, județ D, cod poștal -.
Cererea de recurs fiind scutită de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile: recurenții pârâți Administrația Finanțelor Publice Târgoviște, Ministerul Economiei și Finanțelor, intimata reclamantă - SRL Târgoviște.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că prin intermediul Serviciului Registratură intimata reclamantă - SRL Târgoviște a depus concluzii scrise.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată, față de împrejurarea că recurenții pârâți au solicitat judecata cauzei în lipsă, rămânând în deliberare pronunță următoarea decizie.
CURTEA:
Asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la ribunalul Dâmbovița - Secția comercială și de contencios administrativ sub nr. 992/120/05.03.2009 reclamanta - SRL a chemat în judecată pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice D și Administrația Finanțelor Publice Târgoviște, solicitând să îi fie restituită suma de 9.259 lei, reprezentând taxă specială de primă înmatriculare pentru autoturismul marca Mercedes Benz înmatriculat sub nr. DB - 06 - cu nr. de identificare -, an de fabricație 2003, cu dobânda legală aferentă.
În motivarea cererii, reclamanta a aratat că a achitat această sumă la data de 11.02.2008 conform calculului Trezoreriei Târgoviște, reprezentând "taxă specială pentru autoturisme și autovehicule", taxă impusă de prevederile art. 214 - introdus prin Legea nr. 343/2006 și modificată prin G 110/2006, 418/2007, corespunzător capacității cilindrice a normei de poluare sau a tipului autoturismului și vârstei acestuia; reclamanta consideră că în mod nelegal i-a fost percepută această taxă, fără de care nu putea înmatricula autoturismul în circulație, dispozițiile Legii nr. 343/2006 intrând în contradicție flagrantă cu dispozițiile legale comunitare în această materie.
În aprecierea reclamantei se impune ca, în speță, instanța să facă aplicarea principiului supremației dreptului comunitar și al efectului direct al prevederilor Tratatului de Înființare a Comunității Europene asupra reglementărilor interne; precizează reclamanta că "taxa specială" instituită de legea română constituie o măsură cu efect echivalent unei taxe vamale, iar în cadrul Uniunii Europene este interzisă asemenea măsură, contrară principiului libertății de circulație ce se aplica tuturor produselor ce provin din statele membre ale Uniunii Europene.
Prin sentința nr. 312 din 8 mai 2009 Tribunalul Dâmbovițaa admis cererea formulată de reclamanta - SRL, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice D, și Administrația Finanțelor Publice Târgoviște, și a obligat pârâții să restituie reclamantei suma de 9.259 lei reprezentând taxă auto de primă înmatriculare și dobânda legală aferentă.
Pentru a pronunța aceasta solutie, prima instanță a reținut că reclamanta a achitat în contul Trezoreriei Târgoviște suma de 9.259 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare a autoturismului marca Mercedes Benz cu chitanța seria - nr. -/11.02.2008, autovehiculul fiind dobândit prin cumpărare, conform contractului de vânzare cumpărare încheiat la 05.09.2007, deja înmatriculat la 25.06.2003 în Germania, așa cum reiese din copia certificatului de înmatriculare aflat la fila 27 dosar.
La înmatricularea în țară a autovehiculului, potrivit art.21412143din Codul fiscal și pct. 311-312din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, reclamanta a fost obligată la plata unei noi taxe de înmatriculare, însă conform art. 90 paragraful 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene - nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Reglementarea comunitară are ca scop asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, eliminarea discriminării fiscale între produsele importate și cele similare autohtone.
Se reține prin sentință că, România este stat membru al Uniunii Europene de la 01.01.2007 și prin Legea 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare la UE și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele Comunității, dinainte de aderare, iar potrivit art.148 alin.2 din Constituția României, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, autoritatea judecătorească garantând aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din aderare, astfel că dispozițiile art.2141-2143sunt reglementări contrare legislației europene și nu pot fi considerate aplicabile în speță.
Se reține neîntemeiată susținerea pârâtei privind admiterea în parte a cererii reclamantului, întrucât taxa de primă înmatriculare a fost achitată înainte de intrarea în vigoare a OG 50/2008, la 1.07.2008, astfel că prevederile acestui act normativ nu pot fi aplicate retroactiv, considerente pentru care a admis acțiunea șiu a obligat pârâta la restituirea sumei de 9259 lei taxă de primă înmatriculare și în temeiul art. 3 alin.3 din OG 9/2000, a obligat aceași pârâtă la plata dobânzii legale calculată de la data încasării sumei până la data restituirii integrale și efective.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Târgoviște, în nume propriu și pentru pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, criticând-o ca nelegală și netemeinică, arătând că că la data pronunțării hotărârii recurate erau deja aplicabile prevederile nr.OUG 50/2008, prin care s-a instituit, începând cu 1.07.2008 taxa de poluare, taxă ce intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România și potrivit acestei ordonanțte taxa se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a acestei ordonanțe, reglementată la Cap. VI, secțiunea I, art. 6 din Anexa la HG. nr. 686/2008.
Recurenta apreciază că dintr-o gravă eroare instanța de fond a confundat taxa auto cu taxele vamale, aceasta fiind considerată ca fiind nelegală, adică "împotriva legii", această taxă este prevăzută de art. 2141Cod fiscal, ea fiind în prezent percepută în mod legal, pe baza actelor normative în vigoare, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a căror primă înmatriculare în România s-a realizat după 1.01.2007 a fost introdusă prin Legea nr. 343/2006 și a înlocuit în fapt regimul accizelor prevăzut în Codul fiscal pentru autoturismele și automobilele de teren, inclusiv cele rulate din import, regim care s-a aplicat până la 31.12.2006.
În acest context intenția legiuitorului a fost de introducere a unei taxe ecologice care este menită nu doar să protejeze mediul înconjurător, ci să vină în armonizare cu condițiile Precizează recurenta că în raportul dintre dreptul comunitar și dreptul intern al statelor membre, un element ce caracterizează acest raport este coexistența normelor naționale cu cele comunitare și armonizarea legislației naționale cu dreptul comunitar.
Se mai arată că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 90 din Tratutul, întrucât taxa de primă înmatriculare urmează a fi plătită de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România, dispozițiile mai sus amintite având în vedere introducerea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare mai mari decât pentru produsele interne, totodată, nici Comisia Europeană nu este împotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei înmatriculări a autoturismelor, ci doar a modului de determinare a taxei.
Cu privire la obligația generică de armonizare a legislației interne cu cea europeană, instituită prin art. 148 alin.2 din Constituția României, și cea specială, prevăzută de art. 90 paragraful I din Tratatul, se arată că ea revine în exclusivitate Parlamentului, nu și instanțelor judecătorești, având în vedere partea finală a art. 148 alin.2 care prevede expres că prioritatea reglementărilor comunitare asupra dreptului intern se realizează cu respectarea prevederilor tratatului de aderare, tratat care instituie obligația Statului Român, deci a organului competent - Parlamentul, de armonizare a legislației interne cu cea europeană.
Recurenta menționează că procedura de restituire a sumelor reprezentând diferența între taxa specială pentru autoturisme și autovehicule și taxa de poluare pentru autovehicule impune numai restituirea în parte a taxei achitate în perioada 1.01.2007-30.06.2008 și nu restituirea integrală a taxei, astfel că se solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii în parte a acțiunii, dispunându-se numai restituirea diferenței dintre taxa achitată și taxa de poluare datorată, conform nr.OUG 50/2008.
Intimata-reclamantă - SRL a depus concluzii scriseprin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând în esență că sentința recurată este temeinică și legală sub aspectul tuturor criticilor formulate.
Examinând sentința criticată, prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, după cum se va arăta în continuare:
Prima critică, vizând încălcarea dispozițiilor nr.OUG 50/2008, este nefondată, întrucât actul normativ se referă la taxa de poluare, iar obiectul acțiunii îl constituie taxa de primă înmatriculare care își are sorgintea în dispozițiile art. 2141Cod fiscal, dispoziții ce sunt contrare dreptului comunitar potrivit art. 90 paragraful 1 din Tratatul constitutiv al UE, potrivit căruia nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare.
Referitor la caracterul de act administrativ al plății efective a acestei taxe, instanța constată că aceasta are caracter fiscal, întrucât plata taxei se materializează în chitanța fiscală contestată, întrunind astfel cerințele legii general aplicabile în materie, respectiv Legea nr. 544/2004, cât și a legii speciale nr 572/2003, privind codul fiscal, intimata reclamantă efectuând demersul administrativ la care era obligata potrivit art. 7 alin. 1 din Legea 554/2004, privind contenciosul administrativ, cu actul nr. 10288/7.05.2008, act aflat în copie xerox la fila 6 dosar fond.
Incontestabil că organul fiscal a respectat metodologia de calcul instituită de legiuitor prin Codul fiscal și nr. 418/2007, însă reclamanta nu critică acest aspect ci baza legală internă, care contravine legislației comunitare, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond.
Sub acest aspect instanța va respinge susținerile recurentei vizând inaplicarea prevederilor art. 90 din Tratatul constitutiv al, ci numai a legislației interne, întrucât începând cu data de 1.01.2007 România a devenit stat membru al și prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele comunitare și înainte de aderare, astfel că reglementările comunitare au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne și cum în niciun stat membru nu se percepe o atare taxă, nici România nu poate să prevadă prin norme interne asemenea taxe.
Cu privire la art. 11 din nr.OUG 50/2008, invocat de recurentă, Curtea constată că acesta este inaplicabil litigiilor în curs de soluționare și care au ca obiect restituirea integrală a sumelor colectate în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008 și nu se poate reține justificat că Statul R are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială, noua taxă instituită de nr.OUG 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație.
Restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogate la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție.
Din această perspectivă, aplicarea nr.OUG 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantei și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate astfel că, în baza dispozițiilor art. 312 Cod pr.civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat, în cauză nefiind incident niciunul din motivele prevăzute de art. 304 Cod pr.civilă, sentința recurată fiind temeinică și legală sub aspectul tuturor criticilor formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE, în nume propriu și pentru MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județ D, cod poștal -, împotriva sentinței nr. 312 din 08 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata - reclamantă - SRL, cu sediul în Târgoviște, str. -, nr. 64, județ D, cod poștal -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 24 iunie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red. EC/DD
3 ex/25.06.2009
f- Tribunalul Dâmbovița
Președinte:Preda Popescu FlorentinaJudecători:Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica
