Anulare act administrativ fiscal. Decizia 1391/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - anulare act administrativ -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECI ZIA NR. 1391
Ședința publică din 03 iulie 2009
PREȘEDINTE: Bratu Ileana
JUDECĂTOR 2: Hîncu Cezar
JUDECĂTOR 3: Grosu Cristinel
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta,domiciliată în B,- B, județul B, împotriva sentinței nr. 1257 din 04 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal (dosar nr-), în contradictoriu cu contradictoriu cu pârâții, și, cu domiciliul ales în B, Spitalul "",- șiColegiul Medicilor din România- Comisia Superioară de Disciplină, cu sediul în B, dul T nr. 15, sector 6.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat pentru reclamanta recurentă, lipsă fiind aceasta și pârâții intimați Colegiul Medicilor din România - Comisia Superioară de Disciplină și ,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebat fiind, apărătorul recurentei arată că nu mai are alte probe de administrat.
Instanța verifică actele și lucrările dosarului constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat pentru reclamanta pune concluzii de admitere a recursului, casarea sentinței cu trimitere instanței de fond pentru a se pronunța pe fondul cauzei - așa cum s-a dispus în rejudecare de către Curtea de APEL SUCEAVA.
În susținere arată că prima instanță a soluționat cauza pe excepția lipsei calității procesuale active - reținând în motivare art. 451 din Legea nr. 95/2005, situație eronată, întrucât s-a formulat contestația la data de 20 ianuarie 2005 - ori la acea dată erau aplicabile dispozițiile Legii nr. 306/2004 - singura lege care era în vigoare la acel moment și care dădea dreptul să se conteste atât actul emis de B cât și de Faptul că prima instanță a invocat că Legea nr.95/2006 retroactivează, consideră că această motivare nu este admisibilă, contestația fiind introdusă în termenul legal de soluționare.
Mai arată că au încălcate dispozițiile deciziei nr. 638 din 14 mai 2008 a Curții de APEL SUCEAVA care a dispus efectuarea unei expertize care să stabilească existența sau inexistența vinovăției medicilor chemați în judecată de reclamantă.
În conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, instanța rămâne în pronunțare asupra recursului ce constituie obiectul prezentului dosar.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Botoșani - Secția Comercială Contencios Administrativ și Fiscal sub nr. 598/E/ din 9 ianuarie 2005 reclamanta în contradictoriu cu Colegiul Medicilor din România Comisia Superioară de Disciplină și pârâții, și, a solicitat prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se anuleze Decizia nr. 174/ din 25.11.2004 și actele subsecvente acesteia, respectiv Decizia nr. 15/29.06.2004 emisă de Comisia de disciplină și etică profesională din cadrul Colegiului Medicilor B și Decizia nr. 18/9.07.2004 prin care este validată Decizia nr. 15/2004 emisă de Consiliul Județean al Colegiului Medicilor B și să fie pedepsiți medicii, și.
In motivarea cererii reclamanta a arătat că pârâtele se fac vinovate de neglijență în serviciu prin neinternarea la timp în spital și neacordarea tratamentului corespunzător tatălui său, fapt ce a dus la agravarea stării de sănătate a acestuia și în final la deces.
Prin sentința civilă nr. 113/15 martie 2005 fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava în temeiul art. 3 pct. 1 Cod procedură civilă înregistrându-se dosarul nr-.
Prin Încheierea de ședință din 18 mai 2005 cauza a fost suspendată conform art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă întrucât reclamanta a formulat plângere împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale înregistrându-se dosarul nr- la Judecătoria Botoșani.
Prin sentința civilă nr. 8 din 29.01.2007 Curtea de Apel Suceava a admis excepția de necompetență materială invocată de Colegiul Medicilor din România și constatându-se ivit conflictul negativ de competență cauza a fost înaintată Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Prin Decizia nr. 1437/7 martie 2007 Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoșani ca instanță de fond, înregistrându-se dosarul nr. 2532/40/14.06.2007.
Prin Încheierea de ședință din 26 septembrie 2007 s- dispus atașarea dosarului penal nr.4248/2005 (nr. în format nou 5150) al Judecătoriei Botoșani, dosar în care s- efectuat cercetarea penală împotriva medicilor (pârâte în cauza de față) pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu prevăzută de art. 249 Cod penal.
Colegiul Medicilor din România a formulat întâmpinare prin care invocat tardivitatea introducerii contestației fără a formula apărări de fond.
Pârâtele, și au formulat întâmpinări în care au arătat că tatăl reclamantei s- prezentat la serviciul de urgență al Spitalului," B în dimineața zilei de 25.04.2004 fiind trimis de medicul de gardă la serviciul de cardiologie însă bolnavul a părăsit spitalul. A revenit în aceiași zi în jurul orelor 20, în timp ce era de gardă pârâta la serviciul de urgențe, îndrumându- pe bolnav către serviciul cardiologie.
Pârâta, - medic primar interne,menționează în întâmpinare că nu avea obligația de a-l consulta având în vedere îndrumarul de funcționare a unităților medicale întrucât acesta nu avea bilet de internare către această secție.
Menționează pârâtele că faptele lor nu au întrunit elementele unor infracțiuni, neputând fi reținută nici răspundere civilă delictuală în sarcina lor.
Prin sentința nr. 1615 din 27 noiembrie 2007 Tribunalul Botoșania respins acțiunea ca nefondată.
Pentru a adopta această hotărâre tribunalul a reținut următoarele:
Prin Decizia nr. 174/25.11.2004 emisă de Colegiul Medicilor din România - Comisia Superioară de Disciplină a fost respinsă contestația reclamantei, menținându-se Decizia nr. 15/2004 a Colegiului Medicilor B.
Probele administrate în cauză demonstrează cauzele reale care au generat decesul pacientului și exclud culpa medicilor pârâți care i-au acordat asistență.
In fapt în ziua de 25.04.2004 fiind de gardă la Spitalul "" B, doctor l- consultat pe pacientul - tatăl reclamantei în vârstă de 67 ani și pe baza efectuării examenului clinic și a investigațiilor specifice i- acordat o medicație specifică, recomandându- examen cardiologic de fond pe baza buletinului înregistrat în calculator sub nr. -.
In seara aceleiași zile, pacientul revine la gardă în urgență - doctor - fiind trimis la cardiologie și examinat de doctor care apreciază, că nu se impune internarea acestuia, retrimițându-l la urgențe - interne.
revine în data de 27.04.2004 cu bilet de trimitere de la medicul de familie, fiind internat la unitatea de terapie intensivă din cadrul secției de cardiologie, evoluția următoarelor 3 zile a fost ondulatorie, mergând spre decompensare renală și diabetică cu tot tratamentul complex și intensiv aplicat.
S- luat legătura cu Clinica Cardiologică I, care l- programat pentru data de 30.04.2004, însă acesta decedează în noaptea de 29 spre 30.04.2004.
Prin contestația sa reclamanta solicită ca instanța de contencios administrativ să constate că medicii pârâți se fac vinovați de neglijența în serviciu referitor la neinternarea la timp în spital și neacordarea tratamentului adecvat tatălui său.
Or, apreciază tribunalul, neglijența în serviciu este infracțiune, asupra existenței acesteia neputând să se pronunțe instanță civilă. Motivat de această situație cauza a și fost suspendată conform art. 244 Cod proc.civ., apreciindu-se că soluționarea ei depinde de soluția dată de parchet urmare a cercetării penale efectuate față de pârâtele în cauză. Or, verificând dosarul penal și soluțiile date de parchet, instanța de fond a constatat că față de pârâte s- dispus neînceperea urmăririi penale referitor la neglijența în serviciu.
Cum în cadrul procesului penal s- concluzionat că pârâtele nu se fac vinovate de neglijența în serviciu, nefiind dovedită culpa medicală acestora, iar pe baza probelor existente s- stabilit conduita profesională corespunzătoare a pârâtelor, fapt care nu a putut influența negativ starea de sănătate a pacientului, prima instanță a considerat că, nu sunt întrunite cumulativ condițiile stabilirii răspunderii civile delictuale în sarcina pârâtelor care ar fi cauzat decesul pacientului.
In ceea ce privește proba cu expertiza medico-legală solicitată de reclamantă și respinsă ca inoportună cauzei, prima instanță a făcut precizarea că această expertiză nu putea fi solicitată în cadrul procesului civil privind aprecierea legalității deciziilor date de Colegiul Medicilor întrucât, astfel de probă se poate administra doar în cadrul procesului penal care avea drept scop stabilirea cauzelor decesului și dacă în cauză se putea constatata neglijența medicilor.
Împotriva sentinței, în termen legal, a declarat recurs reclamanta arătând că prin respingerea administrării probei cu expertiză s- încălcat dreptul la un proces echitabil, această probă fiind esențială pentru stabilirea existenței sau inexistenței unei culpe medicale.
Curtea de Apel Suceava prin decizia nr. 638 din 14 mai 2008 pronunțată în dosarul nr- admite recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței nr. 1615 din 27 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția Comercială Contencios Administrativ și Fiscal,casează sentința tribunalului căruia îi trimite cauza spre rejudecare.
In considerentele deciziei de casare s- arătat că pentru a se putea stabili cauza decesului (sau un concurs de cauze); pentru a se putea stabili dacă doar prin autopsie se putea determina cauza decesului sau și pe baza documentelor medicale se impunea efectuarea unei expertize.
Cum nici în cursul urmăririi penale nu s- efectuat expertiză de specialitate pentru a se putea elucida aceste aspecte precum și dacă în raport de simptomele pacientului și prezumtivul diagnostic s-au luat măsurile cele mai potrivite și eficiente față de regulamentele profesiei medicale, regulamentele interne ale unității spitalicești și ghidul terapeutic, Curtea trimite cauza spre rejudecare cu îndrumarea de a se dispune efectuarea unei expertize și în raport de aceasta să se stabilească existența sau inexistența abaterii disciplinare prevăzută de art. 442 din Legea nr. 95/2006.
In urma rezolvării incidentelor procedurale prin Incheierile din 18.09.2008 și 2.10.2008 dosarul repartizat aleatoriu a fost înregistrat sub nr. 4180/E/40/2008.
La prima zi de înfățișare Colegiul Medicilor din România prin înscrisul depus la fila 110 dosar invocă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și excepția tardivității introducerii cererii de chemare în judecată.
Referitor la prima excepție s- arătat că în conformitate cu prevederile art.442 -451 din Legea nr. 95/2006 decizia de sancționare a Comisiei Superioare de Disciplină - este un act administrativ adoptat în urma unei anchete disciplinare, act ce poate fi atacat în instanță doar de medicul sancționat, fără a prevedea acest drept și pentru alte persoane vătămate printr- astfel de decizie.
Precizează că excepția de neconstituționalitate a prev. art. 451 din Legea nr. 95/2006 a fost respinsă de Curtea Constituțională a României cu motivarea că, răspunderea disciplinară a medicilor își are temeiul în obligațiile ce izvorăsc din prevederile legilor și regulamentelor profesiei medicale, ale Codului d e deontologie medicală și ale regulilor de bună practică profesională, ale Statutului Colegiului Medicilor din România ori ale deciziilor obligatorii adoptate de organele de conducere ale Colegiului Medicilor din România, obligații a căror nerespectare prejudiciază onoarea și prestigiul profesiei sau ale Colegiului Medicilor din România. Prin urmare, această formă specială de răspundere vizează strict raporturile dintre medic, pe de o parte, și categoria profesională din care face parte sau reprezentantul acestei categorii, ale căror interese sunt prejudiciate, de cealaltă parte.
In privința celei de-a doua excepții, pârâtul arată că în raport de data comunicării deciziei (10.01.2004 ) și data înregistrării acțiunii (3.03.2005) termenul,legal de contestatare de 15 zile este depășit.
Reclamanta, prin întâmpinarea depusă 21 dosar 4180/E/40/2008, solicită respingerea excepțiilor ca nefondate cu motivarea că pârâtul este decăzut din dreptul de a mai formula excepții de procedură ce nu au fost invocate la primul termen de înfățișare potrivit art. 115 și 132 od procedură civilă.
Apărătorii pârâtelor prin concluziile orale depuse în cadrul dezbaterilor solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
In cauză, pârâtul Colegiul Medicilor din România a invocat concomitent excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și excepția prescripției dreptului la acțiune.
Prin sentința nr. 1257/04.12.2008 a Tribunalului Botoșani - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr-, s-a admis excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâtul Colegiul Medicilor din România și s-a rspins acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâtele, și și pârâtul Colegiul Medicilor din România, pentru lipsa calității procesuale active.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În cauză a fost mai întâi analizată excepția privitoare la calitatea procesuală activă.
Aceasta deoarece cursul prescripției dreptului la acțiune poate suferi serie de modificări (întrerupere, suspendare ), iar aceste modificări trebuie analizate și prin raportare la persoana împotriva căreia curge termenul de prescripție, deci o persoană care să aibă calitate procesuală.
Reclamanta nu are calitate procesuală activă pentru a solicita anularea Deciziei nr. 174/din 25.11.2004 și a actelor subsecvente acesteia, respectiv decizia nr. 15/29.06.2006 emisă de Comisia de Disciplină și etică profesională din Colegiul Medicilor și Decizia nr. 18/9.07.2004 emisă de Consiliul Județean al Colegiului Medicilor precum și sancționarea medicilor, și. In conformitate cu prevederile art. 451 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății,Impotriva deciziei de sancționare a Comisiei Superioare de disciplină în termen de 15 zile, medicul sancționat poate formula acțiune în anulare la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărui rază își desfășoară activitatea,
Acest text consacră dreptul de a ataca în justiție decizia Colegiului Medicilor din România doar pentru medicul (medicii) sancționați prin această decizie, fără a prevedea acest drept și pentru alte persoane
vătămate printr-o astfel de decizie. Față de aceste considerente, prima instanță admis excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârât și pe acest temei a respins acțiunea reclamantei.
Excepția lipsei calității procesuale active este excepție de fond de ordine publică și poate fi invocată în orice fază a procesului, chiar și în recurs pentru prima oară. Prin urmare excepția de tardivitate formulată de reclamantă prin întâmpinarea depusă la fila 21 dosar nu este întemeiată, urmând a fi respinsă ca atare.
Împotriva sentinței sus-menționate a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, reclamanta a arătat, în esență, că Tribunalul Botoșania pronunțat o hotărâre nelegală, cu încălcarea prevederilor art. 315 Cod procedură civilă, lăsând nesoluționate problemele indicate prin Decizia nr. 638/14.05.2008 a Curții de APEL SUCEAVA, pronunțată în dosarul nr- - respectiv efectuarea unei expertize pentru a se stabili existența sau inexistența vinovăției medicilor pârâți în această cauză; Tribunalul Botoșania pronunțat o hotărâre nelegală, fără a intra în cercetarea fondului, fără a administra probe, fiind incidente în cauză prevederile art. 312 al. 5 Cod procedură civilă; reclamanta a solicitat instanței de fond ca în temeiul art. 136 rap. la art. 103 Cod procedură civilă, să constate că pârâta Colegiul Medicilor din România este decăzută din dreptul de a mai formula excepții de procedură ce nu au fost invocate până la primul termen de înfățișare potrivit art. 115 și 132 Cod procedură civilă, dar instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestei cereri, sens în care sunt incidente prevederile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
Reclamanta recurentă a precizat că în ceea ce privește legea aplicabilă potrivit legii, dreptul său la acțiune s-a născut la data de 20.01.2005, data introducerii contestației, când legea aplicabilă este Legea nr. 306/2004, care la art. 75 prevede că decizia pronunțată de Colegiul Medicilor din România se comunică persoanei care a făcut sesizarea, care o poare contesta în termen de 15 zile de la comunicare, aceleași mențiuni fiind reluate și în Legea nr. 95/2006, la art. 448, despre care pârâta uită să-l amintească.
De asemenea, reclamanta recurentă a solicitat respingerea ambelor excepții, ca neîntemeiate și tardive.
La termenul de judecată din data de 03.07.2009, reclamanta recurentă, prin apărătorul ales, a solicitat casarea sentinței cu trimitere la instanța de fond, pentru a se pronunța pe fondul cauzei, astfel cum s-a dispus în rejudecare de către Curtea de APEL SUCEAVA.
Pârâtul intimat Colegiul Medicilor din România a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului. În motivare, a arătat, în esență, că instanța de fond a admis în mod corect excepția calității procesuale active; susținerea reclamantei privind decăderea pârâtului intimat de a formula excepții este nefondată, întrucât stabilirea calității procesuale este de ordine publică. Persoana care a făcut sesizare are doar dreptul de a fi informată cu privire la modul de soluționare a plângerii, neexistând obligativitatea comunicării deciziei în integralitatea sa, legiuitorul nu a prevăzut obligativitatea comunicării deciziei și punerea în termenul de contestație a părții reclamante, întrucât nu are calitate procesuală. De asemenea, a arătat că a susținut motivarea Curții Constituționale, care a stabilit că repararea drepturilor sau intereselor vătămate prin conduita medicului pot fi îndreptate prin angajarea răspunderii penale sau civile a medicului, dar în nici un caz prin anularea deciziei Comisiei Superioare de Disciplină.
Analizând actele dosarului sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că recursul declarat de reclamantă este întemeiat, pentru următoarele considerente:
În mod greșit prima instanță a apreciat că în cauză este dată excepția lipsei calității procesuale active și a respins acțiunea reclamantei pentru lipsa calității procesuale active.
Astfel, Curtea reține că prin decizia nr. 15/29.06.2004 a Colegiului Medicilor din România - Consiliul Județean B - Comisia de Disciplină, Jurisdicție și Profesională, s-au analizat faptele cuprinse în reclamația doamnei (reclamanta recurentă din prezenta cauză), înregistrată la B cu nr. 254/03.06.2004, privind presupusele vinovății ale Dr. și Dr., legat de decesul tatălui său,.
La data de 19.01.2005, reclamanta recurentă a depus la Tribunalul Botoșani, contestație împotriva deciziei nr. 174/25.11.2004, emisă de Colegiul Medicilor din România - Comisia Superioară de Disciplină, prin care se soluționase contestația depusă de către reclamanta recurentă împotriva deciziei nr. 15/2004 a Colegiului Medicilor
Potrivit disp. art. 75 din Legea nr. 306/2004 privind exercitarea profesiei de medic, precum și organizarea și funcționarea Colegiului Medicilor din România (în prezent abrogată, dar aflată în vigoare la data depunerii contestației), " (1) Decizia pronunțată se comunică persoanei sancționate, persoanei care a făcut sesizarea, Ministerului Sănătății, Biroului executiv al Colegiului Medicilor din România și persoanei cu care medicul sancționat are încheiat contractul de muncă. (2) În termen de 15 zile de la comunicare, persoana sancționată, persoana care a făcut sesizarea, Ministerul Sănătății, președintele colegiului teritorial sau președintele Colegiului Medicilor din România pot contesta decizia pronunțată de comisia de disciplină a colegiului teritorial."
De asemenea, potrivit disp. art. 448 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, "(1) Decizia pronunțată se comunică medicului sancționat și Biroului executiv al Colegiului Medicilor din România. (2) Deciziile privind aplicarea sancțiunilor care se soldează cu suspendarea sau interzicerea exercitării profesiei se comunică și Ministerului Sănătății Publice și, respectiv, angajatorului. (3) Persoana fizică sau juridică care a făcut sesizarea va fi informată cu privire la soluționarea cauzei de către comisia de disciplină. (4) În termen de 15 zile de la comunicare, medicul sancționat, persoana care a făcut sesizarea, Ministerul Sănătății Publice, președintele colegiului teritorial sau președintele Colegiului Medicilor din România poate contesta decizia pronunțată de comisia de disciplină a colegiului teritorial."
Prin urmare, reclamanta recurentă avea calitatea de a ataca decizia Colegiului Medicilor din România, astfel încât în cauză nu este dată excepția lipsei calității sale procesuale active.
Pentru aceste considerente, constatând că în mod greșit prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale active și a respins acțiunea reclamantei pentru lipsa calității procesuale active, în temeiul art. 312 al. 5 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul și va casa sentința atacată cu trimitere pentru rejudecare la aceeași instanță.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta, cu domiciliul în mun. B, str. -, nr.3, județul B,împotriva sentinței nr. sentinței nr. 1257 din 04 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal (dosar nr-), în contradictoriu cu contradictoriu cu pârâții, și, cu domiciliul ales în B, Spitalul "",- și Colegiul Medicilor din România - Comisia Superioară de Disciplină, cu sediul în B, dul T nr. 15, sector 6.
Casează sentința atacată cu trimitere pentru rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03 iulie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Pentru judecător - -
aflat în concediu de odihnă, semnează
președintele instanței, conform
art. 261 alin. 2 Cod procedură civilă
Red. - -
Jud. fond:
Tehnodact.
14.07.2009
Președinte:Bratu IleanaJudecători:Bratu Ileana, Hîncu Cezar, Grosu Cristinel
