Anulare act administrativ fiscal. Decizia 1325/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr. 1325
Ședința publică din 14.05.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Diana Iuliana Pasăre
JUDECĂTOR 2: Horațiu Pătrașcu
JUDECĂTOR 3: Vasile
Grefier: -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-reclamantă în contradictoriu cu intimata-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 și cu intimata-chemată în garanție SC SERV SRL.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-reclamantă, reprezentată de mandatar, cu procură la fila 17 din dosarul nr- al Judecătoriei Sectorului 1 B, lipsind intimata-pârâtă și intimata-chemată în garanție.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că obiectul pricinii este recurs împotriva sentinței civile nr. 2556/07.10.2008 pronunțate de Tribunalul București -Secția a IX-a în dosarul nr- și procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul recurentei-reclamante face dovada faptului că are studii juridice, prezentând legitimația de consilier juridic, eliberată de Institutul de " Parhon". Menționează că recurenta-reclamantă este soția sa.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea acordă cuvântul pe recurs.
Recurenta-reclamantă, prin reprezentant, arată că, în ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, a făcut dovada efectuării plângerii prealabile. La interpelarea Curții, arată că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii de chemare în garanție. Arată că recursul său se referă la admiterea excepției inadmisibilității cererii de chemare în judecată. Solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise. Precizează că a îndeplinit procedura prealabilă, făcându-se confuzie cu privire la faptul că ar fi trebuit să atace și răspunsul, însă a atacat ambele acte, odată cu decizia de impunere atacând și răspunsul. Solicită admiterea recursului.
CURTEA,
Prin contestația înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 B la data de 1.02.2007, contestatoarea a chemat în judecată pe intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR I solicitând instanței să se constate că nu a realizat niciodată venituri din chirii și pe cale de consecință să se anuleze suma pretinsă de către intimata că ar datora-o cu titlu de impozit în valoare de 3541 lei.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că nu realizează venituri din închirieri, decizia de impunere și somația fiind neîntemeiate.
Ulterior, la dosar (fila 20 dosar judecătorie) contestatoarea a depus o cerere prin care a arătat că în fapt în mod incorect s-a emis somația nr. 10 11018/7.08.2006 precum și decizia de impunere plăți anticipate pe anul 2001, întrucât nu contestă cuantumul stabilit asupra sumelor de bani datorate, ci faptul că acestea au fost emise pe numele său.
Contestatoarea a formulat la fila 33 și o cerere de chemare în garanție a agenției imobiliare SC SRL solicitând instanței în cazul în care i se va respinge contestația această societate să fie obligată la despăgubiri, întrucât agenția imobiliară a încheiat un contract de închiriere, care a fost înregistrat la administrația financiară, însă nu s-a finalizat prin încasarea chiriei, fiind depuse mai multe cereri la administrația financiară pentru rezilierea contractului.
Prin sentința civilă nr. 2470/22.02.2008 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 1 B în dosar - s-a admis excepția de necompetență materială a instanței, cauza fiind declinată spre competentă soluționare Tribunalului București - Secția Contencios Administrativ și Fiscal.
S-a reținut de către instanță în considerentele soluției pronunțate ca în speță se aplică prevederile art. 205 alin. 1 Cod Procedură Fiscală raportat la dispozițiile art. 218 din același act normativ, care stabilesc că împotriva titlului de creanță precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație, în condițiile legii, competența aparținând instanței de contencios administrativ competentă în condițiile legii.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal la data de 9.05.2008.
La fila 7 din dosar chemata în garanție a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția abuzului de drept procesual și excepția inadmisibilității acestei cereri.
S-a efectuat de către contestatoare o precizare asupra actelor administrative contestate pe această cale, la fila 19 din dosar, în sensul că înțelege să conteste decizia de impunere emisă de către organul fiscal, decizie contestată la Administrația Finanțelor Publice.
Prin sentința civilă nr. 2556/07.10.2008, Tribunalul Bucureștia respins excepția abuzului de drept procesual, a respins excepția inadmisibilității cererii de chemare in garanție, a admis excepția inadmisibilității cererii și a respins acțiunea ca inadmisibilă.
În motivare, instanța de fond a arătat că acționarea în justiție a unei persoane, ca expresie a liberului acces la justiție consacrat de art. 21 din Constituție, constituie un drept. Exercițiul acestui drept, în virtutea principiului disponibilității este liber, titularul dreptului fiind în măsură a aprecia calea aleasă pentru a-l exercita. Cum această libertate implică și alegerea momentului la care să fie exercitat dreptul precum și instituția (tipul acțiunii) prin care se exercită dreptul, se apreciază că dreptul a fost exercitat cu bună credință și în limitele legii, întrucât partea avea la dispoziție posibilitatea de a contesta măsura dispusă de intimata prin decizia de impunere emisă. Pentru cele arătate, nefiind lezate drepturile celorlalte părți aflate în proces, chiar dacă s-a formulat și o cerere de chemare în garanție apreciată de către contestatoare în virtutea principiului disponibilității ca o măsură utilă în cadrul procesului - instanța va respinge excepția abuzului de drept procesual, ca neîntemeiată.
În ce privește excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție invocată de către chemata în garanție, Tribunalul a constatat că această cerere nu este,de plano" inadmisibilă fiind formulată de către contestatoare în aprecierea șanselor de realizare a dreptului exercitat prin acțiunea principală, făcând parte din dreptul liberului acces la justiție, drept consacrat de art. 6 din CEDO, motiv pentru care se va respinge, ca neîntemeiată și această excepție.
În aprecierea excepției inadmisibilității contestației invocată de către intimată, Tribunalul a constatat că potrivit cererii precizatoare de la fila 19 din dosar, obiectul contestației îl constituie deciziile de impunere emise de către Administrația Financiară a Sectorului 1
Cum în speță decizia de impunere depusă și contestată la instituția emitentă este cea atașată la fila 24 (dosar judecătorie) în raport de aceasta Tribunalul a calificat obiectul contestației, având în vedere că dovezile privind îndeplinirea procedurii prealabile atașate o privesc pe aceasta.
În acest sens se constată că la data de 24.06.2004 contestatoarea a adresat intimatei o contestație prin care contestă modul de calculare al impozitului asupra apartamentului închiriat. Intimata i-a răspuns în legătură cu această contestație, prin adresa nr. 1/- din 29.06.2004, aducându-i la cunoștință acesteia că decizia de impunere nu poate fi modificată, fiind corect emisă pe baza documentelor aflate în evidență și că nu este organul competent să dispună rezilierea contractului de închiriere.
Potrivit prevederilor art. 208 și următoarele din /2003, împotriva actelor administrativ fiscale se pot formula contestații de către cei interesați la organele administrativ fiscale competente.
În speță, decizia de impunere emisă de intimată a fost contestată de către aceasta. Chiar dacă nu a fost soluționată prin decizie sau dispoziție, precum prevede legea, răspunsul primit, respectiv adresa nr. 1/- din 29.06.2004 constituie un act administrativ care a produs consecințe juridice în persoana contestatoarei, întrucât i s-a comunicat că decizia de impunere contestată nu poate fi modificată. Pe cale de consecință, în temeiul prevederilor art. 218 din Codul d e Procedură Fiscală, contestatoarea urma să formuleze contestație la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă. Pe această cale, contestatoarea urma să conteste atât actul administrativ vătămător - (respectiv decizia de impunere), cât și răspunsul prin care i s-a respins contestația pe cale administrativă.
Cum se constată că în speță s-a contestat doar actul administrativ - decizia de impunere și împotriva răspunsului primit în urma formulării contestației din anul 2004 contestatoarea a rămas în pasivitate, nefiind făcută dovada contestării și acestui răspuns primit, Tribunalul a admis excepția inadmisibilității contestației, respingând contestația ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta arătând că instanța a respins greșit cererea de înscriere în fals și nu a motivat soluția de respingere a cererii de chemare în garanție. În privința inadmisibuilității acțiunii, recurenta a arătat că de vreme ce a contestat decizia de impunere a înțeles să conteste și răspunsul primit la contestația formulată.
Curtea constată că instanța de fond a fost sesizată cu o cerere de chemare în judecată și cu o cerere de chemare în garanție.
Din dispozitivul hotărârii recurate reiese că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii de chemare in garanție, ci numai asupra cererii de chemare în judecată.
Pe de altă parte, potrivit art. 84 proc. civ. instanța este obligată să dea calificarea corectă cererii dacă constată că ea a fost greșit calificată.
În acest sens, din motivele de fapt și de drept ale cererii reiese că reclamanta este nemulțumită de modul de calculare al impozitului. Din acest motiv, chiar dacă la obiectul cererii, reclamanta a solicitat expres doar anularea somației nr. 10 11018/7.08.2006 precum și deciziei de impunere plăți anticipate pe anul 2001, reiese neechivoc că reclamanta a înțeles să conteste și răspunsul dat contestației sale din 2004.
Din aceste motive, în baza art. 312 proc. civ. Curtea va admite recursul, va casa sentința civilă recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta-reclamantă împotriva sentinței civile nr. 2556/07.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 și cu intimata-chemată în garanție SC SERV SRL.
Casează sentința civilă recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,14.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECǍTOR JUDECǍTOR
- PASǍRE PǍ
Tribunalul București GREFIER
Secția a IX-a Contencios -
Administrativ și Fiscal
Jud. fond
Red. jud. /2 ex./27.05.2009
Președinte:Diana Iuliana PasăreJudecători:Diana Iuliana Pasăre, Horațiu Pătrașcu, Vasile
