Anulare act administrativ fiscal. Decizia 1087/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1087
Ședința publica din data de 09 mai 2008
Instanta constituita din:
PREȘEDINTE: Rodica Filip
JUDECĂTOR 2: Eleonora Gheța
JUDECĂTOR 3: Sergiu Leon
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.16 pronunțată în data de 11 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI având ca obiect anulare act administrativ-mustrare scrisă.
La apelul nominal, făcut în cauză, la a doua strigare se prezintă consilier juridic, în reprezentarea intereselor intimatului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat cu taxa judiciară de timbru în sumă de 2 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la al doilea termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită iar părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de 07.05.2008, recurentul a înregistrat un script în susținerea demersului său judiciar.
Reprezentanta intimatului depune întâmpinare, învederând instanței că nu mai are alte cereri de formulat sau alte excepții de invocat.
Instanța în considerarea dispozițiilor art.150 pr. civilă declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea pe fond a recursului.
Reprezentanta intimatului solicită respingerea recursului, ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate pentru motivele expuse în scris prin întâmpinare, relevând însă în susținere că imobilul în litigiu nu se află în proprietatea recurentului.
Curtea, în raport de obiectul cauzei, înscrisurile existente la dosar și susținerile părților litigante, rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.16 din 11 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr- s-a respins ca nefondată acțiunea reclamantului pentru anularea în parte a Hotărârii nr.33/2005 a Consiliului Local cu privire la trecerea în domeniul public bunului de la poziția 16.04 denumit "garaj".
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin hotărârea nr.33/2005 a Consiliului Local s-a completat anexa nr.12 la Hotărârea nr.16/1999 privind inventarul bunurilor care aparțin domeniului public la poziția 16.4 fiind trecut un bun proprietate personală numit garaj, edificat de reclamant în anul 1987 când avea calitatea de medic la dispensarul rural.
În prezent locuința reclamantului cu terenul aferent este delimitată de imobilul dispensar așa încât o parte din anexele dispensarului apar pe terenul reclamantului (WC + magazie+ de păsări) în timp ce garajul construit de reclamant este în imediata vecinătate a dispensarului pe terenul aferent.
Instanța a precizat ca fiind fără relevanță dacă reclamantul a fost sau nu constructor de bună credință, întrucât proprietatea asupra edificatului din litigiu revine proprietarului terenului în virtutea dreptului de accesiune prevăzut de art.482 civil.
Instanța a mai reținut că raporturile juridice dintre reclamanta și comuna reprezentată prin Primar sunt supuse dispozițiilor art.494 civ. care prevăd în esență fie ridicată construcția, fie despăgubirea terțului constructor, în funcție de opțiunea proprietarului terenului respectiv buna sau reaua-credință a celui care a construit pe terenul altuia.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul solicitând casarea acesteia, modificarea în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea recursului reclamantul arată că temeiul legal al Hotărârii Consiliului local nr.33/2005 privind completarea Anexi nr.12 la Hotărârea nr.16/1999 privind inventarul bunurilor care aparțin domeniului public l-a constituit protocolul încheiat cu Spitalul Șimleul Din cuprinsul acestui protocol și din probatoriul administrat a rezultat faptul că garajul în cauză nu a făcut obiectul acestui transfer deoarece această construcție nu a făcut parte din inventarul predatorului recurentul arătând totodată că a edificat construcția din sume proprii în anul 1987 având acordul tacit al intimatei.
Hotărârea atacată este netemeinică și nelegală în accepțiunea recurentului atât prin prisma faptului că instanța din oficiu a invocat accesiunea imobiliară artificială, cât și rețineri că proprietarul terenului ar fi comuna, aspect nedovedit în cauză.
Un alt aspect ce justifică soluția de admitere a recursului ar fi acela că terenul asupra căruia a fost ridicat garajul în cauză a fost atribuit de intimată Parohiei Ortodoxe, iar începând cu anul 1987 posedat acest imobil fără să fie tulburat.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele motive:
Prin acțiunea în contencios administrativ formulată recurentul a atacat Hotărârea nr.33/25.10.2005 a Consiliului local al comunei în considerarea faptului că în mod nelegal acesta a completat Anexa nr.12 la Hotărârea nr.16/1999 prin trecerea în domeniul public a bunurilor de la poziția 16.4 suprafețelor anexe garaj+dependințe - 80 mp alături de suprafața construită Dispensar - 360 mp (7).
Prevederile art.7 lit.f și 8 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia prevăd posibilitatea trecerii unor bunuri din domeniul privat al unităților administrative terțiale în domeniul public al acestora, iar apărările formulate de recurent în sensul că este un constructor de bună credință, în sensul că a edificat garajul în litigiu din fonduri proprii cu acceptul tacit al intimatei nu prezintă nicio relevanță asupra legalității actului administrativ atacat. La data când recurentul a edificat garajul respectiv în anul 1987 terenul și dispensarul se regăseau în domeniul privat al Statului și administrarea Ministerului Sănătății trecând în domeniul public al comunei dar în anul 2003 ca efect al aplicării HG nr.866/2002, ocazie cu care s-a încheiat un Protocol înregistrat sub nr.1152/3.04.2003 între Spitalul Orășenesc Simleul S și Consiliul Local (28 dosar fond).
Ca atare soluția pronunțată de prima instanță este legală și temeinică în considerentele acesteia cu referire la neaplicarea în cauză la prevederile art.482 și 494 cod civil nu conduc la concluzia că instanța și-ar fi depășit atribuțiile puterii judecătorești motiv de casare prevăzut de art.304 pct.4 pr.civ. substituindu-se autorității publice locale, ca atare recursul urmează a fi respins și pentru acest motiv.
Pentru toate aceste considerente apreciind ca nefiind întrunite în cauză nici unul din motivele de casare prevăzute de art.304 pr.civ. raportat la prevederile art.312 pr.civ. Curtea urmează a respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.16 din data de 11 ianuarie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 09 mai 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red./
2 ex./21.05.2008
Președinte:Rodica FilipJudecători:Rodica Filip, Eleonora Gheța, Sergiu Leon
