Anulare act administrativ fiscal. Decizia 131/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.131/CA
Ședința publică din 25 februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cremenițchi Radu
JUDECĂTOR 2: Șfabu Traian
JUDECĂTOR 3: Gheorghiu Camelia
Grefier - - -
Pe rol pronunțarea asupra recursului introdus de reclamantul, domiciliat în I, str. -, nr.64,.3,.4, județul I, în contradictoriu cu intimata F(SI I - Comisia Județeană I de aplicare a Decretului - Lege 2. împotriva sentinței civile nr.1165/E din 22 iunie 2007 Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect -anulare act administrativ.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura completă.
Se dă citire referatului cauzei, de către grefier, referat din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 25 februarie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din această hotărâre.Din lipsă de timp pentru deliberare cât și pentru a se da posibilitate părților de a depune la dosar și concluzii scrise, s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi 27 februarie 2008.
După deliberare,
CURTEA D APEL,
Deliberând asupra recursului de față constată cele ce urmează.
Prin sentința nr.1165/E din 22.06.2007, pronunțată de Tribunalul Iași - secția Contencios administrativ, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul -, în contradictoriu cu pârâta Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie a Județului I - Comisia Județeană pentru aplicarea L nr.2. privind anularea deciziei nr.1282/27.06.2006 emise de această pârâtă.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea de contencios administrativ înregistrată la instanță la nr-, reclamantul - a contestat decizia nr.1282/27.06.2006 emisă de Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie a Județului I - Comisia Județeană I pentru aplicarea prevederilor
-2-
nr.2., solicitând stabilirea calității de beneficiar al Decretului-Lege nr.2.
În acțiune, reclamantul a arătat că în perioada 1950-1956 familia sa, alcătuită din G(medic), (profesor) și cei trei copii, a avut domiciliul obligatoriu în orașul, județul
A precizat că, în absența actelor oficiale, calitatea de persecutat politic se poate stabili pe baza declarațiilor autentificate a martorilor, și, dar și în baza adeverinței emise de Arhivele Statului și a copiei Monografiei orașului în care tatăl reclamantului era nominalizat ca persecutat politic.
În dovedirea acțiunii, a depus decizia contestată, declarațiile autentificate ale martorilor și copia monografiei.
Pârâta a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației și menținerea deciziei nr.1282/2006.
A invocat tardivitatea formulării contestației având în vedere că decizia a fost comunicată reclamantului la începutul lunii iulie 2006, iar contestația a fost introdusă peste termenul legal de 30 de zile de la comunicare.
S-a mai arătat că în cauză nu sunt întrunite condițiile legale pentru ca reclamantul să beneficieze de prevederile L nr.2. calitatea de persecutat politic nefiind dovedită cu acte oficiale eliberate de organele competente.
În privința declarațiilor autentificate, pârâta a menționat că pot fi luate în considerare doar depozițiile luate nemijlocit de instanță și că, din actele depuse la dosar, nu rezultă că reclamantul sau ceilalți membri ai familiei sale ar fi fost persecutați pe motive politice.
Pârâta a depus documentația ce a stat la baza emiterii deciziei contestate, iar la termenul de judecată din 26.01.2007 a invocat și excepția inadmisibilității acțiunii pentru neefectuarea procedurii prealabile.
Excepțiile invocate de pârâtă privind tardivitatea și inadmisibilitatea contestației au fost respinse de Tribunalul Iași, prin încheieri motivate, la termenele de judecată din 30.11.2006 și 26.01.2007.
În cauză au fost audiați martorii indicați în acțiune prin delegație de către Tribunalul Sibiu.
Instanța, analizând actele și lucrările dosarului, a reținut că, prin decizia nr.1282/27.06.2006 emisă de pârâtă și contestată în instanță în termen legal, s-a respins cererea reclamantului - privind stabilirea calității de beneficiar al L nr.2. reținându-se că nu există nici un act oficial din care să rezulte că reclamantul ar fi fost persecutat din motive politice după data de 6.03.1945 conform art.1 alin.1,2 din L 2.
S-a mai reținut că într-adevăr, din adresa nr.1360/C/30.11.2004(fila 5 dosar) rezultă că în evidențele oficiale nu se află documente care să ateste că în perioada 1949/1959 reclamantul ar fi avut restricții domiciliare împreună cu familia, aplicate din motive politice, că, pentru a beneficia de drepturile conferite de L nr.2. reclamantul trebuie să dovedească faptul că după
-3-
data de 6.03.1945, pe motive politice, el sau familia sa au avut stabilit domiciliu obligatoriu sau au fost strămutați în altă localitate.
Potrivit art.8 alin.1 din L nr.2. dovedirea situațiilor invocate în acțiune se face cu acte oficiale elaborate de organele competente, iar, în cazul în care nu este posibil, prin orice mijloace de probă prevăzute de lege.
S-a reținut că în cauză nu există acte oficiale în susținerea pretențiilor reclamantului, aspect reținut în mod corect și în decizia contestată, că de asemenea celelalte probe administrate de reclamant nu sunt concludente și nici relevante pentru a stabili fără dubii că reclamantul sau familia sa ar face parte din categoria persoanelor persecutate pe motive politice după data de 6.03.1945 și că martorii audiați prin delegație au declarat că au cunoștință de faptul că familia reclamantului a avut domiciliu forțat în localitatea, fără însă a învedera elemente concrete din care să rezulte cum au ajuns la această concluzie și, mai mult, aceștia au evidențiat statutul părinților reclamantului, arătând că tatăl reclamantului era directorul Spitalului din și precizând că nu știu facă organele de poliție sau de partid ar fi supravegheat sau căutat familia reclamantului.
Prima instanță a concluzionat că depozițiile martorilor nu sunt suficiente pentru dovedirea situațiilor prevăzute de art.1 alin.1 lit.d și e din L nr.2. că nici afirmația înserată în cuprinsul monografiei depuse la dosar în sensul că tatăl reclamantului a primit domiciliul forțat la, din motive politice, nu poate fi reținută, având în vedere că nu se indică și motivul pe care se bazează această afirmație și pentru că, în monografie, se arată că Gaf ost un strălucit chirurg și primul director al Spitalului din, funcție de conducere care la nivelul perioadei în discuție nu ar fi putut fi încredințată unei persoane persecutată politic.
Pentru considerentele reținute, prima instanță a constatat că acțiunea este neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie cu următoarea motivare:
Consideră recurentul că prima instanță a greșit nedând valoare probantă mijloacelor de probă administrate.
Astfel, se arată că fiecare dintre martorii audiați prin intermediul comisiei rogatorii a susținut faptul că familia recurentului a avut domiciliu forțat în, urmare a viziunilor politice adoptate de familia sa, în neconcordanță cu regimul politic ce guverna țara în acea perioadă.
Recurentul arată că insuficiența detaliilor din depozițiile martorilor audiați, despre repercusiunile exercitate asupra familiei sale, a privațiunilor zilnice pe care le suportau, precum și regimul discriminator pe care l-au suportat în perioada de persecuții politice, se datorează și faptului că aceștia au fost audiați prin intermediul comisiei rogatorii, că nu a putut fi prezent la audierea lor nemijlocită la instanță pentru a solicita relatări detaliate și complete despre aceste împrejurări. . adresate martorilor au fost supuse cenzurii Tribunalului Iași care le-a transmis comisiei rogatorii, iar acestea nu au presupus
-4-
și impus referiri detaliate despre împrejurările ce ar fi susținut calitatea de persecutat politic.
În plus, se mai arată că prima instanță a greșit necoroborând depozițiile acestor martori cu extrasul din Monografia orașului din care rezultă aceeași împrejurare, că părinții săi și întreaga sa familie a primit domiciliu forțat la. De altfel, deducția instanței potrivit căreia statutul de persecutat pe care îl pretinde este incompatibil cu numirea tatălui său în funcție de conducere la Spitalul din este, în opinia recurentului, de asemenea greșită.
Prima instanță a ignorat și decizia de stabilire a statutului de persecutat politic numitului, vărul său, care în aceeași perioadă a fost persecutat politic și înregimentat obligatoriu tot în zona, la.
Recurentul mai susține că, în fine, este de menționat și adresa nr./06 din 30.07.2007 a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, potrivit căreia, din sistemul de evidență a Serviciului Român de Informații, domnul G, născut la data de 14.10.1910, "figurează cu dosarul de fond informativ nr.38173/S, distrus în timpul evenimentelor din decembrie 1989", că această informație, în opinia sa,coroborată cu toate celelalte probe demonstrează, fără dubiu, faptul că părinții săi au fost persecutați politic, prin mutarea forțată a domiciliului și prin supravegherea activității lor de către I și după stabilirea lor la, fapt dovedit prin existența unui dosar de urmărire pe numele tatălui său la
Analizând motivele de recurs formulate și raportându-le la actele dosarului și la dispozițiile legale aplicabile în cauză, curtea constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prima instanță a reținut greșit situația de fapt în cauză, făcând o eronată apreciere a probelor administrate în cauză, ceea ce duce la incidența în speță a dispozițiilor art.304 ind. 1 Cod procedură civilă.
Potrivit art.8 alin.1 din L nr.2. republicat, dovedirea situațiilor prevăzute la art.1alin.1 din DL 2. ( în speță, reclamantul-recurent invocă faptul că familia sa în perioada 1950-1956 avut domiciliu obligatoriu în orașul, județul S) se face cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în care nu este posibil,prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
Astfel, din adresa nr.1360/C din 30.11.2004, emisă de Ministerul Justiției, Tribunalul Militar Teritorial, se reține că urmare a cererii formulate de domnul -, înregistrată la nr.T-39-P din 17.11.2004, aceste instituții nu dețin documente din care să rezulte că în perioada 1949-1959 petentul ar fi avut restricții domiciliare împreună cu familia, aplicate din motive politice.
Prin urmare în lipsa unor acte oficiale eliberate de organele competente, reclamantul - are posibilitatea legală de a proba situația de fapt și de drept dedusă judecății în speță, prin orice mijloc prevăzut de lege, așa cum prevăd dispozițiile art.8 alin.1, teza ultimă din L nr-.
-5-
Martorii audiați prin comisie rogatorie, respectiv și, au arătat, în depozițiile lor, că familia a avut domiciliu obligatoriu în. Astfel, a arătat că știe despre faptul că doctorul împreună cu familia sa au avut domiciliu forțat în de la o rudă a sa, care era căsătorită cu fratele doctorului și care se aflau în aceeași situație, având domiciliu obligatoriu în În plus, martora a arătat că știe despre faptul că"organele de poliție de partid îl urmăreau(este vorba de doctorul ), în sensul că nu aveau voie să părăsească orașul".
În faza procesuală a recursului, s-a depus de către recurent adresa nr.2800/06 din 19.10.2007 emisă de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității( fila 17 dosar), din care rezultă fără dubii că tatăl recurentului, doctorul G, a fost urmărit de către fosta Securitate Comunistă. Astfel, se arată în adresă că dosarul informativ studiat conține adresa nr.1/2196 din 11.04.1949 a Serviciului Județean de Securitate G prin care, referitor la domnul G, se solicita să se comunice"locul unde a fost plasat susnumitul". Se mai arată în această adresă că, studiindu-se microfilmul dosarului informativ 38173/S, s-a identificat un referat din iulie 1959 din care reiese că" fiind proprietarul unei moșii în județul C,a fost evacuat în S,unde locuiește în-", fiind"ținut în supraveghere"(filele 18,19 dosar).
Prin urmare, din coroborarea conținutului acestei adrese cu depozițiile martorilor audiați în cauză, reiese fără putință de tăgadă că reclamantul-recurent -, împreună cu familia sa au avut domiciliu forțat în, începând cu perioada 1949-1950, situație ce se încadrează în prevederile art.1 alin.1 lit.d din L nr.2. -
Așa fiind, pe baza disp.art.312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul de față și va modifica în tot sentința recurată în sensul admiterii acțiunii de față, anulării deciziei contestate și recunoașterii reclamantului -, fiul lui G și, a calității de beneficiar al L nr.2.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de contestatorul - împotriva sentinței civile nr.1165/E/22.06.2007 a Tribunalului Iași. secția contencios administrativ, pe care p modifică în tot.
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul - în contradictoriu cu Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie a Județului I - Comisia Județeană pentru aplicarea Decretului - Lege nr.2. privind anularea deciziei 1282/27.06.2006, emisă de pârâtă.
-6-
Recunoaște reclamantului -, fiul lui G și, calitatea de beneficiar al Decretului - Lege nr.2. fiind persecutați din motive politice după data de 6.03.1945.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 februarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier
- -
red. jud.
tehnored. gref.TN/ 2 ex.
jud. fond -;
Președinte:Cremenițchi RaduJudecători:Cremenițchi Radu, Șfabu Traian, Gheorghiu Camelia
