Anulare act administrativ fiscal. Decizia 1441/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1441
Ședința publică de la 19 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doina Ungureanu JUDECĂTOR 2: Magdalena Fănuță
-- - - JUDECĂTOR 3: Teodora Bănescu
-- - - Judecător
Grefier -
XXXXX
Pe rol rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la 5 iunie 2008, privind recursul declarat de pârâta DGFP G, împotriva sentinței nr. 359 din data de 26 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din ședința publică de la 5 iunie 2008, au fost consemnate într-o încheiere separată, care face parte integrantă din prezenta.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.359 din 26.02.2008 Tribunalul Gorja admis contestația reclamantei SC SRL TG împotriva deciziei nr. 88/15.11.2007 emisă de DGFP
A dispus anularea deciziei nr. 88/15.11.2007 emisă de DGFP G în baza raportului de inspecție fiscală nr. 69705/11.05.207.
A exonerat petenta de plata sumei de 36413 lei reprezentând TVA și majorări de întârziere aferente.
Pentru a pronunța această soluție s-a reținut ca urmare a verificării efectuate, organele de inspecție fiscală au constatat că la data de 31.10.2006 reclamanta realizat cifră de afaceri în sumă de - lei, depășind plafonul de scutire la plata TVA de - lei, fără însă se înregistra ca plătitoare de TVA conform art. 152 din Legea nr. 571/2001 privind Codul fiscal.
Instanța reținut că din actele depuse a rezultat că în luna aprilie 2007 agentul economic a înregistrat un TVA colectat în sumă de 65 lei și TVA deductibil în sumă de 8422 lei.
Pentru aceeași perioadă, respectiv 30.04.2007 s-a procedat la raportarea TVA deductibil pentru o perioadă anterioară în sumă de 46165 lei.
Organele de inspecție fiscală nu au luat în calcul la deducere suma de 37.743 lei rezultată ca urmare a achizițiilor efectuate de societate până la 31.12.2006.
Din documentele depuse, a rezultat că pentru perioada mai - iunie 2007 nu au exist diferențe între TVA adăugată colectată și deductibilă stabilită de agentul economic și organele de inspecție fiscală.
S- considerat că organele de inspecție fiscală nu au procedat în mod corect atunci când nu au acceptat la deducere suma reprezentând TVA, în speță ajustarea în sumă de 37743 lei avându-se în vedere dispoz. art. 152 al. 1 și al. 3 din Legea nr. 571/2003 coroborate cu prevederile pct. 56 al. 4 lit. din HG 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare Legii nr. 571/2003 precum și art. 145 al.11 din Legea nr. 571/2003 coroborat cu dispozițiile pct. 61 al. 4 lit. a, al. 5 și al. 6 din HG 1861 pentru modificarea și completarea normelor metodologice de aplicare Legii nr. 571/2003 aprobate prin HG 44/2004.
Aceasta pentru că inspecția fiscală stabilit obligațiile de plată ca urmare unei interpretări eronate normelor de aplicare Codului fiscal.
Ori, unitatea a calculat în mod corect și a înregistrat în contabilitate TVA deductibilă în sumă de 46.165 lei.
Diminuarea s- făcut ca urmare a nerespectării prevederilor art. 146(1) din Codul fiscal care prevede: "pentru exercitarea dreptului de deducere taxei, persoana trebuie să îndeplinească următoarele condiții: pentru taxa achitată pentru importuri de bunuri să dețină declarații vamale precum și documente care să ateste plata taxelor aferente. Ori, din actele depuse la dosar rezultă că aceste acte există și au fost înregistrate în contabilitate ceea ce conducea la obligația deducerii și nu a diminuării așa cum au procedat organele de control fiscal.
Cu privire la suma de 274 lei nici aceasta nu poate fi considerată fi datorată ca urmare a faptului că înaintea efectuării controlului fost contabilizată și plătită la buget dacă s-ar accepta punctul de vedere al intimatei, s-ar ajunge la dublă impunere ceea ce nu este admisibil.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta DGFP G criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs s-a arătat că în mod greșit prima instanță și-a întemeiat soluția doar pe expertiza contrabilă extrajudiciară depusă la dosar de către societatea reclamantei, însușindu-și în totalitate opinia expertului, fără a fi analizat prevederile legale incidente în cauză, fapt ce echivalează cu nemotivarea în drept a sentinței.
Intimata SC TG a formulat întâmpinare la data de 27.05.2008, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca fiind temeinică și legală a sentinței atacate.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate cât și din oficiu, în baza art. 3041Cod pr. civilă, Curtea apreciază că se impune admiterea recursului, pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea introductivă, societatea reclamantă a solicitat anularea deciziei nr. 88/15.11.2007 a DGFP G, emisă în baza raportului de inspecție fiscală nr. 69705/11.09.2007 și a deciziei de impunere nr. 402/11.09.2007 emise de către Administrația Finanțelor Publice a Mun. Tg.
Instanța de control judiciar constată că tribunalul nu s-a pronunțat asupra legalității deciziei de impunere nr. 402/2007 precum și a raportului de inspecție fiscală nr. 69705/11.09.2007, în raport de susținerile reclamantei din cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Pe de altă parte, potrivit dispoz. art. 85 din Codul d e pr. civilă, judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea părților, afară numai dacă legea nu dispune altfel.
Prin decizia nr. 86/2007 a cărei anulare a solicitat-o intimata reclamantă, DGFP Gas oluționat contestația pe cale administrativă reglementată de OG nr. 93/2003 privind Codul d e pr. fiscală împotriva deciziei de impunere nr. 402/2007 emisă de către AFP Tg.
Datorită caracterului de plină jurisdicție al contenciosului administrativ, soluționarea cererii formulate în justiție în temeiul art. 218 alin. 2 din OU nr. 92/2003 împotriva deciziei DGFP implică o analiză a legalității și temeiniciei actelor administrative inițiale (decizia de impunere și raportul de inspecție fiscală, menționate mai sus), în temeiul art. 13 alin. 1 și art. 18 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Potrivit dispoz. art. 13 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 la primirea cererii instanța va dispune citarea părților și poate cere autorității al cărei act este atacat să-i comunice de urgență acel act, împreună cu întreaga documentație care a stat la baza emiterii lui, precum și orice alte lucrări necesare pentru soluționarea cauzei".
Având în vedere că instanța de fond a soluționat pricina fără a dispune citarea Tg. J, organul emitent al deciziei de impunere contestate, Curtea va admite recursul, pentru motivul prevăzut la art. 304 pct. 5 Cod pr. civilă și în temeiul art. 312 alin. 5 Cod pr. civilă, va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță care va analiza toate celelalte critici formulate de către recurentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta DGFP G, împotriva sentinței nr. 359 din data de 26 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Iunie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
red. Jud. M
Ex.3//18.08.2008
Jud. fond A
.
Președinte:Doina UngureanuJudecători:Doina Ungureanu, Magdalena Fănuță, Teodora Bănescu
