Anulare act administrativ fiscal. Sentința 126/2009. Curtea de Apel Iasi

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA Nr. 126/CA

Ședința publică de la 13 iulie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Dan Mircea Tăbâltoc

Grefier: - -

S-a luat în examinare acțiunea în anulare introdusă de reclamantul Municipiul P, prin Primarul Municipiului P, în contradictor cu pârâții Ministerul Economiei și " " A, intervenient fiind.

La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 6 iulie 2009, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Având în vedere că s-a respins cererea de amânare formulată de intervenient, pentru lipsa apărătorului ales, Curtea, în temeiul art. 156 alin.2 Cod procedură civilă, a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi, 13 iulie 2009, în vederea depunerii de concluzii scrise.

După deliberare;

CURTEA DE APEL:

Asupra acțiunii de contencios administrativ de față:

Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr. 109/45 din 11 februarie 2009, Municipiul Pas olicitat, în contradictor cu pârâții Ministerul Economiei și -" " A B, anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria - nr.0054, emis de Ministerul Industriilor, în beneficiul -"" A, pentru suprafața de 7260 mp teren, situat pe teritoriul Municipiului P, act considerat de reclamant ca fiind lovit de nulitate absolută, pentru că ar fi fost emis cu pretinsa nesocotire a prevederilor Hotărârii de Guvern nr. 834/1991 și cu ignorarea dreptului de proprietate a unității administrativ - teritoriale.

Pârâții Ministerul Economiei și -" " A, prin întâmpinările depuse, au invocat excepția inadmisibilității acțiunii, excepția tardivității și prematurității cererii, excepția lipsei de interes și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, solicitând respingerea acțiunii pe motiv că actul administrativ contestat a fost emis în baza și cu respectarea procedurii legale consacrate.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea reține că prin adresa nr.2108 din 30 mai 1970, Consiliul Popular al orașului P și-a dat avizul de principiu "privind amplasarea unor obiective pentru organizarea de șantier în orașul P" și că, prin decizia nr. 495 din 17 octombrie 1970, Consiliul Popular al Județului Iad ispus "transmiterea din administrarea Consiliului Popular al orașului P în administrarea Întreprinderii - montaj Bas uprafeței de 8850 mp teren neagricol situat în perimetrul construibil al orașului P".

Ulterior, Întreprinderea a fost reorganizată, în baza Legii nr.15/1990 și a Legii nr.31/1990, în societate comercială pe acțiuni, sub denumirea de -"" - B, prin Hotărârea de Guvern nr.1176/1990.

După data înființării și înmatriculării sale ca societate pe acțiuni, având în vedere dispozițiile Legii nr.15/1990 și prevederile Hotărârii de Guvern nr.834/1991, -" " - a inițiat procedura de stabilire și evaluare a terenurilor aflate în patrimoniul său, la data înființării ca societate comercială, procedură în cadrul căreia s-au încheiat printre altele, procesul verbal de vecinătăți din luna mai 1992 (fila 86), semnat de reprezentantul Consiliului Local P, și situația (anexa 2) ce a fost înregistrată la Oficiul de cadastru și Organizarea Teritoriului I sub nr. 11550 din 18 septembrie 1992; pe baza documentației astfel întocmite Ministerul Industriilor emițând, la data de 19 februarie 1993, Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor Seria - nr. 0054, act prin care se confirmă că - "" - B are în proprietate exclusivă suprafața de 34.993,01 mp, pe teritoriul județului

În baza certificatului menționat, la cererea -"" - B, Judecătoria Pașcani - Biroul de carte funciară a dispus, prin încheierea nr. 2651 din 2 noiembrie 2001 și încheierea nr. 2650 din 2.11.2001, intabularea dreptului de proprietate al acesteia asupra imobilului în suprafață de 2598,07 mp teren și construcții, situat în Municipiului P,- și a imobilului în suprafață de 4662 mp situat în P,-.

În baza adeverinței nr.6601 din 12.08.1991 și a procesului verbal de punere în posesie nr.7019/2.09.1996, eliberate de Comisia P de fond funciar, numita a vândut lui, prin contractul autentificat prin încheierea nr.3797 din 3.10.1996, suprafața de 201 mp teren, situat în P, str. -, persoană căreia i s-a eliberat ulterior autorizația de construire nr.293 din 27 decembrie 1996, pentru executarea lucrărilor de construcție garaj (cu mansardă) și împrejmuire cu gard, la adresa din-.

Urmare adoptării Legii nr.213/1998, Consiliul Local Pae laborat hotărârea nr.53 din 23.08.1999, prin care și-a însușit proprietatea publică a Municipiului P, conform inventarului din anexa nr.1, apartenență ce a fost atestată de Guvernul României prin Hotărârea nr.1354/2001.

Prin cererea înregistrată la Curtea de APEL IAȘI sub nr.105/45 din 29.11.2006, a chemat în judecată pe Ministerul Economiei și Industriilor și pe -"" - B, pentru a se constata nulitatea absolută parțială a Certificatului seria - nr.0054 din 19.02.1992, pentru suprafața de 232,50 mp teren, situată pe str. -, cerere de a fost respinsă prin sentința civilă nr.48/CA din 23 aprilie 2007 (fila 147), hotărâre rămasă irevocabilă prin nerecurare.

Prin cererea înregistrată la Curtea de APEL IAȘI sub nr-, s-a invocat de către excepția de nelegalitate a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria - nr.0054 din 19.02.1993, în dosarul nr.9308/2006 al Tribunalului Iași, excepție ce a fost admisă prin sentința nr.141/CA din 7 iulie 2008 (fila 89), hotărâre împotriva căreia s-a declarat recurs.

Prin decizia nr.1939 din 2 aprilie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul pârâților, a modificat sentința atacată și, în fond, a respins excepția de nelegalitate ridicată de și, ca neîntemeiată (fila 109).

Prin sentința nr.840 din 11 mai 2006, Judecătoria Pașcania admis în parte acțiunea promovată de reclamanta -"" - B în contradictor cu pârâții și, pe care i-a obligat să lase în proprietate reclamantei suprafața de 232 mp teren și să ridice gardurile edificate; la data de 5.11.2008 reclamanta -"" - chemând în judecată pe și Municipiul P, pentru a se dispune anularea contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.3797/3.10.1996, cauza făcând obiectul dosarului nr- al Tribunalului Iași.

]la data de 15 septembrie 2005, prin petiția înregistrată la Primăria P sub nr.11595, un număr de 55 de persoane au solicitat "să fie redeschis drumul care a fost închis abuziv ce constituie fosta albie a pârâului -, de către -, ce a fost autorizată provizoriu pe proprietatea obștii satului".

Ca răspuns la o nouă petiție a lui, Primăria P face cunoscut acestuia, prin adresa nr.10300/12.09.2007, că "analizând toate documentele aflate la Primăria P suprafața de 232 mp pe care o revendică -"" - B face parte din domeniul public de interes local".

Anterior acestui răspuns, prin adresa nr.10300 din 23 iulie 2007, (fila 139), semnată de Primarul Municipiului P și destinată -"" -, se arată că "În anul 1992 s-a încheiat un proces verbal, ocazie cu care s-a delimitat incidența unității printr-o schiță care eronat s-a inclus și o porțiune din str. -" și că reprezentantul Primăriei a consemnat greșit că acest teren s-a dat în folosință prin decizia nr.495/1970 și nu a sesizat că schița nu corespundea cu situația de pe teren, în totalitate și nu a fost însușită de toți vecinii, conform art.2 din nr.HG834/1991", în final făcându-se precizarea că "la această dată există o suprafață de 232 mp ce reprezintă o porțiune din str. - și taluzul pârâului -,care a fost inclus în certificatul de atestare a dreptului de proprietate pentru Sucursala I, în mod eronat".

Urmare unei alte petiții, înregistrată sub nr.8559 din 04.06.2008, Primăria P, prin primar, face cunoscut lui că suprafața de 201 mp, deținută în- nu corespunde cu "situația prezentată în partea de Nord, fiind actualmente strada - și care se încheie în taluzul pârâului -" și că, "în consecință și de fapt nu sunteți vecin cu -" - și datorită acestui fapt s-a eliberat în anul 1996 certificat de autorizație de construire".

La data de 10 decembrie 2008, prin adresa nr.19846, Municipiul Pas olicitat Ministerului Economiei și Finanțelor să dispună anularea parțială, pentru suprafața de 7260 mp, a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria - nr.0054, emis în favoarea -""-, cerere căreia nu i s-a dat curs, astfel cum rezultă din adresa de răspuns nr. XIV/-/13.01.2009, fapt ce a determinat reclamantul să promoveze prezenta acțiune, în procedura prevăzută de Legea nr.554/2004.

La data de 6 martie 2009, a formulat o cerere de intervenție, în interes propriu și în interesul reclamantului Municipiul P, prin care se solicită anularea certificatului emis în favoarea -""-, pe motiv că este împiedicat să folosească terenul cumpărat în baza contractului nr. 3797 din 3.10.1996.

Raportat la cele mai sus reținute, Curtea constată ca fiind dovedit faptul că, în temeiul Decretului nr.409/1955, reclamantului Municipiul Pis -a luat din administrare terenul în suprafață de 8850 mp situat în perimetrul construibil al orașului P, că acesta a fost transmis, fără limită de timp sau condiții, în administrarea Întreprinderii -montaj și că, după reorganizarea acestei întreprinderi în societate comercială, s-a urmat de către titularul dreptului procedura prevăzută de nr.HG834/1991 în urma căreia i s-a eliberat actul administrativ contestat, prin care se atestă că suprafața de 34.993,01 mp (în care este inclusă și suprafața de 7.260 mp vizată de reclamant) este "proprietatea exclusivă a societății comerciale".

Curtea constată de asemenea că actul emis la data de 19 februarie 1993 nu a fost contestat, timp de 15 ani, de către reclamant, în condițiile în care acesta confirmă că reprezentantul său a semnat fără obiecțiuni procesul verbal de vecinătăți, încheiat în luna mai 1992, ca urmare a inițierii de către deținătorul terenului a procedurii prevăzute de Hotărârea Guvernului nr.834/1991, și că valabilitatea actului nu a fost infirmată, chiar dacă reclamantul susține că prepusul său "a consemnat greșit că acest teren s-a dat în folosință prin decizia nr.495/1970 și nu a sesizat că schița nu corespundea cu situația de pe teren în totalitate și nu a fost însușită de toți vecinii".

În atare condiții, Curtea nu poate primi punctul de vedere al reclamantului potrivit căruia a luat cunoștință de actul administrativ a cărui anulare o solicită abia la data de 12.11.2008, când i s-a comunicat duplicatul cererii de chemare în judecată promovată de -""-, ce face obiectul dosarului nr- al Tribunalului Iași, atât timp cât însuși Primarul Municipiului P, care este reprezentantul său legal, în cuprinsul adresei nr.10300 din 23 iulie 2007, afirmă în mod explicit, cu valoare de recunoaștere, că suprafața de 232 mp "reprezentând o porțiune din str. - și taluzul pârâului -, a fost inclusă în certificatul de atestare a dreptului de proprietate, pentru Sucursala I, în mod eronat".

Ca atare, raportat la această dată de 23 iulie 2007, Curtea constată că atât termenul prevăzut de art. 7 alin.3 cât și respectiv termenul prevăzut de art. 11 alin.2 din Legea nr.554/2004 au fost substanțial depășite, fără ca acest fapt să fie justificat, nimic neîmpiedicând reclamantul să-și exercite dreptul recunoscut de art. 1 din Legea contenciosului administrativ.

Mai mult decât atât, Curtea, având în vedere că între data emiterii actului administrativ contestat (care a devenit public prin faptul intabulării în anul 2001, respectiv data de 19 februarie 1993, și data promovării acțiunii (11 februarie 2009), este un interval de nu mai puțin de 16 ani, în care reclamantul nu a întreprins nici un demers pentru a-și valorifica dreptul pretins recunoscut prin Hotărârea Guvernului nr.1354/2001, consideră că aceasta trebuie să accepte astăzi caracterul definitiv al actului respectiv prin prisma atingerii ce ar fi aduse în caz contrar principiului securității și a dreptului la justiție, în condițiile în care, la data emiterii lui, bunul se afla în mod legal în patrimoniul pârâtei -"" -, iar el pierduse în mod definitiv dreptul de administrare prin decizia nr.495/1970, în condițiile de reglementare în vigoare la acea dată, neinteresând în prezent dacă a existat sau nu un dezacord între avizul de principiu nr.11 din 30.05.1970 și decizia Comitetului Executiv al Consiliului popular al județului I, care era autoritatea decizională.

Drept urmare, constatând că atât plângerea prealabilă, cât și sesizarea instanței, au fost făcute cu încălcarea termenelor legale aplicabile, care sunt termene de prescripție și respectiv termene de decădere, Curtea va admite excepția tardivității acțiunii, ridicată de pârâte, și va respinge pe acest temei acțiunea, considerând că cercetarea celorlalte excepții devine de prisos.

Pe cale de consecință, pentru aceleași motive urmează a se respinge și cererea de intervenție în interesul reclamantului, cerere formulată de intervenientul.

În ceea ce privește cererea de intervenție formulată de în interes propriu, Curtea constată că aceasta nu poate fi primită întrucât, pe de o parte, nu se face dovada parcurgerii procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr.554/2004, iar pe de altă parte pentru că celelalte două demersuri judiciare făcute de acesta, în decursul ultimilor trei ani, având ca obiect solicitarea de a se cerceta legalitatea Certificatului de atestare seria - nr.0054 din 19 februarie 1993, emis de Ministerul Industriilor în beneficiul -""-, au fost respinse prin hotărâri judecătorești trecute în puterea lucrului judecat, în condițiile în care însuși Primarul Municipiului P susține, prin adresa nr.8559/2008, că acesta nu este vecin cu -"" -, considerente pentru care cererea de intervenție în interes propriu va fi respinsă.

Ca parte căzută în pretenții, reclamantul, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, va fi obligat să plătească pârâtei -""- B, suma de 723,86 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând cheltuieli de deplasare la termenele stabilite, conform dovezilor depuse la dosarul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTARAȘTE:

Admite excepția tardivității formulării plângerii prealabile și excepția tardivității introducerii acțiunii la instanță.

Respinge acțiunea introdusă de reclamantul Municipiul P, prin primar, având sediul în P,-, județul I, în contradictor cu pârâtul Ministerul Economiei, având sediul în B, Calea nr.152, sector 1, și cu pârâta -"" -, având sediul în B,-, sector 4, privind anularea parțială a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor Seria - nr.0054, emis de Ministerul Industriilor, la data de 19 februarie 1993.

Obligă pe reclamantul Municipiul P să plătească pârâtei -""" - B suma de 723,86 lei cheltuieli de judecată.

Respinge cererea de intervenție în interesul reclamantului formulată de intervenientul.

Admite excepția neîndeplinirii procedurii prealabile și excepția autorității de lucru judecat, excepții ridicate cu privire la cererea de intervenție în interes propriu formulată de.

Respinge cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul, domiciliat în P,-, județul I, în contradictor cu Ministerul Economiei și cu -"" -

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare,

Pronunțată în ședința publică din 13 iulie 2009.

PREȘEDINTE,

- - -

GREFIER,

- -

Red.

Tehnored.

4 ex./20.07.2009

Președinte:Dan Mircea Tăbâltoc
Judecători:Dan Mircea Tăbâltoc

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Anulare act administrativ fiscal. Sentința 126/2009. Curtea de Apel Iasi