Anulare act administrativ fiscal. Decizia 1057/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1057
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Elena Canțăr PREȘEDINTE SECȚIE
-- -- JUDECĂTOR 2: Iuliana Râciu
- - - - JUDECĂTOR 3: Sanda Lungu
GREFIER -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul, împotriva sentinței numărul 207 din data de 31 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul reclamant și consilier juridic pentru intimata pârâtă D.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că recursul a fost declarat în termenul legal, că s-a depus la instanța a cărei hotărâre se atacă, potrivit art. 302 și este scutit de taxa de timbru.
S-a arătat că intimatul pârâtă nu a depus întâmpinare.
Curtea, apreciind cauza în stare de judecare, a acordat cuvântul părților pentru a pune concluzii asupra recursului de față;
Recurentul reclamant, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată.
Consilier juridic pentru intimata pârâtă D, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică.
INSTANȚA
Asupra Recursului de față;
Prin sentința nr. 207 din data de 31 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Direcția de Muncă Solidaritate Socială și Familie Dolj.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la data de 09.07.2007 reclamantul - a chemat în judecată pârâta Direcția de Muncă Solidaritate Socială și Familie Dolj solicitând instanței anularea actului administrativ - decizia nr. 22/02.04.2007 emisă de pârâtă.
În motivare reclamantul a arătat că este moștenitorul numitului G, fratele tatălui său, în prezent decedat, în persoana căruia a fost emisă decizia nr. 1322 din 20.03.2002 prin care i s-a constatat calitatea de luptător în rezistența anti-comunistă. Reclamantul s-a adresat pârâtei cu solicitarea de a-i acorda calitatea de beneficiar al drepturilor autorului său, însă cererea i-a fost respinsă.
La data de 31.10.2007 reclamantul și-a precizat cererea în sensul că a solicitat obligarea pârâtei să emită o decizie prin care să recunoască autorului său drepturile prevăzute de OUG 214/1999, având în vedere că a fost persecutat din motive politice.
La data de 30.11.2007 reclamantul a formulat o nouă precizare prin care a solicitat instanței să constatate că este moștenitorul legal al unchiului său G, calitate în raport de care instanța să-i acorde calitate de beneficiar al drepturilor pe care le are autorul său în contextul OUG 214/1999 și Legii 173/2006.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii, arătând că în raport de actele prezentate de reclamant s-a stabilit că acesta nu se află în una dintre situațiile prevăzute de art. 1 din DL 118/1990 pentru a putea beneficia de prevederile art. 6 din același act normativ. Totodată se arată că DL 118/1990 recunoaște prin articolul 4 dreptul la pensia de urmaș numai soțului sau soției celui decedat.
Instanța de fond că, a reținut că, reclamantul a îndeplinit procedura prealabilă formulând contestație la instituția publică emitentă a actului contestat, contestație soluționată în sensul respingerii acesteia, prin decizia nr. 22/02.04.2007 emisă de pârâta D, întrucât nu a dovedit cu acte sau orice mijloc de probă că a suferit o persecuție politică în sensul reglementat de art. 1 alin 1 sau 2 din actul normativ menționat.
Prima instanță a statuat că drepturile conferite de DL 118/1990 se acordă persoanei care dovedește că s-a aflat într-una din situațiile stabilite în mod limitativ de art. 1 din actul normativ menționat. Reclamantul nu s-a aflat într-una dintre aceste situații, întrucât nu a invocat și nu a dovedit în cauză acest aspect, solicitând în mod nejustificat acordarea acestor drepturi ca urmare a calității de moștenitor a unchiului
Instanța a apreciat că drepturile conferite de DL 118/1990 trebuie acordate "intuitu personae", fiind conferite în considerarea situației deosebite în care s-au aflat persoanele prevăzute de lege, respectiv persecuții din motive politice de dictatura comunistă, motiv pentru care nu pot fi dobândite prin moștenire.
Instanța a reținut și faptul că, în conformitate cu art. 1 din legea 554/2004, prin decizia atacată reclamantului nu i-a fost lezat vreun drept sau interes legitim.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs recurentul a arătat că în mod greșit i-a fost respinsă cererea formulată deoarece are calitatea de moștenitor legal al autorului său G, care a dobândit calitatea de luptător în rezistența anticomunistă potrivit Decizie nr.1332/20.03.2002, iar această calitate trebuia să îi fie transmisă în virtutea dreptului de succesiune.
Au fost depuse la dosar cererea reclamantului către Comisia pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistența, răspunsul acestei Comisii nr.1065/2000 din 15.10.2001 și Decizia nr.1332/ eliberată la 20.03.2002.
Curtea, analizând recursul formulat în raport de motivele invocate, apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
În mod corect instanța de fond a reținut că drepturile conferite de DL 118/1990 sunt acordate "intuitu personae", avându-se în vedere faptul că beneficiază de prevederile art.1 din acest act normativ doar persoana care, după data de 6 martie 1945, pe motive politice: a) a executat o pedeapsă privativă de libertate în baza unei hotărâri judecătorești rămase definitivă sau a fost lipsită de libertate în baza unui mandat de arestare preventivă pentru infracțiuni politice; b) a fost privată de libertate în locuri de deținere în baza unor măsuri administrative sau pentru cercetări de către organele de represiune; c) a fost internată în spitale de psihiatrie; d) a avut stabilit domiciliu obligatoriu; e) a fost strămutată într-o altă localitate, precum și persoana care a fost deportată în străinătate după 23 august 1944.
Pentru a putea beneficia de prevederile art.6 din DL 118/1990, reclamantul trebuia să se afle în situațiile prevăzute la art.1 din același act normativ.
Dispozițiile art.4 din DL 118/1990 recunosc dreptul la pensie de urmaș numai soțului sau soției celui decedat, dar căruia i s-a recunoscut calitatea de beneficiar al dispozițiilor DL 118/1990.
Recurentul reclamant nu are această calitate de soț al numitului G, căruia i s-a acordat calitatea de luptător în rezistența anticomunistă, ci numai de moștenitor legal, care nu poate atrage și beneficiul drepturilor prevăzute de DL 118/1990.
În consecință, în mod corect a fost respinsă acțiunea reclamantului întrucât așa cum s-a reținut anterior, acesta nu poate beneficia de drepturile prevăzute de DL 118/1990 R, nici în nume propriu și nici în calitate de reprezentant, întrucât dispozițiile acestui act normativ nu prevăd dobândirea prin succesiune a acestor drepturi, iar aceste dispoziții se aplică cu prioritate, reprezentând norma specială față de dispozițiile Codului civil care reprezintă norma generală.
În raport de cele reținute anterior, cât și de dispozițiile art.312, 316 CPC, Curtea urmează să respingă recursul formulat de recurentul reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței numărul 207 din data de 31 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Mai 2008
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red I
Tehnored SI 2 ex/20.06.2008
Jud fond /Gh
Președinte:Elena CanțărJudecători:Elena Canțăr, Iuliana Râciu, Sanda Lungu
