Anulare act administrativ fiscal. Sentința 103/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 103
Ședința publică de la 23 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE dr. - -
Grefier - -
Ministerul public reprezentat de procuror
La ordine fiind soluționarea acțiunii formulată de reclamantul, domiciliat în C,-, -. 8, jud. C, în contradictoriu cu pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU, SERVICIUL TERITORIAL PENTRU G, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamantul asistat de apărător în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar și pentru pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU, SERVICIUL TERITORIAL PENTRU G, consilier juridic, potrivit delegației depusă la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Apărătorul reclamantului depune la dosar taxa judiciară de timbru în sumă de 4 lei și timbru judiciar de 0,5 lei.
Reprezentantul pârâtului depune la dosar întâmpinare care se înmânează apărătorului reclamantului și reprezentantului parchetului în vederea studierii.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul reclamantului consideră că decizia de returnare este lovită de nulitate absolută întrucât textele de lege pe care se întemeiază nu corespund cu cele dispuse de către pârâta emitentă, încadrarea în drept fiind eronată.
În ce privește fondul problemei, apreciază că nici din acest punct de vedere decizia nu este întemeiată deoarece premisa de la care pornește pârâtul că ar fi depășit perioada de ședere în România cu 112 zile, nu este reală.
Menționează că dreptul de ședere în România era de 90 de zile, aspect ignorat de organele de control. Arată că reclamantul a încercat să părăsească teritoriul României la data de 21.02.2008, ocazie cu care i s-a aplicat măsura interdicției de a părăsi țara. După aplicarea acestei măsuri și a fost întors de la graniță, i s-a pus în vedere că nu are dreptul de a părăsi țara decât după ce primește comunicarea în scris.
Precizează că la data de 21.02.2008 nu i s-a comunicat faptul că ar sta ilegal în țară, ci că are obligația de a nu părăsi țara.
Consideră că nu se poate aprecia că șederea a fost ilegală atâta timp cât era obligat legal să stea în România până se va soluționa procesul penal pentru a fi la dispoziția organului de cercetare penală și a da relațiile necesare. Precizează că documentația anexată la întâmpinarea depusă la dosar de pârâtă nu prezintă relevanță juridică, deoarece nu are dată, număr de înregistrare, formularul fiind unul tipizat care a fost modificat.
Învederează instanței că șederea în țară a fost legală și, față de susținerile orale și de considerentele expuse pe larg în acțiune, solicită admiterea acțiunii și să se dispună anularea deciziei de returnare contestate, precum și a interdicției de intrare în țară pentru o perioadă de 6 luni aplicată prin același act contestat.
Reprezentantul pârâtului arată că la data de 12 iunie 2008 reclamantul a depus o cerere pentru eliberarea deciziei de returnare de pe teritoriul României, iar din verificările efectuate, s-a constatat că reclamantul a depășit dreptul de ședere pe teritoriul României cu 112 zile, șederea sa devenind ilegală, încălcând astfel prevederile art. 11 alin. 1 din OUG nr. 194/2002privind regimul străinilor în România, republicată.
În ce pricește aprecierea reclamantului că decizia nu este întemeiată pe motiv că a obținut o nouă viză de ședere valabilă 90 de zile aplicată pe alt pașaport, viza invocată a fost anulată deoarece nu a îndeplinit condițiile legale cu privire la solicitarea vizei.
În timp ce se afla pe teritoriul României, reclamantul i-a făcut o procură fratelui său pentru a-i obține o nouă viză.
Consideră că actul administrativ contestat a fost emis în deplină concordanță cu prevederile legale în vigoare, cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute de lege.
Astfel consideră că măsura luată împotriva străinului este în concordanță cu prevederile legale în vigoare și respectă toate condițiile prevăzute de lege.
Față de susținerile orale și considerentele expuse pe larg în întâmpinarea depusă la dosar, solicită respingerea acțiunii reclamantului.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că excepția invocată cu privire la nulitatea absolută deciziei de returnare, fiind vorba despre un formular tipizat ce nu a fost modificat și solicită respingerea excepției.
În ce privește fondul apreciază că cererea valabilă viza de ședere pe teritoriul României.
Având în vedere faptul că reclamantul a depășit dreptul de ședere pe teritoriul României cu 112 zile, șederea sa devenind ilegală, încălcându-se astfel prevederile art. 11 alin. 1 din OUG nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată, solicită respingerea acțiunii ca nefondată.
CURTEA
Asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu Oficiul Român pentru - Serviciul teritorial pentru străini
Din actele și lucrările dosarului rezultă următoarele:
Prin acțiunea de față reclamantul a solicitat anularea deciziei de returnare nr. -/12.06.2008 emisă de autoritatea pârâtă, prin care s-a dispus și măsura interdicției de intrare în România pe o durată de 6 luni.
În motivarea acțiunii sale, acesta a susținut că la data de 21.02.2008 când a încercat să părăsească țara, i s-a aplicat măsura interdicției de a părăsi țara.
Întrucât împotriva sa a fost dispusă de către organele de cercetare penală măsura interdicției de a părăsi țara, a fost nevoit să rămână în continuare pe durata 22.02.2008 - 22.03.2008. De la data de 22.03.2008 a mai beneficiat de o viză de ședere de 90 de zile, astfel încât constatarea că la 12.06.2008 șederea sa ar fi fost nelegală nu este reală.
Pe de altă parte, acesta a susținut că decizia de returnare este lovită de nulitate absolută prin indicarea greșită a unor texte legale în cuprinsul ei.
În dovedirea susținerilor sale, s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Reclamantul a depus la dosarul cauzei decizia de returnare și interdicție din care rezultă că la data de 12 iunie 2008 s-a dispus returnarea sa în Republica M deoarece șederea sa pe teritoriul României s-a constatat a fi nelegală începând cu data expirării vizei, respectiv 22.01.2008.
A mai depus reclamantul la dosarul cauzei copii de pe două pașapoarte emise pe numele său, respectiv seria A - cu viză de ședere de 180 de zile (22.01.2007 - 22.01.2008) și pașaportul seria A - cu viză de 90 de zile (18.01.2008 - 17.01.2009).
De asemenea reclamantul a depus acte doveditoare din care rezultă că este administratorul Elit cu sediul în
Din copia Ordonanței procurorului din 22.02.2008 (fila 31) rezultă că împotriva reclamantului s-a dispus măsura interdicției de a părăsi România de la 22.02.2008 până la 22.03.2008 pentru a fi la dispoziția organelor de cercetare penală.
Prin întâmpinare, autoritatea pârâtă a solicitat respingerea acțiunii apreciindu-se că măsura dispusă împotriva sa este legala și justificată.
În dovedirea susținerilor sale, aceasta a depus la dosarul cauzei actele doveditoare preliminare luării măsurilor dispuse prin decizia contestată, respectiv cererea reclamantului pentru emiterea deciziei de returnare și referatele întocmite de autoritățile locale pentru imigrări.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, Curtea apreciază că acțiunea este nefondată urmând să o respingă ca atare.
Potrivit art.1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale recunoscute de lege printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorități administrative de a- rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut prin lege se poate adresa instanței judecătorești competente pentru realizarea în concret a dreptului său. În cauza dedusă judecății, reclamantul nu a făcut dovada existenței unui drept proteguit de lege, așa încât soluția de respingere a acțiunii sale se impune pentru următoarele considerente:
a două pașapoarte valabile, reclamantul s-a aflat în România o lungă perioadă de timp, depășind durata celor 180 de zile de ședere pentru care avea prima viză ce expira la 22 01.2008.
La data când a intenționat să părăsească tara, respectiv 21.02.2008, această viză deja era expirată. Este adevărat că împotriva lui a fost dispusă măsura interdicției de a părăsi România, dar această măsură a expirat la 22.03.2008, astfel încât în continuare șederea sa a fost ilegală.
Or, faptul de a deține două pașapoarte valabile cu vize de ședere obținute de la o autoritate străină la care reclamantul nu s-a prezentat personal, de a depăși cu mult perioadele înscrise în viza de ședere, de a fi cercetat penal de către autoritățile românești pot constitui temeiuri justificate de luare împotriva acestuia a măsurii interdicției de intrare în România pe o durată de 6 luni.
Pentru toate aceste considerente, Curtea urmează a respinge acțiunea de față ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul, domiciliat în C,-, -. 8, jud. C, în contradictoriu cu pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU, SERVICIUL TERITORIAL PENTRU G, având ca obiect anulare act administrativ.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 23 2008.
PREȘEDINTE: Ioan Apostu dr. - - |
Grefier, - - |
Red. Ap./15.01.2009
Tehnored. / 4Ex./15.01.2009
Comunicat 2 ex./16.01.2009
Președinte:Ioan ApostuJudecători:Ioan Apostu
