Anulare act administrativ fiscal. Sentința 131/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 131
Ședința publică de la 26 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Magdalena Fănuță Judecător
Grefier: - - -
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârât DGFP D-AFPC NR. 1 C, având ca obiect anulare act administrativ - declinare de competență.
La apelul nominal s-a prezentat avocat pentru reclamantul și consilier juridic pentru pârâta DGFP D - AFPC nr. 1
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, după care:
Consilier juridic pentru pârâta DGFP D - AFPC nr. 1 C depune la dosarul cauzei procesul - verbal de constatare a insolvabilității din 14.05.2007.
Nemaifiind alte cereri, Curtea apreciind cauza în stare de soluționare a acordat cuvântul părților prezente pentru a pune concluzii:
Avocat pentru reclamantul solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Consilier juridic pentru pârâta DGFP D - AFPC nr. 1 C solicită respingerea acțiunii.
CURTEA
Asupra acțiunii de față;
Prin cererea formulată la data de 22.01.2008, înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj -Secția Contencios Administrativ și Fiscal sub nr-, reclamantul a formulat contestație împotriva Deciziei nr.679/14.01.2007 emisă de pârâta DGFP D prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva deciziei nr.18065/23.11.2007 emisă de AFPC Nr.1 C prin care a fost obligat în solidar cu SC SRL la plata sumei de 1.010.314 lei în baza art.27 alin.1 din OG 92/2003 R, în calitate de administrator.
In motivare, reclamantul a arătat că a formulat în termen legal, contestație împotriva deciziei nr.18065/23.11.2007 emisă de AFPC Nr.1 C, prin care a fost obligat în solidar cu SC SRL la plata sumei de 1.010.314 lei în baza art.27 alin.1 din OG 92/2003 R, pe motiv că a fost administrator. Contestația a fost respinsă fără a lua în considerare motivele invocate de reclamant, reținându-se că o parte din debite provin din perioada în care acesta era administrator.
S-a aratat că deciziile contestate sunt nelegale și netemeinice din următoarele considerente: a fost administrator al debitoarei în anul 2002, fiind revocat la data de 22.11.2002, iar dispozițiile art.27 alin.1 din OG 92/2003 care prevăd un termen de 3 ani nu se pot aplica în cazul său; nu s-a dovedit că a înstrăinat bunuri, care sunt datoriile pe care societatea le-a avut în perioada 2002 și au rămas neachitate până în 2007, și nici nu rezultă de unde organul fiscal Nr.1 Caa juns la concluzia că a provocat insolvabilitatea SC SRL; din data de 22.11.2002 societatea a avut activitate în continuare, făcând plăți la bugetul de stat.
In drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art.218 (2) din OG 92/2003.
In dovedirea acțiunii, reclamantul s-a folosit de proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar următoarele acte: Decizia contestată nr. 679/14.01.2007, contestația formulată de reclamant împotriva deciziei nr.18065/23.11.2007 emisă de AFPC Nr.1 C, rezoluția nr.8265/03.12.2002 pronunțată de Oficiul Național al Registrului Comerțului, act adițional la statutul societății comerciale cu răspundere limitată cu sediul în com. jud.D, certificat de înregistrare mențiuni-mențiunea privind modificarea actului constitutiv al SC SRL.
Prin sentința nr. 796/18.03.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Secției de Contencios Administrativ și Fiscal.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut că reclamantul contestă actele administrativ fiscale prin care au fost stabilite în sarcina sa, în solidar cu SC SRL obligații de plată către bugetul de stat, reprezentând TVA, impozit pe profit, contribuții și accesorii ale acestora în cuantum de 1.010.314 lei.
S-a mai reținut că în raport de disp. art. 10 din Legea nr. 554/2004 competența de soluționare a cauzei aparține Curții de Apel întrucât suma contestată depășește plafonul valoric de 500.000 lei până la care competența revine Tribunalului.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova - Secția Contencios Administrativ și Fiscal la data de 02.04.2008 sub nr-.
La data de 05.05.2008, pârâta Daf ormulat întâmpinare în cuprinsul căreia a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată și menținerea actelor contestate ca fiind temeinice și legale, susținând că debitele care au provocat insolvabilitatea societății provin și din perioada în care reclamantul era administrator.
S-a mai susținut că deși a desfășurat activitate, societatea nu și-a achitat cu rea credință obligațiile bugetare restante.
La data de 26.05.2008 a fost depus la dosar de către pârâtă procesul verbal încheiat la data de 14.05.2007 de constatare a insolvabilității SC SRL.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază prezenta contestație ca fiind întemeiată pentru următoarele considerente.
Prin decizia nr. 18065/23.11.2007, D-AFPC Nr.1 Caa ngajat răspunderea solidară a administratorului pentru suma de 1.010.314 lei.
Pentru a dispune antrenarea răspunderii solidare organul fiscal a reținut că SC SRL datora suma de 1.010.314 lei către bugetul general consolidat al statului; că la data executării s-a constatat de către executorii fiscali că societatea era în stare de insolvabilitate, care a fost determinată și de vânzarea bunurilor societății de către fostul administrator.
S-a apreciat că sunt întrunite condițiile art. 27 alin. 1 din Codul d e procedură fiscală pentru antrenarea răspunderii solidare a altor persoane.
Reclamantul a contestat decizia de antrenare a răspunderii solidare, iar prin decizia nr. 679/14 01 2008 emisă de către D-AFPC Nr.1 Caf ost respinsă contestația acestuia, cu motivarea că, în conformitate cu fișa analitică pe plătitor, o parte din debitele SC SRL, provin din perioada în care administrator al societății era petentul.
Curtea apreciază că deciziile contestate sunt netemeinice și nelegale.
Apărările pârâtei sunt nefondate pentru considerentele de ordin legislativ ce vor fi expuse în continuare, raportate la situația de fapt dovedită în cauza dedusă judecății.
Codul d e procedură fiscală reglementează în cuprinsul art. 27 condițiile în care se poate antrena răspunderea solidară a altor persoane alături de plătitorul obligației fiscale.
Astfel, textul prevede că pentru obligațiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil, în condițiile acestui cod, răspund solidar:
- persoanele fizice sau juridice care în ceitrei ani anteriorideclarării insolvabilității, cu rea credință, dobândesc în orice mod active de la debitori care își provoacă astfel insolvabilitatea;
- administratorii, asociații, acționarii și orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea cu rea-credință a bunurilor mobile și imobile proprietatea acesteia.
Decizia de antrenare a răspunderii (fila nr. 27 și următoarele din dosar) cuprinde ca temei de drept art. 27 alin. 1 din codul d e procedură fiscală.
În decizie nu s-a precizat de către organul fiscal care anume din tezele cuprinse în art. 27 alin. 1 din OG nr. 92/2003 constituie temeiul legal al atragerii răspunderii solidare, însă din motivarea acesteia rezultă că s-a reținut că fostul administrator a înstrăinat cu rea-credință bunurile societății.
Situația de fapt avută în vedere la emiterea deciziei se poate încadra în prevederile art. 27 alin. 1 lit. b din OG 92/2003.
Astfel, pentru a stabili dacă decizia de antrenare a răspunderii fostului administrator este legală și temeinică, urmează să fie analizată îndeplinirea condițiilor legale din textul menționat raportat la situația de fapt existentă în cauză.
Din procesul verbal încheiat la data de 14.05.2007, se constată că executorii fiscali nu au identificat bunuri mobile și imobile urmăribile care să aparțină societății, motiv pentru care s-a declanșat starea de insolvabilitate.
Organul fiscal a apreciat că fostul administrator a înstrăinat bunurile societății și că astfel s-a creat starea de insolvabilitate a persoanei juridice.
Textul art. 27 alin. 1 lit. b prevede antrenarea răspunderii solidare a administratorilor și asociaților, dacă aceștia au provocat starea de insolvabilitate a societății cu rea-credință.
În cauză, starea de insolvabilitate este dovedită și, de altfel, necontestată.
C de-al doilea element necesar și determinant pentru antrenarea răspunderii solidare a administratorului sau asociatului, reaua credință, reprezintă o stare de fapt ce trebuie dovedită, întrucât legiuitorul nu a instituit prezumția de vinovăție în cazul procedurilor arătate mai sus.
Din înscrisurile depuse la dosar de către pârâtă, se reține că nu s-a făcut dovada existenței vreunui bun în patrimoniul societății, care să fi fost înstrăinat de către petent, în calitate de administrator.
Așa încât, în speță nu este întrunită cerința legală privind reaua credință a administratorului.
Pe de altă parte, în cauză nu sunt întrunite nici cerințele impuse de prevederile art. 27 alin. 1 lit. a din OG nr. 92/2003.
Aceste prevederi legale impun o cerință esențială aceea că "dobândirea cu rea credință, să fi avut loc "în cei 3 ani anteriori datei declarării insolvabilității".
Insolvabilitatea debitoarei s-a constatat la data de 14.05.2007, iar mandatul de administrator al reclamantului încetase la data de 02.12.2002, ca urmare a retragerii din funcție (cerere de mențiuni nr. 30518 - fila 36 din dosar).
Prin urmare, în cei trei ani, anteriori datei declarării stării de insolvabilitate (2004-2007), reclamantul nu mai era administrator al societății și nici nu s-a probat că în acea perioadă ar fi dobândit cu rea-credință active din partea societății debitoare.
Având în vedere motivele arătate anterior, se reține că starea de insolvabilitate a societății nu a fost provocată de reaua credință a fostului administrator.
Constatându-se că în speță nu sunt întrunite cerințele prev. de art. 27 alin. 1 lit. a,b din OG nr. 92/2003, având în vedere și disp. art. 1 din Legea nr. 554/2004 urmează să fie admisă prezenta acțiune.
Vor fi anulate deciziile nr. 18065/23.11.2007 și 679/14.01.2008 emise de către D-AFPC Nr.1 C, ca fiind netemeinice și nelegale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârât DGFP D-AFPC NR. 1
Anulează deciziile nr. 18065/23.11.2007 și 679/14.01.2008 emise de către D-AFPC Nr.1
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Mai 2008.
Președinte, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.
Tehnored./2 ex.
12.06.2008
Președinte:Magdalena FănuțăJudecători:Magdalena Fănuță
