Anulare act administrativ fiscal. Decizia 1153/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 1153
Ședința publică de la 26 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasile Susanu
JUDECĂTOR 2: Dorina Vasile
JUDECĂTOR 3: Mariana Trofimescu
Grefier - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE V, cu sediul în F,-, și de reclamantul, domiciliat în comuna, județul V, împotriva sentinței nr. 181 din 02.04.2009, pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate V prin consilier juridic în baza delegației pe care o depune la dosar și recurentul reclamant, personal.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că intimatul nu a timbrat recursul la valoare, după care;
Recurentul, depune la dosar taxa judiciară de timbru de 2 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
Întrebate fiind părțile precizează că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul recurentei, solicită în temeiul art.312 alin.2 și 3 din Cod proc.civilă, admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și în consecință respingerea contestației ca netemeinică și nelegală prin obligarea debitorului și la plata majorărilor și penalităților de întârziere.
Recurentul pentru considerentele expuse pe larg în motivele de recurs, dispozițiile legale incidente și probele dosarului, solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței și pe fond contestația și exonerarea de la plata sumei imputate.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vrancea sub nr- reclamantul a chemat în judecată pe pârâta CASA NAȚIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE V solicitând anularea Deciziei nr.108 din 20.11.2008, a titlului executoriu nr.1060/25.11.2008 și a somației de plată nr. 18450/25.11.2008.
În motivarea acțiunii sale reclamantul a arătat că, prin Decizia nr.108/20.11.2008 s-a respins plângerea sa împotriva stabilirii obligației de plată a unei contribuții la Fondul de asigurări de sănătate în sumă de 1.528 lei, cu majorări de întârziere de 1.460 lei și penalități de 81 lei, fiind emise și titlul executoriu nr.1060/25.11.2008 și a somația de plată nr. 18450/25.11.2008.
A arătat că este pensionar gr.III de handicap și nu poate achita sume atât de mari.
În subsidiar, a solicitat ca, în situația în care instanța va reține obligația sa de plată a sumelor reprezentând contribuții, să nu fie obligat și la plata accesoriilor acestora, având în vedere faptul că nu a fost pus niciodată în întârziere prin aducerea la cunoștință a sumelor de plată.
A depus în dovedirea acțiunii sale copia actelor menționate precum și dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Prin Întâmpinarea depusă la dosar la data de 27.01.2009, pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Vas olicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată
S-a arătat că faptul că asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii iar fondul de sănătate se constituie din contribuții care se aplică veniturilor realizate iar, potrivit dispozițiilor art.51 din OUG nr.150/2002, prevederi reiterate și în Legea nr.95/2006 art.257 alin.2 lit.b, contribuția nu se poate calcula la mai puțin de un salariu minim brut pe țară lunar.
Analizând cererea formulată, în raport cu actele dosarului și dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul este pensionar gr.III de handicap, conform susținerilor sale necombătute de pârâtă.
Potrivit dispozițiilor art.1 aliniat 2 din OUG nr.150/2002 asigurările de sănătate sunt obligatorii:
Persoana asigurată are obligația de a plăti contribuția la fondul de sănătate în cuantum de 6.5%, cuantum care se aplică asupra veniturilor realizate.
Reclamantul nu a contestat faptul că ar datora această contribuție la fondul pentru sănătate.
Sub acest aspect, tribunalul a reținut faptul că reclamantul realizează venituri din pensie, că pensia este un derivat al salariului, fiind un venit supus impozitării potrivit Legii nr.571/2003 astfel încât obligația sa de plată a contribuției la fondul de sănătate există legal.
Tribunalul a reținut că, potrivit dispozițiilor art.53 aliniat 2 din OUG nr.150/2002, persoanele care nu sunt salariate, dar au obligația de a-și asigura sănătatea, au obligația de a comunica direct casei de asigurări alese veniturile pe baza declarației de asigurare, în vederea stabilirii și achitării contribuției la fond.
Reclamantul nu a comunicat Casei Naționale de Asigurări veniturile realizate dar legea nu prevede nici o sancțiune pentru această faptă pentru persoanele în situația reclamantului.
Mai mult, reclamantului nu i s-a dat posibilitatea de a-și alege liber casa de asigurări și nici nu i-au fost aduse la cunoștință drepturile și obligațiile care-i revin în sistemul asigurărilor de sănătate.
Astfel, potrivit art.15 din Lege "Fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel puțin o data pe an, prin casele de asigurări, asupra serviciilor de care beneficiază, a nivelului de contribuție și a modalitatii de plata, precum și asupra drepturilor și obligațiilor sale."
Cum prin stipularea acestei obligații legiuitorul a înțeles să renunțe la principiul potrivit căruia nici o persoană nu se poate apăra de necunoașterea legii din momentul publicării ei în Monitorul Oficial, cum reclamantului nu i s-au adus la cunoștință drepturile și obligațiile în cadrul sistemului de asigurări de sănătate, Tribunalul a apreciat că nu puteau se poate imputa reclamantului că nu a comunicat casei de sănătate veniturile realizate, după cum nu poate să se nască în același timp în sarcina sa și creanța fiscală propriu - zisă și majorările, în condițiile în care majorările apar cu titlu de sancțiune pentru neachitarea contribuției în termenul stabilit prin decizie.
Față de aceste considerente Tribunalul a admis în parte contestația și a dispus, în temeiul dispozițiilor art.18 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, anularea în parte a Deciziei nr.108 din 20.11.2008, a titlului executoriu nr.1060/25.11.2008 și a somației de plată nr. 18450/25.11.2008,în ceea ce privește obligarea reclamantului la plata de majorări și penalități de întârziere.
A fost menținută Decizia nr.108/20.11.2008 în ce privește obligația de plată a contribuției la fondul de sănătate.
Împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat recurs părțile, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, declarat Casa de Asigurări de Sănătate Vaa rătat că hotărârea este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv Legea nr.95/2006, OUG nr.150/2002, Ordinul nr.221/2005, Ordinul nr.617/2007 acte normative ce stabilesc condițiile pentru plata asigurărilor sociale, termenele și sancțiunile pentru întârzierea la plata acestora.
În cauză reclamantul nu a respectat obligația declarării la.V a veniturilor din activitatea autorizată pe care o desfășoară în vederea stabilirii și achitării contribuției la și nu a achitat aceste contribuții la termenele scadente, motiv pentru care datorează de la această dată majorări și penalități de întârziere.
Reclamantul a încălcat art.53 alin.2 din OUG nr.150/2002, astfel încât nu poate fi reținută vreo formă de vinovăție a pârâtei.
Art.15 din OUG nr.150/2002 presupune o cerere inițială din partea asiguratului nefiind prevăzută expres obligația pârâtei de a comunica din oficiu informațiile tuturor asiguraților.
Calcularea contribuțiilor și comunicarea cuantumului lor prin emiterea unei decizii este posibilă numai în condițiile în care contribuabilul comunică periodic casei de asigurări, în termenul legal, veniturile asupra cărora urmează să fie stabilită contribuția de asigurări de sănătate.
Faptul că legislația în materie nu prevede o sancțiune pentru nerespectarea obligației de a-și declara direct veniturile la casa de asigurări de sănătate, nu îl exonerează de la plata accesoriilor obligației de plată.
Instanța de fond nu a analizat și nu a motivat sentința în raport cu motivele invocate prin cererea de chemare în judecată și nici nu a avut în vedere că pârâta a făcut demersuri pentru a afla persoanele ce desfășoară activități independente și veniturile acestora în vederea stabilirii obligațiilor prevăzute de lege.
În motivarea recursului declarat de reclamant, s-a arătat că instanța trebuia să admită în totalitate acțiunea deoarece nu are nici o vină, chiar dacă există obligația sa de plată care însă nu i-a fost adusă la cunoștință de pârâtă.
Examinând sentința pronunțată prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele, conform art.3041Cod proc.civilă, Curtea constată că prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare dispozițiilor legale în materie și o integrală apreciere a materialului probator administrat în cauză, pronunțând o sentință legală și temeinică a cărei reformare nu se impune.
Prin motivele de recurs, recurenta Casa de Asigurări de Sănătate V face o greșită interpretare a prevederilor legale în materie, prima instanță apreciind în mod corect că reclamantului nu i s-a dat posibilitatea de a-și alege liber casa de asigurări și nici nu i-au fost aduse la cunoștință drepturile și obligațiile care-i revin în sistemul asigurărilor de sănătate.
Din moment ce legea nu prevede nici o sancțiune pentru necomunicarea veniturilor realizate, dar prevede corelativ dreptul fiecărui asigurat de a fi informat asupra serviciilor de care beneficiază a nivelului contribuției și a modalității de plată, precum și asupra drepturilor și obligațiilor sale, corect a apreciat prima instanță că reclamantul, căruia nu i s-au comunicat drepturile și obligațiile în cadrul sistemului de asigurări de sănătate, nu poate fi obligat și la plata majorărilor și a penalităților de întârziere.
Pentru motivele expuse, corect a apreciat instanța că reclamantul datorează doar contribuția la fondul de sănătate, conform art.1 alin.2 din OUG nr.150/2002, în raport de situația de fapt reținută acesta neputând fi obligat la plata majorărilor și a penalităților de întârziere.
Față de cele expuse, constatând că nu există alte motive de nelegalitate sau netemeinicie a sentinței recurate, de natură a fi luate în discuție și din oficiu, în temeiul art.312 Cod proc.civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtă.
Având în vedere prevederile art.301 Cod proc.civilă, Curtea urmează să respingă recursul reclamantului ca tardiv formulat, acesta nefiind declarat în termenul prevăzut de lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE V, cu sediul în F,-, împotriva sentinței nr. 181 din 02.04.2009, pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
RESPINGE ca tardiv formulat recursul declarat de reclamantul, domiciliat în comuna, județul V, împotriva aceleiași sentințe.
I RE VOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 26 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.VD/29.01.2010
Tehno ZE/1.02.2010
Ex.4
Fond:
Președinte:Vasile SusanuJudecători:Vasile Susanu, Dorina Vasile, Mariana Trofimescu
