Anulare act administrativ fiscal. Decizia 1367/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.1367
Ședința publică din data de 19 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Stoicescu Maria
JUDECĂTORI: Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica Tudose Ana
- - -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor formulate de intimatele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județul D șiprin DIRECTIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE SI OPERAȚIUNI VAMALE, cu sediul în B, sector 6,--40, împotriva sentinței nr. 481 din data de 25.06.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu contestatoareaCOM, cu sediul Târgoviște, str. -, județul
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12 octombrie 2009, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea din acea dată, care face parte din prezenta decizie.
Curtea, pentru a da posibilitatea intimatei - recurente să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 19 octombrie 2009, când s-a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, sub nr-, contestatoarea - COM SRL, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice Târgoviște și Autoritatea Na ională a Vămilor, a solicitat anularea actelor administrative: decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 72/15.02.2008, emisă de Autoritatea Națională a Vămilor - ANAF - pentru suma de 16.277 lei din care, 4.566 lei reprezentând taxe vamale și 11.711 lei, reprezentând TVA; procesul-verbal de control nr. 895/15.02.2008 întocmit de ANAF - - Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâtele nu au avut la dispoziție toate documentele existente în posesia societă ii, ci numai pe cele depuse de aceasta, întrucât o verificare a documentelor existente la societate ar fi condus la concluzia contrară, existând dovezi clare pentru stabilirea valorii reale a produselor achizi ionate.
Contestatorul a depus la dosar decizia nr. 18/2008, procesul-verbal de control nr.72/15.02.2008, decizia pentru regularizarea situației, precum și o serie de acte în dovedirea contestației.
Prin întâmpinare, intimata DGFP Dai nvocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că Autoritatea Națională a Vămilor este cea care avea calitate procesuală în cauză. Instanța a respins excepția ridicată, considerând că DGFP are calitate procesuală în cauză, din moment ce aceasta a soluționat contestația formulată împotriva procesului verbal și a deciziei de regularizare încheiate de organele vamale. La cererea reclamantei, instanța a introdus în cauză și Autoritatea Națională a Vămilor ca pârâtă.
Prin întâmpinare, intimata Autoritatea Națională a Vămilor a invocat excepția tardivității contestației, excepție care a fost respinsă de către instanță. De asemenea, solicitat respingerea cererii ca nelegală și netemeinică, întrucât în loc de declarația de export s-a prezentat un alt document, și anume lista produselor de export declarate la vama Populare, datele din aceasta nu corespund cu datele din factura prezentată în vamă, iar numărul containerului este diferit.
La cererea reclamantei, instanța a admis proba cu expertiză de specialitate care să constate dacă decizia de regularizare a fost emisă corect și corespunde situației reale.
Prin expertiza tehnică în specialitatea contabilitate, efectuată de expert Du ță, acesta a concluzionat că documentele prezentate de contestatoare sunt în concordanță cu HG nr.973/2006, iar suma stabilită prin decizia de regularizare a fost calculată eronat.
Autoritatea Națională a Vămilor a solicitat instanței anularea raportului de expertiză, legat de faptul că aceasta, deși avea calitate procesuală pasivă alături de DGFP, nu a fost convocată la întocmirea raportului de expertiză.
Tribunalul a respins cererea, reținând că, potrivit art.208 Cod procedură civilă, citarea părților se face numai când este necesară lucrarea la fața locului ce impune măsurători sau alte asemenea operațiuni, ceea ce nu a fost nevoie în cazul de față, fiind citată, de altfel, DGFP D, iar intimata având posibilitatea de a depune obiecțiuni la raportul de expertiză.
a depus la dosar obiecțiuni referitoare la raportului de expertiză, care au fost admise de instanță și la care expertul a răspuns, menținându-și concluziile din raportul de expertiză în ceea ce privește decizia de regularizare.
Prin sentința nr. 481/25.06.2009, Tribunalul Dâmbovițaa admis cererea formulată de către contestatoarea - COM SRL, în contradictoriu cu intimatele Direcția Generală a Finanțelor Publice Târgoviște și Autoritatea Națională a Vămilor-prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B, a anulat decizia nr. 72/15.02.2008 și procesul-verbal de control nr. 895/15.02.2008.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că, contestatoarea a importat din mai multe scutere și, datorită unor erori în traducere, ca și faptului că nu s-au depus toate documentele, a emis decizia de regularizare considerând că - Com SRL a plătit o valoare mai mare decât valorile declarate de firma exportatoare din.
S-a mai reținut că, în conformitate cu contractul încheiat între cele două firme chineze, respectiv CO și CO, a doua se obliga să fabrice pentru prima un număr de 20 scutere. Acestea se regăsesc ca număr în Lista produselor de export declarate la vama de către CO, la valoarea totală de 7810 USD. Factura prezentată la vama română este cea emisă de CO, aceasta corespunzând valorii și cantitativ cu factura pro forma achitată integral de - SRL Târgoviște.
Diferența constă în faptul ca CO a declarat în vama chineză ceea ce a produs, conform contractului încheiat, la prețul de livrare, iar CO a emis factura către - COM SRL Târgoviște, adăugând alte două poziții în afara celor prezentate în contract, totodată, majorând prețul scuterelor cu adaosul considerat profitabil ca urmare a revânzării. Astfel, - COM SRL Târgoviște a declarat la vama română produsele înscrise în factura emisă de CO, la prețurile practicate de aceasta.
Chiar dacă CO trebuia să declare produsele exportate, corespunzător facturii, dar având în vedere contractul dintre cele doua firme, unde s-a prevăzut că CO se va ocupa de întocmirea documentelor de export s-a omis acest lucru, aceasta nu-i poate fi imputat contestatoarei, și nu poate conduce în mod automat la regularizarea declarației vamale, fără a se ține cont de toate documentele și de situațiile reale în care acestea au fost încheiate.
A mai reținut tribunalul că, potrivit art.4 din HG nr.973/2006 privind procedura aplicabilă în cazurile în care este necesară o amânare a determinării definitive a valorii în vamă,iroul vamal are obligația de a analiza documentele pe care importatorul trebuie să le prezinte potrivitCodului vamalal României în situația în care biroul vamal constată necesitatea prezentării de către importator a unor documente și justificări suplimentare despre care consideră că se află în posesia importatorului sau că importatorul are calitatea de a intra în posesia acestora, le solicită acestuia în scris, în cel mai scurt timp, dar nu mai târziu de 10 zile de la data primirii documentelor. În acest caz, importatorul are obligația de a prezenta documentele și justificările în termen de 30 de zile de la data comunicării, în condițiile legii, a solicitării biroului vamal, situație în care termenul pentru luarea deciziei privind determinarea cu titlu definitiv a valorii în vamă curge de la data primirii oficiale a acestor documente sau justificări.
Potrivit aceluiași act normativ, în situația în care, pentru a lua o decizie, biroul vamal constată necesitatea efectuării unui control la sediul importatorului și/sau la locul de depozitare a mărfurilor, transmite în scris această solicitare direcției regionale vamale în a cărei subordine se află, în cel mai scurt timp, dar nu mai târziu de 10 zile de la data primirii documentelor. În solicitarea adresată direcției regionale vamale, biroul vamal va motiva necesitatea efectuării controlului la sediul importatorului și/sau la locul de depozitare a mărfurilor, anexând toate documentele referitoare la operațiunea de import aflate în evidența sa, precum și obiectivele de control.
Împotriva acestei soluții, au declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice D și Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitându-se admiterea căii de atac, desființarea sentinței atacate și pe fond, respingerea acțiunii reclamantei ca inadmisibilă și menținerea actelor administrative atacate.
În motivarea recursului, recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice D a arătat că în mod greșit instanța de fond a admis cererea reclamantei, anulând decizia nr.72/15.02.2008 și a procesului-verbal de control nr. 895/15.02.2009, precizând că Biroul de Soluționare a Contestațiilor a soluționat în mod corect contestația formulată de - COM SRL, avut în vedere actele depuse de societate odată cu contestația, nefiind obligată să verifice actele aflate la societate. Mai susține recurenta și că o dovadă în plus a faptului că decizia nr. 18/2008 este temeinică și legală o reprezintă împrejurarea că societatea contestatoare nu a cerut prin cererea de chemare în judecată și desființarea acesteia și nici instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la acest aspect.
Un al doilea motiv de recurs este acela că instanța de fond a ignorat prevederile art. 181 alin. 1 din Regulamentul CEE nr. 2454/1993 a Comisiei din 2 iulie 1993, art. 57 alin. 5 din Legea nr. 86/2006, privind Codul Vamal al României.
Recurenta Autoritatea Națională a Vămilor, în motivarea recursului, a susținut că instanța de fond a interpretat greșit speța, fără a face o verificare amănunțită a înscrisurilor existente la dosar.
Astfel, deși au făcut dovada pe deplin a situație reale, instanța de fond a interpretat greșit toate documentele ce evidențiază exportatorul produselor pe care contestatoarea le-a achiziționat cât și factura de achiziție a bunurilor. Aceasta, deoarece contestatoarea, în loc de declarația de export, a prezentat un alt document, respectiv Lista produselor de export declarată la vamă, iar datele din această listă nu corespund cu datele din factura prezentată, exportatorii din aceleași documente prezentate sunt diferiți, valorile înscrise în lista respectivă nu corespund, iar numărul containerului este diferit, respectiv că cele două documente de plată externe reprezintă avansul.
Mai susține această recurentă și că instanța de fond nu a analizat documentele depuse în susținerea acestor afirmații, bazându-se exclusiv pe un raport de expertiză subiectiv, care nu reflectă situația reală.
Un al doilea motiv de recurs este acela că înscrisurile pe care contestatoarea le-a depus cu ocazia importului și pe care, ulterior, recurenta le-a înaintat la dosarul cauzei vin să dovedească contrariul celor susținute în conținutul contestației și preluată de către expert și de către instanța de fond în mod greșit, fiind evident că - Com SRL, în calitatea de importator, nu a făcut dovada cu documente justificative a valorii declarată în vamă, astfel că recurenta a încasat în mod corect diferența de taxă vamală și TVA aferent, în sumă de 16.277 lei, conform codurilor tarifare ale produselor existente în baza de date a autorității vamale.
În susținerea aceluiași motiv de recurs, această recurentă mai susține și faptul că în mod greșit au fost înlăturate răspunsurile expertului la obiecțiunile pe care le-a formulat, aceste răspunsuri fiind contradictorii față de raportul de expertiză inițial.
Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate în cele două cereri de recurs, a actelor și lucrărilor dosarului, a normelor legale incidente în cauză, Curtea constată următoarele:
Contestatoarea-intimată - Com SRL Târgoviște a importat din mai multe scutere și, ulterior, datorită unor erori de traducere, dar și faptului că nu s-au depus toate documentele, Autoritatea Națională a Vămilor a emis Decizia de regularizare nr. 72/15.02.2008, în baza procesului-verbal de control nr. 895 din 15.02.2008. Prin acest din urmă act, s-au stabilit următoarele aspecte: în loc de declarație de export a fost prezentat un alt document, respectiv Lista produselor de export declarate la vama Populare, datele din această listă nu corespund cu datele din factura prezentată în vamă, exportatorii din aceleași documente prezentate sunt diferiți, valorile înscrise în lista menționată și factura prezentată la vămuire nu corespund, numărul containerului este diferit, iar cele două documente de plată externă reprezintă avansul.
Pe baza acestui proces-verbal s-a întocmit Decizia de regularizare nr. 72/15.02.2008, prin care s-a stabilit faptul că valoarea declarată de către societatea contestatoare nu este probată de documente, astfel că se impune încasarea garanției constituite, calculul taxelor cuvenite la buget, stabilindu-se în anexa procesului verbal.
Împotriva acestor acte, contestatoarea a formulat contestație, prin care a solicitat anularea atât a deciziei de regularizare, cât și a procesului-verbal, susținând corectitudinea datelor furnizate de către - Com SRL autorităților vamale, pentru factura de marfă de la firma Co din.
Prin decizia nr.18/2008, recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice Dar espins ca neîntemeiată contestația, reținând faptul că susținerile contestatoarei sunt neîntemeiate, astfel că aceasta datorează suma de 16.277 lei, reprezentând taxă vamală în cuantum de 4566 lei și taxa pe valoarea adăugată de 11.711 lei. În această situație, societatea comercială în cauză s-a adresat instanței, pe calea cererii ce face obiectul prezentului dosar.
La termenul de judecată din data de 11 noiembrie 2008, prima instanță a pus în discuția părților prezente excepția lipsei calității procesual pasive, invocată de către pârâta DGFP D prin întâmpinare, și cu care, prin petitul acțiunii principale, contestatoarea a înțeles să se judece inițial. Excepția a fost respinsă, așa cum rezultă din încheierea de ședință de la termenul respectiv, prima instanță motivând prin aceea că, din modul de redactare a contestației și chiar din cadrul procesul fixat inițial, rezultă indubitabil faptul că societatea contestatoare a înțeles să conteste și decizia nr. 18/2008 emisă de către respectiva pârâtă, ceea ce justifică pe deplin prezența procesuală a DGFP D în cauză. Prin aceeași hotărâre, s-a dispus și introducerea în cauză a recurentei Autoritatea Națională a Vămilor, în considerarea faptului că, fiind prima zi de înfățișare, societatea contestatoare avea posibilitatea procedurală de a preciza cadrul procesual, cu atât mai mult cu cât, în mod expres, în petitul acțiunii principale a contestat decizia de regularizare și procesul-verbal de control emise de către această din urmă instituție.
Pe de altă parte, din redactarea sentinței recurate și ca efect al anulării deciziei nr. 72/2008 și a procesului verbal de control nr.895/15.02.2008, rezultă indubitabil faptul că prima instanță a lipsit de efecte juridice și decizia nr. 18/2008 de respingere a contestației, emisă de către recurenta DGFP D, indisolubil legată de cele două acte administrative, al cărei unic rol era acela de a confirma legalitatea acestora, prin soluția de respingere a contestației formulată de către societate, împotriva respectivelor acte, singurele care în realitate reprezintă actul de sancționare și, respectiv, titlul executoriu ce reflectă creanța pretins datorată de către societate.
Pentru considerentele menționate, Curtea urmează să respingă recursul promovat de recurenta DGFP D, pe critica referitoare la faptul că societatea nu ar fi contestat decizia nr.18/2008 și nici prima instanță nu s-ar fi pronunțat cu privire la aceasta, împrejurare pretins a fi asimilată cu o recunoaștere de către societatea contestatoare a legalității celorlalte două acte administrative.
În ceea ce privește celelalte susțineri ale recurentei, în sensul soluționării corecte a contestației și a netemeiniciei susținerilor contestatoarei-intimate, privitoare la nelegalitatea deciziei de regularizare și a procesului-verbal de control, cu toate că aceste critici nu sunt temeinic motivate de către recurentă, vor fi analizate de către instanță împreună cu recursul promovat de către Agenția Națională a Vămilor.
Astfel, privitor la criticile acesteia din urmă, Curtea constată că, prin raportul de expertiză realizat în cauză, căruia în mod corect instanța de fond i-a dat eficiență, în conformitate cu contractul încheiat între firmele chineze Co și, cea de a doua se obliga să producă în beneficiul celei dintâi un număr de 20 de scutere în valoare totală de 7810 USD, așa cum rezultă din factura pro forma, achitată integral de către - Com SRL Târgoviște, în care sunt reflectate corespunzător, din punct de vedere valoric și cantitativ, produsele, așa cum au fost incluse în lista produselor de export la vama Populare de către cea de a doua dintre societățile din această țară, menționate mai sus. În fapt, firma chineză declara în vamă ceea ce a produs conform contractului încheiat, la prețul de livrare, iar Co, în factura emisă către societatea română, adăuga alte două poziții în afara celor prezentate în contract, majorând prețul scuterelor cu adaosul ocazionat de revânzare, ceea ce a făcut ca societatea contestatoare să declare la vama română produsele înscrise în factura emisă de societatea chineză, la prețurile practicate de aceasta.
Este indubitabil, așadar, că nedeclararea produselor exportate de către Co, fără a se avea în vedere contractul cu cealaltă firmă chineză, în care s-a prevăzut că aceasta din urmă se va ocupa de întocmirea documentelor de export, omițându-se acest aspect, nu este o împrejurare ce poate fi imputată societății române, în sensul regularizării declarației vamale, prin ignorarea situației reale în care au fost întocmite documentele.
Pe de altă parte, simpla afirmație susținută și în recurs de către recurenta, în ceea ce privește neconcordanța privitoare la numărul containerului, aceasta din urmă nu a făcut nicio dovadă în sensul că ar exista diferențe între situația reală privitoare la acest aspect și cea susținută de către contestatoare, care să justifice temeinic suspiciunile acesteia, în sensul relei-credințe a societății române și care să conducă în mod automat la regularizarea declarației vamale. Acest aspect face ca și afirmația acestei recurente, privitoare la lipsa de consecvență a instanței de a nu verifica împrejurarea și de a se baza exclusiv pe raportul de expertiză, pretins a fi subiectiv, să nu fie fondată.
Pe de altă parte, așa cum rezultă din răspunsul expertului desemnat, la obiecțiunile formulate de către împotriva raportului de expertiză (filele 238-239 dosar fond), acesta și-a menținut concluziile exprimate în raportul de expertiză inițial, în ceea ce privește decizia de regularizare, ceea ce face ca și motivul de recurs referitor la înlăturarea de către instanța de fond a acestui răspuns și la caracterul său contradictoriu, față de concluziile inițiale ale expertului, să fie lipsit de suport real.
În același fel sunt apreciate și susținerile recurentei în sensul nerealității concluziilor raportului de expertiză și a situației contrare reținută în acest raport, față de situația reală dovedită de documentele de import, depuse de către contestatoare și atașate dosarului cauzei, atâta vreme cât aceste susțineri nu au fost dovedite în nici un fel, rămânând simple afirmații, reluate de către recurentă și în susținerea căii de atac. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, așa cum a reținut în mod corect prima instanță, potrivit art. 4 din HG 973/2006, privind procedura aplicabilă în cazurile în care este necesară o amânare a determinării definitive a valorii în vamă, dacă Biroul vamal constată necesitatea prezentării de către importator a unor documente și justificări suplimentare, despre care consideră că se află în posesia acestuia din urmă, sau că are calitatea de a intra în posesia lor, are posibilitatea de a le solicita în scris, în cel mai scurt timp, corelativ cu obligația importatorului de a prezenta respectivele documente în 30 de zile de la data solicitării biroului vamal; de asemenea, acest birou avea și posibilitatea efectuării unui control la sediul importatorului și / sau la locul de depozitare a mărfurilor, motivând necesitatea acestui demers și anexând toate documentele referitoare la operațiunea de import, aflată în evidența sa, precum și obiectivele de control.
Rezultă, fără îndoială, că recurenta nu a dat eficiență acestor modalități legale de a stabili situația reală, în cazul în care avea îndoieli asupra calificării în acest fel a împrejurării ce reieșea din documentele prezentate, limitându-se doar la a emite, în mod automat și fără o verificare eficientă, cele două acte administrative contestate ulterior de către societatea intimată.
În considerarea acestor aspecte, Curtea constată caracterul nefondat și al recursului promovat de către, astfel că, apreciind legalitatea și temeinicia sentinței recurate, în baza art. 312 alin.1 pr.civilă, va respinge ca nefondate ambele recursuri.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de intimateleDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D,cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județul D șiAUTORITATEA NATIONALĂ A VĂMILOR prin DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE, cu sediul în B, sector 6,--40, împotriva sentinței nr. 481 din data de 25 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata contestatoareCOM,cu sediul Târgoviște, str. -, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 octombrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica Tudose Ana
- - - - - -
Grefier,
red.
Tehnored. DL/MA
5 ex./11.11.2009
f-
Operator de date cu caracter personal
Nr.notificare 3120
Președinte:Stoicescu MariaJudecători:Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica Tudose Ana
