Anulare act administrativ fiscal. Decizia 117/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizia nr. 117/
Ședința publică din 29 Ianuarie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de pârâtul CONSILIUL JUDETEAN H, cu sediul în M C, P-ța - nr.5, jud.H, împotriva sentinței nr.550 din o2 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Harghita, în dosarul nr-.
În lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile părții prezente s-au consemnat în Încheierea ședinței publice din 22 ianuarie 2009, care face parte integrantă din prezenta hotărârea, pronunțarea fiind amânată pentru data de astăzi, 29 ianuarie 2009.
CURTEA DE APEL,
Prin sentința civilă nr. 550 din 2 aprilie 2008, Tribunalul Harghitaa admis acțiunea formulată de reclamanta Filiala de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice MCî mpotriva pârâtului Președintele Consiliului județean H, a anulat Dispoziția nr. 368/2006 emisă de pârât, a admis contestația nr. 3671 din 14 aprilie 2005, formulată de reclamant și în consecință a anulat obligația de plată a reclamantei pentru perioada 1 ianuarie 2003 - 15 ianuarie 2003, 1 aprilie 2003 - 9 aprilie 2003 și 16 august 2003 - 31 decembrie 2003, stabilită prin titlul executoriu nr. 1/2005 emis de Consiliul județean
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin Hotărârea nr. 141/2002, pârâtul a stabilit tarife pentru exploatarea drumurilor publice în județul H care se aplică inclusiv reclamantei pentru suprafețele necesare deservirii rețelei de distribuție a energiei electrice, același lucru făcându-se și prin Hotărârea nr. 39/2003 care a abrogat Hotărârea 141/2002. S-a avut în vedere faptul că prima hotărâre a intrat în vigoare la 16 ianuarie 2003 iar cea de-a doua la data de 10 aprilie 2003, împrejurări necontestate de pârât iar titlul executoriu nr. 1/2005 stabilește în sarcina reclamantei obligații de plată în baza Hotărârii nr. 141/2002 pentru perioada 1 ianuarie 2003 - 15 ianuarie 2003, adică anterior intrării sale în vigoare și, în baza Hotărârii 39/2003 pentru perioada 1 aprilie 2003 - 9 aprilie 2003, de asemenea, anterior intrării acesteia în vigoare. Deși s-a admis de către prima instanță că până la intrarea în vigoare a Hotărârii 141/2002 a fost în vigoare Hotărârea nr. 116/2001, care avea același obiect de reglementare, iar până la intrarea în vigoare a Hotărârii 39/2003 a fost în vigoare Hotărârea 141/2002 care, de asemenea, avea același obiect de reglementare, s-a apreciat că titlul este nul cu privire la obligația de plată pentru perioadele pentru care, ca bază de stabilire a creanței hotărârile nu erau intrate în vigoare. De asemenea, s-a anulat titlul și pentru perioadele luate în calcul la stabilirea obligației de plată, în care era deja intrată în vigoare Legea nr. 318/2003 care, prin art. 16 alin. 3 prevede scutire de plată, respectiv faptul că reclamanta, titular al licenței de distribuție a energiei electrice, esteope legisbeneficiar cu titlu gratuit al unui drept de uz și servitute asupra proprietății publice a județului. De asemenea, prima instanță a reținut că Hotărârea 39/2003 a fost adoptată înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 318/2003 și de aceea ea nu putea fi nulă, însă, prin intrarea în vigoare a Legii nr. 318/2003, Hotărârea 39/2003 a devenit caducă în ceea ce privește obligația reclamantei de plată a taxei pe folosința proprietății publice a județului în scopul distribuției energiei electrice pentru perioada 16 august 2003 - 31 decembrie 2003.
Hotărârea primei instanțe a fost atacată cu recurs de către pârâtul Consiliul județean H, care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, respingerea contestației și constatarea existenței obligației de plată și pentru perioadele 1 ianuarie 2003 - 15 ianuarie 2003; 1 aprilie 2003 - 9 aprilie 2003, precum și după intrarea în vigoare a Legii nr. 318/2003.
În dezvoltarea motivelor de recurs invocate (art. 304 pct. 9 și art. 304/1 Cod procedură civilă) recurentul a precizat că, asupra legalității actelor administrative prin care s-au stabilit tarife pentru utilizarea drumurilor județene și anume 116/2001; 141/2002 și 39/2003 s-a pronunțat Curtea de Apel Târgu -M, prin decizii irevocabile. S-a învederat faptul că obligațiile de plată pentru perioadele 1 ianuarie 2003 - 15 ianuarie 2003 și 1 aprilie 2003 - 9 aprilie 2003, au fost corect stabilite, deoarece 141/2002 a fost adoptată în luna decembrie 2002 pentru anul 2003 și până la intrarea ei în vigoare a fost în vigoare nr. 116/2001, care s-a abrogat numai după intrarea în vigoare a 141/2002, astfel că nu se poate spune că perioada 1 ianuarie 2003 - 15 ianuarie 2003 ar fi rămas nereglementată. S-a precizat că situația este identică și în privința perioadei 1 aprilie 2003 - 9 aprilie 2003. Recurentul a mai contestat constatarea nulității titlului executoriu 1/2005, invocând faptul că el a fost bazat pe cele două, respectiv 141/2002 și 39/2003 și în plus, s-a mai invocat faptul că dezlegarea dată soluționării acțiunii se întemeiază pe confundarea elementului material neprezentat de terenurile ocupate permanent de capacitățile energetice de distribuție și furnizare a energiei electrice pe de o parte cu terenurile aparținând aceluiași proprietar, dar din vecinătatea terenului anterior, asupra căruia poartă un drept de uz și servitute legală în favoarea furnizorilor de energie electrică, pe de altă parte. S-a făcut trimitere la textul art. 18 alin. 3 și 5 din Legea nr. 318/2003, pentru a se evidenția faptul că exercitarea dreptului de uz cu caracter legal, gratuit, are ca obiect doar terenul din vecinătatea capacităților energetice.
Reclamanta Filiala de distribuție a energiei electrice Distribuție Transilvania Sud SA - Sucursala M C, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, susținând legalitatea și temeinicia sentinței atacate.
Intimata a susținut scutirea sa de la plata taxei invocate de Consiliul județean H, prin incidența prevederilor art. 16 alin. 8 coroborat cu art. 37 alin. 4 din Legea nr. 318/2003, considerând că este evident că orice teren care este ocupat de rețele electrice de distribuire constituie și devine proprietate publică a statului și nu proprietatea județului, iar potrivit art. 16 pct. 3 din lege, societatea reclamantă este beneficiar cu caracter legal al drepturilor de uz și servitute pe toată durata de funcționare a capacității energetice.
Recurentul Consiliul județean Har ăspuns la întâmpinarea intimatei reluând pe larg argumentele de ordin teoretic susținută de-a lungul întregului ciclu procesual, invocând și textul art. 136 alin. 3 din Constituția României, art. 3 alin. 3 din Legea nr. 213/1998, art. 7 din OG nr. 43/1997 și art. 2 alin. 2 și 3 din același act normativ, precum și Decizia nr. 72/2004 a Curții Constituționale.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța constată că recursul pârâtului Consiliul județean H este fondat, dar numai pentru perioada în care a stabilit obligații de plată în sarcina reclamantei, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 318/2003.
Nu se mai pune în discuție legalitatea nr. 141/2002 și 39/2003, întrucât asupra acestui aspect s-a pronunțat prin hotărâri irevocabile instanța de judecată, astfel că perioadele cuprinse în titlul executor 1/2005, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 318/2003, au fost acoperite prin hotărârile de consilii județene, care s-au succedat în timp și care au avut același obiect de reglementare, practic neexistând perioade nereglementate sub aspectul stabilirii taxelor care fac obiectul prezentului litigiu. Sub acest aspect nu se poate vorbi de nulitatea titlului executor nr. 1/2005, dar se poate într-adevăr vorbi, așa cum corect a reținut instanța de fond, despre faptul că 39/2003 a devenit caducă începând cu 16 august 2003.
În ceea ce privește interpretarea și aplicarea prevederilor Legii nr. 318/2003, instanța de fond nu a făcut nicio confuzie a elementului material reprezentat de terenurile ocupate permanent de capacitățile energetice și cele din vecinătate, deoarece recurentul se referă doar la textul art. 18 alin. 3, 4 și 5, fără însă a face vreo referire la prevederile art. 16 alin. 8 din Legea nr. 318/2003. Textele legale trebuie analizate și prin coroborarea articolelor pentru a se da o interpretare corectă și conformă intenției legiuitorului.
Față de cele ce preced, văzând și prevederile art. 312 alin. 2 Cod procedură civilă, recursul pârâtului va fi admis și hotărârea primei instanțe modificat doar în sensul că, anulând Dispoziția nr. 368/2006, va rejudeca contestația pe care o va admite în sensul că se va anula obligația de plată stabilită în titlul executor 1/2005 pentru perioada 16 august 2003 - 31 decembrie 2003, menținând valabilitatea titlului pe celelalte perioade.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâtul Consiliul Județean H, împotriva sentinței civile nr. 550 din 2 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
Modifică în parte hotărârea atacată în sensul că anulează Dispoziția nr. 368/2006 emisă în soluționarea contestației formulată de Sucursala de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice MCî mpotriva Titlului executoriu nr. 1/2005, emis de Consiliul Județean H și a înștiințării de plată înregistrată cu nr. 403/2005.
Rejudecând contestația, o admite în parte în sensul că anulează obligația de plată stabilită în titlul executoriu nr. 1/2005 pentru perioada 16 august 2003 - 31 decembrie 2003.
Menține valabilitatea titlului pentru celelalte perioade pe care s-au stabilit taxele contestate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:;
-4.03.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
