Anulare act administrativ fiscal. Decizia 1295/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 1295
Ședința publică de la 10 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dorina Vasile
JUDECĂTOR 2: Vasile Susanu
JUDECĂTOR 3: Mariana Trofimescu
Grefier - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta, domiciliată în G,-, -.12,.56 împotriva sentinței nr.685/29.05.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta prin avocat în baza împuternicirii pe care o depune la dosar, intimata G prin consilier juridic, lipsă fiind intimata
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recursul este la primul termen de judecată, motivat, netimbrat, după care;
Apărătorul recurentei depune la dosar taxa judiciară de timbru în valoare de 4 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 și o copie de pe decizia nr.130/2007 de soluționare a contestației formulată de recurentă.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentei solicită în principal admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond iar în subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii formulate de către și anularea actelor administrativ fiscale indicate în petitul acțiunii. Arată că sentința atacată este nelegală prin aceea că instanța de fond nu a analizat cauza prin a se raporta la specificul activității desfășurată de către reclamantă și anume fără a se raporta la natura relației juridice dintre părțile contractante respectiv dintre și SC și de a se raporta la îndrumările date organului de control în refacerea controlului urmare a admiterii primei contestații formulată de reclamantă. Total nelegal a mai reținut instanța de fond că nu se pot lua în considerare copiile facturilor aferente produselor cumpărate pentru aceasta fiind necesar actul original și în acest sens s-au invocat de instanța de fond disp.HG nr.831/1997 și nr.OUG17/2000. Sub un alt aspect de nelegalitate, instanța de fond nu s-a pronunțat în sensul că nu a analizat în motivarea sentinței capătul de cerere privind accesoriile respectiv penalitățile și dobânzile. Precizează că toate motivele de recurs invocate sunt de natură să justifice casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond prilej cu care să se efectueze și o expertiză fiscală care să lămurească distinct toate aspectele. Depune concluzii scrise la dosar. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei precizează că motivul de casare a fost invocat astăzi de apărătorul recurentei atât oral cât și prin concluziile scrise în plus față de motivele de recurs depuse la dosarul cauzei, urmând a depune concluzii scrise în acest sens. Susține oral și pe larg criticile aduse motivelor de recurs invocate de apărătorul recurentei prin cererea de recurs. Făcând o expunere a situației de fapt arată că față de susținerea că organul de inspecție trebuia să țină seama de copiile facturilor aferente produselor cumpărate, precizează că susținerea este vădit nefondată, organul de inspecție în mod corect a considerat TVA deductibilă ca element de cost, reconsiderând plățile efectuate de reclamantă având în vedere prevederile nr.HG831/1997. De asemenea, cu privire la susținerea că reclamanta face dovada consumului personal al produselor achiziționate de la cu bonuri de consum, precizează faptul că organul de inspecție fiscală a constatat că reclamanta a cumpărat ritmic aceleași,produse, în cantități mari, în baza de produse și listele de prețuri furnizate de această firmă, cu sugerarea practicării unui adaos comercial d e 30% la produsele livrate. acestor produse s-a făcut în scopul vânzării în cadrul prezentărilor respective, pentru că acesta este însuși scopul activității pentru care a fost autorizată reclamanta, acela de a revinde produsele. Arată că scopul activității nu este în nici un caz acela de a organiza prezentările invocate de reclamantă, pentru că altfel ceea ce a desfășurat reclamanta nu mai este comerț. Face precizarea că în situația în care produsele sunt achiziționate în scop de consum personal, așa cum se invocă, reclamanta are obligația colectării TVA pentru ieșirea din gestiune, pentru că patrimoniul comerciantului nu se confundă cu patrimoniul personal. Susține că reclamanta nu a contestat excluderea de la deductibilitate a tuturor cheltuielilor așa cum s-au reținut prin Raportul de inspecție fiscală în baza căruia a fost întocmită deciziile de impunere contestate. Față de motivele în fapt și în drept invocate solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, urmând a depune concluzii scrise la dosar cu privire la motivul de casare a sentinței invocat de apărătorul recurentei.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.685/2009 a Tribunalului Galațis -a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice G și Administrația Finanțelor Publice G, având ca obiect anularea deciziei nr.26/2008, a raportului de inspecție fiscală nr.2355/2007 și a deciziei de impunere nr.235 - 2357/2007 emise de acestea.
Pentru a pronunța această sentința prima instanță a reținut că actele de control au fost întocmite cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare în materie, astfel încât obligațiile fiscale stabilite prin acestea sunt datorate.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs reclamanta, criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare recurenta a arătat că prima instanță a pronunțat soluția printr-o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor legale în materie, reținând o situație de fapt neconformă realității.
Instanța de fond a motivat sumar și confuz hotărârea, ceea ce echivalează cu motivarea ei, fără a arăta de ce au fost înlăturate apărările recurentei și au fost acceptate toate susținerile pârâtei.
Pentru perioada 1.01.2004 - 31.12.2004 în mod greșit a reținut instanța că sunt aplicabile actele normative menționate având în vedere că acestea au fost abrogate începând cu 1.01.2004, prin intrarea în vigoare a Codului Fiscal.
Greșit a reținut instanța că adaosul comercial în procent de 30% este prevăzut în catalogul produselor, acesta fiind doar un adaos sugerat în catalog și în lista de prețuri.
Din produsele administrate nu rezultă că reclamanta a desfășurat o activitate de comerț, instanța încălcând prevederile art.49 din nr.OG92/2003 în sensul că nu a administrat toate probele necesare în vederea stabilirii corecte a situației de fapt.
Consumarea produselor în scop personal este justificată cu bonurile de consum prima instanță apreciind în mod nelegal că aceste produse au avut ca efect comercializarea.
Au fost încălcate și prevederile art.104 din nr.OG92/2003 cu privire la durata controlului, organele fiscale săvârșind un abuz, în sensul că au stabilit obligații fiscale după o perioadă de 3 ani, timp în care actele au fost în custodia lor, penalitățile fiind datorate culpei exclusive a acestora.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele, conform art.3041Cod proc.civilă, Curtea constată că prima instanță pronunțat o sentință nelegală și netemeinică a cărei reformare se impune.
Potrivit prevederilor art.129 Cod proc.civilă, judecătorii sunt datori să stăruie, prin toate mijloacele pentru aflarea adevărului, putând să ordone toate probele pe care le vor găsi de cuviință, chiar dacă părțile se împotrivesc.
Prima instanță a pronunțat soluția cu încălcarea principiului rolului activ, consacrat în textul de lege citat, pentru stabilirea corectă a situației der fapt impunându-se, în raport de specificul activității recurentei, o expertiză contabilă care să analizeze în concret toate operațiunile desfășurate de aceasta prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la data respectivă precum și la decizia nr.130/13.07.2007 a
Față de cele expuse, în temeiul art.312 Cod proc.civilă, Curtea va admite recursul și va casa sentința atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, ocazie cu care vor fi avute în vedere și celelalte apărări invocate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul declarat de reclamanta, domiciliată în G,-, -.12,.56 împotriva sentinței nr.685/29.05.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, și în consecință;
Casează sentința civilă nr.685/25.09.2009 a Tribunalului Galați și trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 10 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.VD/
Tehno ZE/
Ex.5
Fond:
Președinte:Dorina VasileJudecători:Dorina Vasile, Vasile Susanu, Mariana Trofimescu
