Anulare act administrativ fiscal. Decizia 1405/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIENr. 1405/CA/2009
Ședința publică de la 09 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 2: Marieta Florea
JUDECĂTOR 3: Lucian Ioan
Grefier
Pe rol se află pronunțarea asupra recursurilor formulate de pârâtele Agenția de Protecție a Mediului A și - SRL împotriva sentinței nr. 690/CAF/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Completul a fost legal constituit cu respectarea prevederilor art.98 alin.4 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești și a parchetelor de pe lângă acestea.
Se constată că recurenta - SRL a comunicat la dosar, la data de 7 2009, concluzii scrise, iar recurenta Aac omunicat la data de 8 2009, note de ședință.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea din ședința publică din 2 2009, când instanța la solicitarea reprezentantului recurentei pârâte Aaa mânat pronunțarea la data de 9 2009, încheierea de amânare a pronunțării făcând parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub dosar nr- reclamanții, au solicitat în contradictoriu cu pârâții Agenția de Protecție a Mediului și L, ca prin hotărârea judecătorească:
- să se dispună anularea Autorizației de mediu nr. 215/12.10.2006, revizuită în data de 29.03.2007, emisă în favoarea pârâtei L,
- să se dispună obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții susțin faptul că au formulat plângere prealabilă prin care au solicitat Agenției de Protecție a Mediului A anularea Autorizației de Mediu nr. 215/12.10.2007, revizuită în data de 29.03.2007, emisă în favoarea pârâtei L, deoarece aceasta a fost emisă cu încălcarea normelor legale și le cauzează prejudicii morale și materiale. Plângere fost expediată către Agenția pentru Protecția Mediului A la data de 16.07.2007, conform tichetului de recomandare nr. 5258, iar până în prezent nu a primit nici un răspuns.
Reclamanții mai susțin că autorizația de mediu este nelegală deoarece pentru autorizarea activității de tăiere și rindeluire a lemnului, dispozițiile art. 4 din Ordinul nr. 536/1997 prevăd că o instalație de genul celei pentru care acesta a fost emisă,este necesar să existe cel puțin o distanță minimă de 15 față de ferestrele locatarilor, distanță care se măsoară între fațada locuinței și perimetrul unității. În cauză, această distanță nu este respectată, întrucât între fațada locuinței și peretele spațiului comercial al este o distanță între 0,8 și 1,8.
Reclamanții mai susțin că autorizarea instalației de tăiere și rindeluire a lemnului s-a făcut în lipsa avizelor de specialitate a Autorității de Sănătate Publică și a Inspectoratului pentru Situații de Urgență; că societatea pârâtei funcționează în regim de 15 ore zilnic și cu un program de 6 zile pe săptămână, astfel că le cauzează o serie de inconveniențe în folosirea normală a locuinței prin producerea de poluare fonică, vibrații, mirosuri caracteristice, fum; că determinările de zgomot sunt nereale, fiind efectuate doar cu funcționarea parțială a unor instalații și fără folosirea fierăstrăului mecanic și tăierea unor arbori de mici dimensiuni.
Totodată, se învederează faptul că simplul fapt că zona în care sunt amplasate instalațiile societății pârâte este destinată unor construcții industriale și comerciale nu înseamnă că autorizarea funcționării acestora se poate face în orice condiții și cu încălcarea normelor legale imperative și atributelor dreptului de proprietate sau a raporturilor de vecinătate.
În final, se precizează că drepturile civile trebuie exercitate cu loialitate, diligență și prudență; că la baza exercițiului acestor drepturi trebuie să se afle buna credință, iar potrivit art. 6 din Legea nr. 137/1995, protecția mediului constituie o obligație a administrației publice locale, precum și a persoanelor juridice și fizice.
În drept, au fost invocate prevăzut de art. art. 1 alin. 2, art. 2 al. 1 lit. a și c, art. 7, art. 8, art. 11-13, art. 17și art. 30 din Legea nr. 554/2004.
Cererea a fost legal timbrată.
Prin întâmpinare (36) pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și, susținând că aceștia nu sunt proprietari și nu justifică nici un drept asupra imobilului învecinat cu instalația de tăiere și rindeluire a lemnului proprietatea pârâtei, precum șiexcepția tardivității acțiunii, susținând că reclamanții au luat cunoștință despre autorizația de mediu încă din anul 2006, de la data eliberării ei și funcționării activității, însă au formulat plângerea abia la data de 16.07.2007, cu mult peste termenul de 6 luni prevăzut de art. de art. 7 alin. 3 din Legea nr. 554/2004.Pe fond,se susține că acțiunea reclamanților este neîntemeiată, întrucât nu s- vătămat dreptul de proprietate al reclamanților și că deși aceștia invocă încălcarea dreptului de proprietate și lipsa unor avize, nu specifică modul în care acesta a fost încălcat și nici care avize nu au fost obținute.
Pârâta Agenția pentru Protecția Mediului A a invocat prin întâmpinare ( 40)excepția lipsei calității procesuale activea reclamanților și, susținând că proprietarii imobilului învecinat cu cel în care se găsește instalația sunt și;excepția prescripției dreptului material la acțiune, precizând că autorizația de mediu a fost emisă la data de 12.10.2006, iar procedura prealabilă a fost inițiată abia în iulie 2007, după îndeplinirea termenului de 6 luni, prevăzut de art. de art. 7 din Legea nr. 554/2004;excepția lipsei calității procesuale pasivesusținând că reclamanții critică prin cererea de chemare în judecată acte emise de alte instituții, respectiv Direcția de Sănătate Publică A și Inspectoratul pentru Situații de Urgență " ".Pe fond, se susține că problema distanței amplasării punctului de lucru față de locuința reclamanților este o problemă care privește Autoritatea de Sănătate Publică A, că reclamanții nu au dovedit că distanța dintre locuința lor și punctul de lucru al unității pârâte este mai mică de 15. și că în urma unui control la fața locului reprezentanții instituției au întocmit o notă de constatare și un răspuns care a fost comunicat reclamanților din care reiese că normele legale sunt respectate, întrucât deșeurile tehnologice sunt depozitate corespunzător, respectiv și pe platforme betonate, adăpostul banzicului și circularelor este antifonat, arzătorul nu mai funcționează, iar conform buletinului de determinare sonometrică eliberat de către A, limita maximă de zgomot admisă nu este depășită.
La termenul din data de 20.11l.2007 pârâta Agenția pentru Protecția Mediului A chemat în garanție pe Autorizația de Sănătate Publică A (64), solicitând ca în cazul în care va cădea în pretenții să se constate că autorizația de mediu și nota de constatare întocmită ca răspuns la plângerea reclamanților sunt bazate pe procese verbale și buletine de determinare efectuate de către Autoritatea de Sănătate Publică A și să se angajeze răspunderea acesteia.
Chemată în garanție Autoritatea de Sănătate Publicăa formulat întâmpinare ( 76) prin care a solicitat respingerea cererii de chemate în garanție ca neîntemeiată, afirmând că susținerile din cererea de chemare în garanție sunt lipsite de orice bază legală, întrucât autorizația de mediu nu se emite în nici un caz în baza actelor întocmite de autoritățile de sănătate publică județene, care nu au competența în ceea ce privește întocmirea unor acte care să stea la baza emiterii autorizației de mediu. Totodată se precizează că nu a solicitat niciodată de la Autoritatea de Sănătate Publică eliberarea unui aviz sanitar sau a unei autorizații sanitare și că Procesele verbale de constatare a condițiilor de igieno-sanitare nr. 490/20.02.2007 și nr. 32/03.05.2007 și Buletinul de determinări sonometrice nr. 854/26.03.2007 au fost întocmite ulterior obținerii Autorizației de mediu nr. 215/12.10.2006.
Prin Sentința administrativă Nr. 690/CAF/2009 pronunțată la data de30.06.2009 de Tribunalul Alba Secția Comercială și de Contencios Administrativ au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamanților și, lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenția pentru Protecția Mediului
Totodată a fost admisă acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamanți cu consecința anulării Autorizației de mediu nr. 215/12.10.2006 revizuită la data de 29.03.2007, eliberată de pârâta Agenția de Protecție a Mediului A în favoarea pârâtei - SRL dar a fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de către pârâta Agenția pentru Protecția Mediului A împotriva chematei în garanție Autoritatea de Sănătate Publică
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
]În conformitate cu prevederile art. 137 din Codul d e procedură civilă excepția tardivității șiexcepția prescripției dreptului material la acțiuneinvocate de către pârâți prin întâmpinare au fost soluționate prin Încheierea de ședință din data de 15.01.2008.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și s-a constatat, din înscrisurile depuse la dosar la filele 71-74 și din declarația martorilor audiați în cauză, că reclamanții au domiciliul și locuiesc în mod efectiv în imobilul situat alături de punctul de lucru în care se desfășoară activitatea autorizată prin actul contestat, astfel că aceștia justifică interes legitim în promovarea prezentei cereri. În condițiile în care, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ se poate adresa instanței de contencios administrativ pentru anularea actului, instanța a reținut că reclamanții au calitate procesuală activă, astfel că această excepție este neîntemeiată.
În ceea ce priveșteexcepția lipsei calității procesuale pasiveridicată de către Agenția pentru Protecția Mediului A, instanța a reținut că autorizația de mediu a cărei anulare se solicită prin cererea de chemare în judecată a fost emisă de către Agenția pentru Protecția Mediului A, așa încât este evident că această instituție justifică calitate procesuală și trebuie să stea în judecată în litigiul ce privește analizarea legalității actului său.
Cu privire lafondul cauzeis-a reținut că Agenția pentru Protecția Mediului Aae mis în favoarea pârâtei - SRL Autorizația de mediu nr. 215/12.10.2006, revizuită la data de 29.03.2007, pentru desfășurarea la punctul de lucru din localitatea, str. - -, a activității de " și rindeluire a lemnului, impregnarea lemnului" cod nr. 2010.
Conform art. 14 alin.1 din OUG 195/2005 autorizația/autorizația integrată de mediu se emite după obținerea celorlalte avize, acorduri, autorizații, după caz, ale autorităților competente, potrivit legii.
Or, în cauză, Agenția pentru Protecția Mediului Aae mis în favoarea pârâtei - SRL Autorizația de mediu nr. 215/12.10.2006, revizuită la data de 29.03.2007, deși acesta nu a făcut dovada deținerii tuturor avizelor, acordurilor și autorizațiilor, după caz, prevăzute de lege pentru autorizarea desfășurării activității de " și rindeluire a lemnului, impregnarea lemnului" cod nr. 2010.
În acest sens, din înscrisurile existente la dosar la filele 207-216, se constată că - SRL nu a solicitat și obținut de la Autoritatea de Sănătate Publică A avizarea sau autorizarea sanitară a instalației de tăiere și rindeluirea lemnului, procedură care trebuia parcursă, potrivit art. 14 alin.1 din OUG nr. 1995/2005, înainte de emiterea autorizației de mediu.
Mai mult, potrivit Proceselor verbale de constatare a condițiilor de igieno-sanitare nr. 490/20.02.2007 și nr. 32/03.05.2007(80), precum și depoziției martorilor audiați în cauză, între ferestrele locuinței reclamanților și perimetrul unității sunt mai puțin de 4 metri, ceea ce contravine prevederilor art. 4 din nr. 536/1997.
s-a mai reținut că au fost încălcate și dispozițiile art. 17 din același act normativ, potrivit cărora amplasarea obiectivelor economice cu surse de zgomot și vibrații și dimensionarea zonelor de protecție sanitară se vor face în așa fel încât în teritoriile protejate nivelul acustic echivalent continuu, măsurat la 3 metri de peretele exterior al locuinței la 1,5 metri înălțime de sol, să nu depășească 50dB(A) și curba de zgomot de 45.
Or, în condițiile în care, prin lucrarea de expertiză efectuată în cauză de către Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, Institutul Național de Cercetare Dezvoltare pentru Protecția " ", s-a concluzionat, în ciuda faptului că din punct de vedere tehnic nu a existat posibilitatea efectuării determinărilor de zgomot cu toate sursele de zgomot concomitent, că în locuința reclamanților au fost înregistrate depășiri ale limitelor de zgomot admisibile conform STAS nr. 6156/1986, depășiri menționate în buletinele de zgomot indicate în mod expres la pct.4 și 5 din Concluzii și care sunt anexate acesteia, este în mod evident că sunt nesocotite și prevederile art. 17 din nr. 536/1997, astfel că avizul sanitar nu numai că nu a fost obținut, dar în condițiile date nici nu putea fi eliberat.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de către pârâta Agenția pentru Protecția Mediului A împotriva chematei în garanție Autoritatea de Sănătate Publică A se constată că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 60 din Codul d e procedură civilă, pârâta neavând la îndemână împotriva chematei în garanție o cerere în garanție sau în despăgubiri. De altfel, culpa pentru eliberarea autorizației de mediu în lipsa celorlalte avize și autorizații cerute de lege îi revine în totalitate pârâtei, dispozițiile art. 14 alin.1 din OUG nr. 1995/2005 prevăzând în mod clar că autorizația de mediu se emite după obținerea celorlalte avize, acorduri, autorizații, după caz, ale autorităților competente, potrivit legii. Ca atare, și această cerere a fost respinsă.
*
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Agenția de Protecție a Mediului și L criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În recursul său pârâta arată că instanța de fond a reținut în mod greșit că activitatea desfășurată de recurentă se încadrează în categoria celor cu posibil impact semnificativ asupra mediului, dispozițiile normative din Ordinele 860/2002 și 876/2004 fiind clare sub acest aspect.
Se mai susține că în mod greșit a stabilit instanța fondului că pârâta nu a făcut dovada obținerii avizului sanitar necesar de la autoritatea competentă, întrucât dispozițiile art. 4 din 536/1997 nu sunt incidente în cauză în lipsa probelor conform cărora activitatea pârâtei ar produce riscuri pentru sănătatea vecinilor sau disconfortul acestora.
Dealtfel nici măsurătorile efectuate cu sursele de zgomot pornite nu relevă depășiri ale nivelului maxim admis conform STAS 10009/1988 aplicabil în speță. Se arată că aceste măsurători oricum nu au relevantă pentru emiterea autorizației ci doar pentru respectarea normelor de protecție a mediului cu ocazia desfășurării activității autorizate.
Pârâta arată că nici un text din 536/1997 nu impune obligația obținerii avizului sau autorizației sanitare pentru desfășurarea activității, criticându-se deopotrivă și faptul că instanța de fond nu a indicat dreptul recunoscut de lege și încălcat prin emiterea autorizației.
În recursul său pârâta Agenția de Protecție a Mediului arată că a emis autorizația de mediu atacată cu respectarea dispozițiilor art. 12 alin. 2 din OUG 195/2005 și a procedurii reglementată de Ordinul 876/2004, documentația depusă de pârâtă cuprinzând toate actele și avizele pe care autoritatea de mediu le-a considerat necesare. Apreciază că raportarea nivelului de zgomot trebuia să se realizeze față de STAS 10009/1988și nu față de STAS 6156/1986.
Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate dar și al dispozițiilor art. 304 indice 1 din Codul d e procedură civilă curtea constată că acestea sunt neîntemeiate și urmează să le respingă pentru următoarele considerente:
Pârâta Agenția pentru Protecția Mediului Aae mis în favoarea pârâtei - SRL Autorizația de mediu nr. 215/12.10.2006, revizuită la data de 29.03.2007, pentru desfășurarea la punctul de lucru din localitatea, str. - -, a activității de " și rindeluire a lemnului, impregnarea lemnului" cod nr. 2010.
Conform art. 12 alin.1 din OUG nr. 195/2005,desfășurarea activităților existente, precum și începerea activităților noi cu posibil impact semnificativ se realizează numai în baza autorizației/autorizației integrate de mediu, iar conform art. 14 alin.1 din același act normativautorizația/autorizația integrată de mediu se emite după obținerea celorlalte avize, acorduri, autorizații, după caz, ale autorităților competente, potrivit legii.
Autorizația de mediu este definită la art. 2 alin.1 pct. 9 din actul normativ sus menționat, caactul tehnico-juridic emise de autoritățile competente pentru protecția mediului, prin care sunt stabilite condițiile și/sau parametrii de funcționare a unei activități existente sau a unei activități noi cu posibil impact semnificativ asupra mediului, necesar pentru punerea acesteia în funcțiune.
Potrivit Ordinului nr. 876/2004 (în vigoare până la 27.11.2007) activitatea de " și rindeluire a lemnului, impregnarea lemnului" cod nr. 2010 este încadrată la poziția 92 din Anexa 1 în categoria activităților cu impact semnificativ asupra mediului. Așadar calificarea realizată de către instanța de fond este corectă având la bază lista în care aceste activități sunt enumerate limitativ.
Sub aspectul condițiilor de eliberare a autorizației art. 9 din Ordinul 876/2004 stabilește în alin. 1 cătitularul activității este obligat să depună la următoarele:
a) cererea pentru eliberarea autorizației de mediu;
b) fișa de prezentare și declarația având conținutul cuprins în anexa nr. 2;
c) dovada că a făcut publică solicitarea prin cel puțin una dintre metodele de informare specificate în anexa nr. 3;
d) planul de situație și planul de încadrare în zonă a obiectivului;
e) procesul-verbal de constatare pentru verificarea respectării tuturor condițiilor impuse prin acordul de mediu întocmit conform Ordinului ministrului apelor și protecției mediului nr. 860/2002 pentru aprobarea Procedurii de evaluare a impactului asupra mediului și de emitere a acordului de mediu sau nota privind stadiul de realizare a programului de conformare existent, după caz.
Însă această documentație poate fi completată după ce verifică amplasamentul, analizează documentele prezentate la alin. 1, stabilește dacă sunt necesare informații, acte sau documente suplimentare și le solicită în scris titularului activității, astfel cum prevede în mod expres art. 9 alin. 3 din același act normativ.
În atare situație, având în vedere rocesele p. verbale de constatare a condițiilor de igieno-sanitare nr. 490/20.02.2007 și nr. 32/03.05.2007(80), precum și depozițiile martorilor audiați în cauză, instanța a constatat că între ferestrele locuinței reclamanților și perimetrul unității suntmai puțin de 4 metri, astfel că în mod corect a reținut că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 4 din 536/1997, conform căruia "Unitățile de mică industrie, comerciale și de prestări servicii, care pot crea riscuri pentru sănătate sau disconfort pentru populație prin producerea de zgomot, vibrații, mirosuri, fum, gaze toxice sau iritante etc. se amplasează în clădiri separate, la distanță de minimum 15 de ferestrele locuințelor. Distanța se măsoară între fațada locuinței și perimetrul unității. Pentru unitățile sus-menționate se vor asigura mijloacele adecvate de limitare a nocivităților, astfel încât să se încadreze în normele din standardele în vigoare."
Fiind definită de actul normativ în vigoare la momentul emiterii autorizației ca oactivitate cu impact semnificativ asupra mediuluiși având în vedere distanța efectivă dintrefațada locuinței și perimetrul unității,Agenția de Protecție a Mediului A avea obligația conform art. 9 alin. 3 din Ordinul 876/2004 să solicite pârâtei - SRL să facă dovada respectării acestei cerințe.
Neîndeplinirea acestei cerințe este suficientă pentru a atrage nelegalitatea autorizației de mediu și implicit anularea sa, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond.
Criticile referitoare la nivelul de zgomot apar ca inutile în acest context și nu vor mai fi supuse dezbaterii.
Față de cele ce preced recursurile pârâtelor se dovedesc neîntemeiate și urmează a fi respinse conform art. 312 din Codul d e procedură civilă, cu consecința obligării acestora la plata cheltuielilor de judecată în recurs în favoarea reclamanților intimați, în cuantum de 2.380 lei, reprezentând onorariu apărător ales.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâtele SRL și Agenția pentru Protecția Mediului A împotriva sentinței nr. 690/CAF/ 30 iunie 2009 pronunțată de secția de contencios administrativ a Tribunalului Alba.
Obligă recurentele să plătească intimaților reclamanți suma de 2.380 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 9 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.Tehnored. GL
./ex.9/-
Jud.fond.
Președinte:Gabriela CostinașJudecători:Gabriela Costinaș, Marieta Florea, Lucian Ioan
