Anulare act administrativ fiscal. Decizia 115/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 115/
Ședința publică din 11 martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Mircea Tăbăltoc
JUDECĂTOR 2: Aurelia Gheorghe
JUDECĂTOR 3: Iustinian
Grefier -
S-a luat în examinare recursul introdus de pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean I împotriva sentinței civile nr. 1085/ din 5 decembrie 2008 Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 2 martie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 9 martie 2009 și, apoi, pentru astăzi, 11 martie 2009.
După deliberare,
CURTEA D APEL,
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 1085/ din 5 decembrie 2008, Tribunalul Iașia admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Județean de Poliție I, dispunând anularea în parte a dispoziției nr. 1075 din 17 iunie 2008, emisă de șeful inspectoratului pârât, cu consecința repunerii reclamantului în funcția publică anterior ocupată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, potrivit adresei nr. -/20.05.2008, adresată de șeful Serviciului Poliției Rutiere I către I, rezultă că, în urma evaluării activității profesionale a unui număr de cinci lucrători din cadrul Biroului Siguranța Circulației pentru Mediul, s-a propus acordarea unui termen de 2 luni pentru a se proceda la reevaluarea activității reclamantului, că, la data de 28.05.2008, în ședința Consiliului de conducere al I, s-a luat decizia mutării reclamantului la o secție de poliție și că, la baza luării acestei decizii a stat comportamentul neadecvat al reclamantului, în raport de atribuțiile exercitate, în principal pentru că a lipit pe geamurile autoturismului personal folii de protecție fumurii, apreciindu-se că, în raport de fapta săvârșită, reclamantul nu poate fi obiectiv în exercitarea atribuțiilor, sau că și conducătorii auto aflați în trafic ar putea invoca încălcarea normelor privind circulația rutieră de către agentul de circulație.
S-a reținut de asemenea că, prin raportul din 13.05.2008, se confirmă faptul că reclamantul a îndepărtat foliile de protecție și că, la data de 17.06.2008, șeful Iae mis dispoziția nr. 1075, prin care a dispus mutarea în interesul serviciului a reclamantului, de la Serviciul Poliției Rutiere I la Secția a 2-a de Poliție din cadrul Poliției Municipiului I, cu păstrarea gradului, a funcției și a drepturilor salariale.
Raportându-se la această situație de fapt, prima instanță a apreciat că dispoziția mutării reclamantului în interesul serviciului este nelegală, întrucât motivul concret în baza căruia s-a dispus mutarea - aplicarea foliilor de protecție pe geamul autoturismului personal, nu justifică mutarea în interesul serviciului și că, deși art. 46 lit. a) din Legea nr. 360/2002 permite mutarea polițistului în interesul serviciului, fără acordul său, motivele care stau la baza mutării trebuie să fie în strânsă legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu și să impună mutarea obligatorie într-o altă unitate, având la bază cauze obiective și raționale.
Reținând că, deși legiuitorul nu definește în mod expres noțiunea de "mutare în interesul serviciului", dispozițiile art. 46 in Legea nr. 360/2002 trebuie interpretate în sensul că măsura poate fi dispusă doar în acele situații obiective care sunt în strânsă legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu și care privesc unitatea de poliție în care funcționarul public cu statut special urmează a fi mutat.
Tribunalul a apreciat că mutarea în interesul serviciului nu poate avea la bază cauze subiective, ce țin de comportamentul funcționatului public, modalitatea de exercitare a atribuțiilor de serviciu, sau situația personală a acestuia, întrucât, într-un asemenea caz, ne-am afla în prezența unei abateri disciplinare, în cauză nedovedindu-se că mutarea polițistului la Secția a 2-a a avut la bază motive obiective privind "interesul serviciului", din moment ce nu s-a probat că ar fi fost deficit de personal sau că experiența și pregătirea profesională a reclamantului ar justifica mutarea la o secție de poliție și că în realitate s-ar fi putut face aplicațiunea art. 57 lit. a) din Legea nr. 360/2002, dar fără a se eluda acest aspect.
Împotriva acestei sentințe a introdus recurs pârâtul Inspectoratul de Poliție la Județului I, care critică hotărârea primei instanțe pe motiv că nu s-a avut în vedere că mutarea funcționarului public cu statut special putea fi dispusă și în cazul în care se dovedește că acesta nu avea aptitudinile necesare exercitării funcției în cadrul serviciului Poliției Rutiere, că în cauză nu poate fi vorba de săvârșirea unei abateri disciplinare, că mutarea s-a făcut în cadrul aceleiași unități de poliție, fără a se aduce atingere drepturilor conferite și că însăși Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că mutarea în interesul serviciului poate interveni și pentru o mai bună gestionare a resurselor umane, cu luarea în considerare a nevoilor autorității publice și a specificului activității, dar și a aptitudinilor individuale și a pregătirii profesionale.
Intimatul nu a depus întâmpinare.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea apreciază că cercetarea legalității actului administrativ contestat trebuie să se facă exclusiv prin prisma situației de fapt și a prevederilor normative reținute ca justificare a măsurii luate, fără a exista posibilitatea modificării acestora după ce actul a fost comunicat funcționarului public.
Ori, din examinarea dispoziției nr. 1075 din 17 iunie 2008, care se rezumă la a face trimitere la procesul verbal încheiat la data de 28.05.2008, în ședința Consiliului de conducere restrâns al I, și la rapoartele agenților, nu se evidențiază nici un motiv din care să rezulte "interesul serviciului", fie el și utilizarea eficientă a resurselor umane.
Cum emitentul actului a avut în vedere doar raportul Serviciului Poliției Rutiere din 20.05.2008, din care rezultă că, " în primele patru luni ale anului 2008, un număr de 5 lucrători ai Biroului Siguranța Circulației pentru Mediul au fost implicați în evenimente, au întârziat soluționarea unor lucrări și dosare, au avut o activitate sub media lucrătorilor birourilor, nu au respectat întotdeauna principiile de atitudine și acțiune ale polițiștilor rutieri" și că "în urma discuțiilor purtate pe marginea rapoartelor de evaluare, doi lucrători nu și-au precizat ferm poziția, fapt pentru care propun acordarea unui termen de încercare de 2 luni, pentru agentul de poliție ", în mod justificat prima instanță a reținut că situațiile referitoare la comportamentul funcționarului public, la modul de exercitare a atribuțiilor și la situația personală a acestuia, de natura celor relevate prin raport, nu pot servi ca temei al măsurii unilaterale a mutării polițistului și că ele au mai degrabă contingență cu sfera abaterilor disciplinare sau cu domeniul necorespunderii în funcție.
Curtea nu contestă atributul autorității publice de a lua măsuri pentru o mai bună gestionare a resurselor umane, inclusiv în domeniul punerii omului potrivit la locul potrivit, dar acest drept suveran trebuie să fie exercitat în mod transparent, clar și verificabil, neputându-se accepta ca, sub pretextul 2interesului serviciului", un funcționar public să fie îndepărtat din funcția pe care o ocupă.
Dacă cele semnalate de șeful Serviciului Poliției Rutiere și de șeful Biroului Siguranța Circulației pentru Mediul corespundeau realității, nimic nu împiedica pe emitentul actului contestat să rețină, cu claritate și argumentat, că agentul nu dă satisfacție în funcția pe care o ocupă, sau că prin conduita sa aduce prejudicii imaginii instituției, trebuind să existe o concordanță perfectă în motivația dispoziției și măsura luată, condiție pe care actul atacat nu o îndeplinește.
Ca atare, constatând că în mod justificat prima instanță a reținut că nu există concordanță între situația de fapt invocată și temeiurile reale ale măsurii adoptate de pârât și că lipsa de performanță profesională sau conduita necorespunzătoare puteau și trebuiau să-și găsească o altă abordare, potrivită, fără a mai fi nevoie ca măsura să fie mascată sub paravanul "interesului serviciului", doar pentru a-l muta pe reclamant într-un alt compartiment din cadrul I, Curtea, având în vedere că hotărârea atacată este temeinică și legală, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, urmează a respinge recursul promovat de către pârât, ca fiind nefundat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul introdus de Inspectoratul de Poliție al Județului I împotriva sentinței nr. 1085//05.12.2008 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Se ia act de faptul că intimatul nu solicită obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 martie 2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - --
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
07.04.2009
Tribunalul Iași -
Președinte:Dan Mircea TăbăltocJudecători:Dan Mircea Tăbăltoc, Aurelia Gheorghe, Iustinian
