Anulare act administrativ fiscal. Decizia 1056/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- (Număr în format vechi 8049/2005)
DECIZIENr. 1056/CA/2009
Ședința publică de la 13 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Ionel Ionescu
JUDECĂTOR 2: Mariana Claudia Clonța
Judecător - -
Grefier
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului formulat de reclamanta prin reprezentant convențional împotriva sentinței nr. 361/CA/21.10.2005 pronunțată de Tribunalul Alba -Secția comercială și de contencios administrativ în dosar nr. 5219/2005.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 6 octombrie 2009, când instanța la cererea mandatarului recurentei și a mandatarului intimatului a amânat pronunțarea la data de 13 octombrie 2009, încheierea făcând parte integrantă din prezenta decizie.
Se constată că intimatul Inspectoratul de Stat în Construcții și recurenta au comunicat la dosar concluzii scrise.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față
Constată că pe rolul Tribunalului Albas -a înregistrat sub nr. 5219 din 02.09.2005 acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta prin mandatar în contradictoriu cu Primăria municipiului A I, Inspectoratul în Construcții Județean A și solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună anularea autorizației de construcție nr. 253/16 06 2005 eliberată de Primăria Municipiului A I în favoarea pârâtului, suspendarea executării autorizației respective până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei și obligarea pârâților, în solidar, la plata de daune materiale și morale în cuantum de 500 milioane lei în favoarea reclamanților.
Ulterior reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că a solicitat suma de 590.420.000 lei daune materiale, conform devizului întocmit de SC SRL A I și suma de 100.000.000 lei reprezentând daune morale.
În motivarea acțiunii reclamanta a susținut că prin construcțiile realizate de către pârâtul de ordinul 3 se încalcă în mod abuziv proprietatea reclamanților iar emiterea unei noi autorizații pentru continuarea acestora este un act ilegal.
Se mai arată de asemenea că între reclamantă și pârâtul de ordinul 3 există un conflict mai vechi legat de linia de graniță dintre imobilele lor iar autoritățile-pârâții de ordinul 1 și 2 au fost sesizați în repetate rânduri cu privire la neregularitățile comise.
De asemenea se arată că procedura administrativă prealabilă cu pârâții de ordinul 1 și 2 a fost realizată prin petițiile nr. 11378/04 07 2005 și 1323/04 07 2005, răspunsurile acestora fiind comunicate prin adresele cu nr. 13518/03.08.2005, respectiv 1323/03 08 2005.
Criticile principale ce vizează autorizația nr. 253/2005 se referă la faptul că declarația pe proprie răspundere dată de privitoare la inexistența litigiilor cu privire la imobilul său este mincinoasă, la data emiterii noii autorizații pârâții erau cercetați penal, construcțiile familiei nu respectă distanța față de construcția reclamantei, iar autorizația a fost emisă pentru imobilul din str. - și nu pentru cel din str. - având în vedere că terenul pârâtului are ieșire la ambele străzi.
Prin sentința civilă nr. 361 din 21.10.2005 pronunțată de Tribunalul Albas -a admis excepția lipsei calității procesuale pasive pârâtului Inspectoratului în Construcții a județului A, fiind respinsă în consecință acțiunea formulată împotriva acestui pârât, s-a respins cererea de suspendare a executării autorizației de construcție nr. 253/16 06 2005 și pe fond s-a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Primăria municipiului A I și.
În motivarea acestei hotărâri s-au reținut următoarele considerente:autorizația nr. 534/2001 a fost supusă controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ iar prin Decizia civilă nr. 969/04.10.2002, Curtea de Apel Alba Iuliaa decis în mod irevocabil că aceasta a fost eliberată legal, fiind emisă în baza primei autorizații nr. 229/1998 și vizează doar lucrări de finisaje și consolidări. S-a mai reținut de către instanța de control judiciar că reclamanții și au fost cei care au încălcat proiectul de construcție al casei lor din 1976 cu consecința încălcării liniei de graniță dintre proprietății și extinderea streașinii în proprietatea vecinului, demersul lor judiciar fiind apreciat ca un abuz de drept. Având în vedere că valabilitatea autorizației nr. 534/2001 a expirat, iar pârâtul nu a finalizat lucrările respective, prin nota de constatare nr. 7479/28.04.2005 Serviciul de Urbanism al Primăriei municipiului AIi -a solicitat acestuia începerea de urgență a procedurii de obținere a unei noi autorizații.
Autorizația nr.534/2001 a fost supusă controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ iar prin Decizia civilă nr. 969/4. 10. 2002, Curtea de Apel Alba Iuliaa decis în mod irevocabil că aceasta a fost eliberată legal, fiind emisă în baza primei autorizații nr. 229/1998 și vizează doar lucrări de finisaje și consolidări. S-a mai reținut de către instanța de control judiciar că reclamanții și au fost cei care au încălcat proiectul de construcție al casei lor din 1976 cu consecința încălcării liniei de graniță dintre proprietăți și extinderea streașinii în proprietatea vecinului demersul lor judiciar fiind apreciat ca un abuz de drept.
Având în vedere că valabilitatea autorizației nr. 534/2001 a expirat, iar pârâtul nu a finalizat lucrările respective, prin nota de constatare nr. 7479/28.04.2005 Serviciul de Urbanism al Primăriei municipiului AIi -a solicitat acestuia începerea de urgență a procedurii de obținere a unei noi autorizații.
În acest scop a fost realizat un nou proiect de către PROIECT în luna martie 2005 în care au fost reluate lucrările rămase nefinalizate în baza autorizației 534/2001 și au fost supuse aprobării o altă serie de lucrări necesare finalizării construcției și a căror executare s-a solicitat prin dispoziții de șantier, în perioada de valabilitate a autorizației anterioare.
Modificările propuse prin aceste dispoziții de șantier nu afectează structura construcției, astfel că ele nu pot avea nici un efect asupra construcției reclamantei.
Lucrările rămase neefectuate deși au fost autorizate în baza autorizației 534/2001 au fost supuse controlului judiciar și s-a stabilit cu putere de lucru judecat că ele sunt legale, astfel că luarea lor în discuție este inutilă.
Pe baza acestui proiect a fost emisă autorizația nr. 253/16.06.2005 pentru " Continuare lucrări-Construire locuințe. Lucrările constau în realizarea consolidărilor conform expertizei tehnice, realizarea calcanelor, finisaje interioare și exterioare", pentru imobilul situat în A I-.
De altfel și cererea pârâtului a fost făcută tot cu privire la acest imobil.
În aceste condiții critica reclamantei cu privire la diferența dintre cerere și autorizație nu fost primită.
De asemenea, s-a apreciat ca irelevantă critica privitoare la declarația falsă a pârâtului privind situația juridică a imobilului înscris în CF 6601 A Titlul de proprietate al acestuia asupra imobilului respectiv nu este contestat, litigiul dintre el și reclamantă datorându-se problemelor de grănițuire. Oricum acest litigiu nu are efect asupra lucrărilor de consolidare ce urmează a fi realizate de pârâtul de ordinul 3 la construcția sa, întrucât cele noi propuse nu sunt structurale, iar cele vechi sunt declarate legale prin hotărâre judecătorească irevocabilă.
Față de aceste considerente instanța de fond a apreciat că autorizația atacată a fost emisă în mod legal, criticile aduse de reclamantă fiind nefondate.
În atare situație pretențiile bănești ale reclamantei sunt neîntemeiate întrucât lipsa unor fapte ilicite din partea pârâților nu se poate vorbi de existența unui prejudiciu, fie el moral sau material și implicit de repararea sa.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta solicitând modificarea sentinței recurate în sensul admiterii în totalitate a acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului se susține că Inspectoratul de Stat în Construcții are calitate procesuală pasivă această instituție având atribuții legale de verificare a legalității la emiterea autorizațiilor de construire, precum și cu privire la modul în care se respectă legislația și actele normative la realizarea de construcții. La soluționarea cererii de suspendare se susține că instanța, de fond nu a ținut cont de prevederile art. 15 alin.1 din Legea 554/2004, rezultând din probatoriul administrat că imobilului pârâtului încalcă proprietatea reclamantei cauzându-i importante prejudicii.
Pe fond se susține că autorizația este nulă întrucât aceasta nu respectă dispozițiile ordinului nr. 1943/2001 al în sensul că pârâtul a ridicat construcția pe un teren ce nu este proprietatea sa, că fiind vorba de o nouă autorizație se impune ca organul emitent să solicite o nouă documentație care să conțină: certificat de urbanism nou, aviz inspecția de stat în construcție, aviz proiectat inițial, acordul vecinilor și avizul organelor de pompieri. Sub aspectul derulării procedurii la instanța de fond, se susține că reclamantei i-a fost respinsă proba cu cercetarea la fața locului, nu i-a comunicat întâmpinările pârâților, răspunsul la interogatoriu a pârâtului, nu i-a fost comunicat și i-au fost respinse probele solicitate la data de 20.10.2005.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate și a actelor de la dosar Curtea constată că este nefondat.
Încheierea de ședință din 20.10.2005 ca de altfel orice hotărâre judecătorească, constituie un act autentic, ce se bucură de prezumția de autenticitate și veridicitate și care face credința de cele consemnate până la înscrierea în fals.
Din cuprinsul acestei încheieri rezultă că, reprezentantul Primăriei AIa depus în ședința publică întâmpinare ce i-a fost comunicată reclamantului. De asemenea s-a depus răspunsul la interogatoriul luat primarului municipiului AIp entru care legea nu prevede comunicarea acestuia părții adverse. Reclamantul avea obligația de a lua cunoștință de conținutul acesteia de la dosar, nerezultând că în fața instanței de fond a ridicat vreo obiecție în ședință publică cu privire la o eventuală amânare pentru studiul acestuia.
Într-adevăr, reclamantul prin reprezentantul său a solicitat administrarea probei cu martori și cercetarea la fața locului, probe ce au fost respinse de instanța de fond, după prealabila discutare a admisibilității lor în contradictoriu, ca inutile. acestor probe este evidentă și în fața instanței de recurs, iar respingerea lor având în vedere natura litigiului nu este de natură a-i afecta dreptul la apărare al reclamantului.
Raportul procesual în forma cea mai simplă, în contenciosul administrativ, se leagă între emitentul actului administrativ și persoana vătămată prin emiterea acestuia. În împrejurarea prevăzută de art. 1 alin. 2 din Legea 554/2004 raportul procesual presupune existența a trei părți: emitent, beneficiar și terțul vătămat.
Inspectoratul de Stat în Construcții prin abilitățile legale cu care a fost investit nu face parte din acest raport, nebeneficiind de legitimare procesuală pasivă într-un litigiu având ca obiect anularea autorizației de construire, așa încât excepția lipsei calității procesuale a fost sancționată în mod corect de instanța de fond.
Suspendarea autorizației de construcție a fost solicitată până la soluționarea irevocabilă a cauzei și având în vedere că procesul s-a soluționat irevocabil prin pronunțarea prezentei hotărâri, este de prisos a mai analiza soluția dată acesteia de instanța de fond.
Autorizația nr. 253 din 16.06.2005 a fost emisă pentru "continuarea lucrării-construire locuință" lucrările constând în realizarea consolidărilor conform expertizei tehnice, realizarea calcanelor, finisaje interioare și exterioare pentru imobilul situat în municipiul A I,- ce aparține pârâtului. Că imobilul necesită numai aceste lucrări autorizate, rezultă și din probele fotografice depuse de reclamantă la dosar.
La acest stadiu de construire s-a ajuns urmare autorizaților nr. 229/26.05.1998 și nr. 534/31.07.2001, aceasta din urmă fiind supusă controlului de legalitate, fiind menținută de instanțele judecătorești.
Și această din urmă autorizație de construcție răspunde exigențelor normelor legale edictate pentru emiterea sa validă.
Nu se poate susține că autorizația a fost emisă fără ca pârâtul să dețină un titlu valabil asupra terenului în cauză.
Împrejurare că terenul acesta are 119. și nu 333. nu poate duce la concluzia că nu deține titlu de proprietate, cu atât mai mult cu cât suprafața construită al acestui imobil este inferioară suprafeței terenului.
Chiar în condițiile în care construcția s-ar afla și pe terenul Statului Român, fiind autorizat ca atare, acest act administrativ nu este de natură a-i afecta drepturile și interesele legitime ale reclamantei.
În condițiile în care autorizația nr. 253/2005 a fost emisă pentru finalizarea construcției autorizată în mod legal, prin autorizațiile precedente, neschimbându-se caracteristicile tehnice ale construcției, potrivit art. 7 alin. 6 teza 2 din Legea 50/1991 nu mai era necesar un nou certificat de urbanism și, implicit, obținerea avizelor și acordurile stabilite prin acest act.
Concluzionând, instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, ce urmează a fi menținută prin respingerea recursului.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta prin reprezentant convențional împotriva sentinței nr. 361/CA/21.10.2005 pronunțată de Tribunalul Alba -Secția comercială și de contencios administrativ în dosar nr. 5219/2005.
Irevocabil.
Pronunțată în ședința publică din 13. 10. 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Dact./ex.6/17 11 2009
Jud.fond.
Președinte:Marius Ionel IonescuJudecători:Marius Ionel Ionescu, Mariana Claudia Clonța
