Anulare act administrativ fiscal. Decizia 149/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 149/R-
Ședința publică din 13 februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gina Achim judecător
JUDECĂTOR 2: Constantina Duțescu
JUDECĂTOR 3: Andreea Tabacu
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, contestația în anulare formulată contestatoarea AGENȚIA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI A, cu sediul în P,-, jud.A, împotriva deciziei nr.1088/R-C din 21 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI -Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosar nr-, intimați fiind SC 2003 SA, cu sediul în, Km.2. jud.A și, domiciliat în, str.-, jud.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns contestatoarea prin consilier juridic, intimata 2003 prin avocat și intimatul personal și asistat de avocat.
Procedura, legal îndeplinită.
Contestația legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în sumă de 10,00 lei, achitată cu chitanța nr.-/2009 emisă de Trezoreria Mun.P și cu timbru judiciar de 0,50 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul intimatei 2003 depune la dosar copia deciziei nr.1261/R-C/2007, cu titlu de practică judiciară.
Părțile, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Constatându-se cererea în stare de judecată s-a acordat cuvântul asupra acesteia.
Reprezentantul contestatoarei solicită admiterea contestației, întemeiată pe dispozițiile art.317-321 Cod proc.civilă, anularea deciziei nr.1088/R-C din 21 noiembrie 2008 și reluarea judecății din faza de recurs. Precizează că, dezlegarea cauzei supuse judecății este rezultatul unor greșeli materiale săvârșite de instanța de fond. Depune la dosar concluzii scrise, pe care le susține și oral.
Apărătorul intimatei 2003 arată că este de acord cu admiterea contestației în anulare.
Apărătorul intimatului G depune la dosar concluzii scrise, solicitând respingerea contestației în anulare și menținerea deciziei ca fiind temeinică și legală. Apreciază că, erorile materiale despre care se face vorbire, sunt de fapt motive de recurs, atât împotriva hotărârii instanței de fond, cât și împotriva celei pronunțate în recurs. Solicită obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA:
Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin cererea introdusă la data de 9.07.2007, înregistrată la Tribunalul Argeș sub nr-, reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâta Agenția pentru Protecția Mediului A, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea autorizației de mediu nr.30/9.02.2007, emisă pentru activitatea de întreținere/reparații auto, montare și verificare instalații, tinichigerie, vopsitorie, spălătorie auto, pregătirea și comercializarea acestora, ce are ca beneficiară pe pârâta SC " 2003" SA, cu consecința interzicerii acestor activități.
În motivare a arătat că la data de 9.02.2007, pârâta Agenția pentru Protecția Mediului A, emite autorizația de mediu nr.30/9.02.2007 pentru funcționarea unei unități de service în zona de locuințe, activitate cu impact semnificativ asupra mediului care, potrivit Ordinului nt.876/2004 al A, nu putea fi autorizată în imediata apropriere a locuinței sale.
Cu cererea nr.1072/13.03.2007, a făcut procedura prealabilă, cerere respinsă prin răspunsul nr.1072/13.03.2007.
Emiterea autorizației de mediu pentru cabinele de vopsit, s-a făcut în baza unei documentații ce nu corespunde cerințelor legale.
Raportul la studiul de evaluare a impactului asupra mediului, vopsitorie auto, a fost întocmit de SC " GRUP" SRL B, fără ca această societate, să fie abilitată să execute aceste lucrări de Ministrul Mediului.
Acest raport, a fost întocmit în baza unui amplasament declarat eronat de SC " 2003" SA ca fiind pe platforma industrială "IATSA" și " ", când, în mod real, acesta se află amplasat pe cealaltă parte a străzii, nu pe aceeași parte cu cele două societăți.
Raportul de evaluare nu a evaluat, potrivit Ordinului nr.863/2002, anexa 2 pct.4.2, substanțele poluante, cu efect mutagen și cancerigen asupra populației, utilizate și rezultate în activitatea de service.
Calculul emisiilor poluante, s-a făcut prin luarea în considerare a cantității de vopsea declarată de societate, ca fiind utilizată la 72 mașini pe an, nu la capacitatea nominală a randamentului proiectat, la sarcina maximă, potrivit art.28 din anexa nr.3 la.nr.HG699/2003.
Potrivit adresei nr. -/1.03.2007, a Poliției, programul unității este de la ora 8,00 la ora 22,oo, astfel că se ajunge la 14 autoturisme vopsite zilnic, ceea ce, față de valoarea declarată de aceasta, reprezintă o depășire de 6.027% a activității declarate, iar cantitatea de /an este peste limita legală prevăzută de nr.HG1902/2002.
Potrivit pct.4 din anexa nr.3 din nr.HG699/2003, majorarea cu peste 25% a capacității unei instalații mici reprezintă o modificare substanțială, care impune titularului obligația de a demonstra autorității competente respectarea acestor dispoziții, fiind necesar un al bilanț, funcție de noul consum și altă evaluare asupra studiului de impact, asupra mediului și populației, ceea ce nu s-a făcut.
Titularul activității nu a făcut o informare reală cu privire la consumul de solvenți.
Notificările și informările pe care societatea trebuia să le facă sunt precizate în ghidul aprobat prin Ordinul nr.859/2005.
Activitatea de vopsitorie intră sub incidența nr.HG699/2003, anexa 1, pct.12 lit.
de impact asupra mediului nu urmărește scopul prevăzut pentru o astfel de lucrare, potrivit nr.OUG195/2005, art.2 pct.31, nu descrie și nu stabilește efectele directe și indirecte asupra sănătății oamenilor și mediului.
desenate, anexe la studiu, nu au fost realizate, potrivit Ordinului nr.863/2002, anexa 2, pct.2.4, potrivit unui plan de situație al teritoriului pe o rază de cel puțin 2 km departe de amplasamentul propus.
Evaluarea impactului asupra sănătății umane și mediului trebuia efectuată conform art.10 din anexa 3 la ordinul nr.859/2005, deoarece în procesul de vopsitorie se utilizează substanțe cu fracții de risc din categoria R 40, R 45, R 46, R 49, R 60, și R 61, periculoase pentru sănătatea populației.
Potrivit Normelor de igienă și recomandări pentru mediul de viață, aprobate prin Ordinul nr.536/1997, unitățile de mică industrie comerciale și prestări de servicii care pot crea poluare, disconfort, zgomote, fum, substanțe poluante, etc. vor fi amplasate la minimum 15 metri distanță de ferestrele locuințelor, distanța fiind calculată între ferestrele locuințelor și perimetrul unității.
Între fereastra casei sale și perimetrul unității pârâte este o distanță de circa 2 metri.
de impact au fost realizate fără respectarea dispozițiilor legale, fără luarea în considerare a factorilor de risc și a situației reale din teren.
noxelor nu s-a făcut în condiții normale de lucru, nu s-au indicat cantitățile de substanțe utilizate și produse, măsurate, nu s-a indicat numele persoanelor care au participat la prelevare, măsurare.
Autorizația de mediu a fost emisă în baza buletinului de determinare nr.42/5.07.2006, emis de Autoritatea de Sănătate Publică A, în perioada când cabinele de vopsit și unitatea service nu fuseseră puse în funcțiune, iar acest aviz sanitar a fost emis fără cabine de vopsit.
Autorizația de mediu, nu se putea emite în lipsa Planului de urbanism general, în extras, probat de Consiliul local, vizat spre neschimbare, din care să rezulte destinația terenului.
Nu s-a urmărit și obținut acordul vecinilor exprimat în formă autentică, deși Legea nr.50/1991, impune acest lucru.
Amplasarea acestei unități în aproprierea locuinței sale, îi creează un disconfort permanent și îi pune în pericol sănătatea sa și a membrilor familiei sale, soția suferind de astm bronșic, forma tusiformă.
Pârâta SC 2003 SA, prin întâmpinare (44-47), a solicitat respingerea acțiunii, pe considerentul, că autorizația de mediu nr.30/2007, a cărei anulare se cere, a fost emisă în baza unei documentații legal întocmite, depunând înscrisuri(437-465 vol.2).
Pârâta Agenția pentru Protecția Mediului A, prin întâmpinare (51-53), pentru aceleași considerente, a solicitat respingerea acțiunii, depunând la dosarul cauzei documentația ce a stat la baza emiterii autorizației de mediu nr.30/9.02.2007(54-300 vol.1 și 301-419, 487-534 vol.2).
Prin Sentința nr.243/CA/29.04.2008, Tribunalul Argeșa admis, în parte acțiunea formulată de reclamant, anulând în parte autorizația de mediu nr.30/09.02.2007 emisă de pârâta Agenția pentru Protecția Mediului A, numai pentru activitatea de tinichigerie și vopsitorie auto. Pârâții au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 400 lei.
Pentru a hotărî în această modalitate, în considerente a reținut că imobilul casă de locuit, proprietatea reclamantului, se învecinează cu proprietatea pârâtei SC " 2003", fiind edificat înainte de construirea atelierului service de către societate.
Din contractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr.4923/23.11.2004(233-234 vol.1), rezultă că terenul în suprafață de 5261 mp, curți, construcții, nu se află pe platforma IATSA, ci în afara acesteia, în punctul "peste stradă", având ca vecini imobile aparținând persoanelor fizice, situație confirmată și de Raportul la studiul de impact al investiției, întocmit de dr.ing., care, la cap. I Informații generale, punctul 1.1. Introducere, arată că amplasamentul este învecinat cu locuințe individuale(91).
Instanța a constatat că zona în care se află unitatea service și locuința reclamantului, este o zonă mixtă care cuprinde atât zona de activități și servicii, cât și zona locuibilă, situație ce este imputabilă Consiliului Local, care a aprobat planul de urbanism zonal, cât și primarului care a făcut propuneri în aceste sens și ulterior, au eliberat certificate de urbanism și autorizații de construire.
Prin autorizația de mediu nr.30/9.02.2007(7-16), valabilă până în anul 2011, cu obligația de viză anuală, după efectuarea verificărilor legale, pârâta SC " 2003" SA, a fost autorizată să efectueze activități de natură comercială și prestări servicii, printre care și tinichigerie și vopsitorie auto.
Autorizația, pe lângă activitățile autorizate, cuprinde date cu privire la: condițiile ce trebuie îndeplinite de societate în perioada autorizată și măsurile pe care trebuie să le ia aceasta permanent, dotările minime obligatorii specifice fiecărei activități, materiale permise la depozitare, utilitățile asigurate(apă, canalizare, energie), activitățile service și vopsitorie ce se pot realiza zilnic, instalațiile și măsurile ce trebuie realizate pentru protecția mediului, limitele maxime ale factorilor poluanți admise și verificarea periodică a acestora, etc.
Autorizația a fost emisă în baza raportului la studiul de evaluare a impactului asupra mediului, a studiului investigarea factorilor de mediu pe platforma societății, a raportului de încercări la măsurători de emisii, etc. documente cerute de legislația de mediu.
În anexa 2 lista b, din Ordinul nr.1430/2005, emis de T, au fost reglementate expres acordurile și avizele ce se obțin de beneficiarul autorizației de construire. La pct.b4, liniuța 2, este prevăzută obținerea acordul vecinilor, exprimat în formă autentică, în cazul amplasării de construcții noi, cu alte funcțiuni decât cele ale clădirilor învecinate și dacă prin natura activităților adăpostite de acestea, se produce poluare de orice fel (noxe, zgomot, vibrații etc.). În anexa 3, aceluiași ordin, în lista A sunt prevăzute activitățile cu impact semnificativ asupra mediului, care se supun evaluării impactului asupra mediului(), iar în lista B activitățile și/sau instalațiile cu potențial semnificativ asupra mediului, pentru care autoritățile competente pentru protecția mediului stabilesc, cu consultarea Colectivului de Analiză Tehnică, dacă este necesară evaluarea impactului asupra mediului.
S-a reținut că între dispozițiile cuprinse de cele două anexe, există o strânsă interdependență, încadrarea activității de tinichigerie-vopsitorie, realizată de societate, în anexa 3, atrăgând incidența dispozițiilor din anexa 2, lista B, pct.b4, liniuța 2, obținerea acordului vecinilor exprimat în formă autentică.
Instanța a constatat și reținut că activitatea de tinichigerie și vopsitorie auto desfășurată de societate, se încadrează în anexa 3 la ordin, în lista ce privește activitatea de prelucrare și tratare chimică a metalelor prin aplicarea de substanțe chimice, ce face necesară întocmirea studiului de impact.
acestor dispoziții, este confirmată chiar de pârâta Agenția pentru Protecția Mediului A care, pentru eliberarea autorizației de mediu, a impus efectuarea studiului de impact asupra mediului și stării de sănătate a populației, devenind incidente dispozițiile anexei 2, lista B, punctul b4, liniuța 2, potrivit cărora, societatea avea obligația să obțină acordul vecinilor, exprimat în formă autentică, ceea ce nu a făcut.
Lipsa acestui acord obligatoriu, atrage anularea autorizației de mediu, fără a se mai analiza documentația care a stat la baza acesteia.
Reclamanta, după obținerea acordului reclamantului, va putea întocmi o nouă altă documentație necesară autorizării.
Instanța, a constatat și reținut, că documentația întocmită, nu localizează corect unitatea service unde are loc activitatea de tinichigerie și vopsitorie, arătând că societatea este amplasată pe platforma IATSA, km.144, pe partea dreaptă pe direcția de mers B - P, ori aceasta, în mod efectiv, se află pe partea, pe partea cealaltă a străzii, pe care nu se află platforma IATSA.
De asemenea, documentațiile, deși conțin date cu privire la măsurătorile efectuate și rezultatul acestora, nu cuprind și limitele minime și maxime impuse de normative, în care trebuie să se încadreze, pentru ca, la verificări ulterioare, să se poată compara datele și lua măsurile corespunzătoare.
Documentația, cuprinde date care indică depășiri ale valorilor limită admise, de natură a duce la oprirea activității de service.
Astfel în buletinul de determinări nr.100/6.07.2006(303 vol.2), la atelierul de reparații mari, s-a constatat o depășire a emisiilor de oxid de carbon în cazul ambelor probe, pe buletin fiind făcută mențiunea "depășit val. limită 20mg/mc".
În buletinul de încercare și determinare a nivelului de zgomot(308-310), se arată că zgomotul produs de unitate de 40-47 dB, se încadrează în limita de 65db, fără a indica care este limita admisă pentru oameni.
În ceea ce privesc rapoartele de încercare a cabinelor de vopsit(318-333), în acestea s-a menționat, că induc o stare de poluare, dar care în opinia celui acre a efectuat încercarea, ar fi nesemnificativă.
Această situație este dată de celelalte buletine de determinare(.336-337), care au constatat o concentrație a factorilor poluanți la limita funcțională - familia de 0,930, media investigat, mai mare decât în cazul celorlalți vecini cu o medie de 20%((0,645+0,564+0,776):3).
A mai reținut, că este întemeiată și critica formulată de reclamant, că la întocmirea studiului de impact și a celorlalte documentații, pentru activitatea de vopsitorie, nu s-a avut în vedere capacitatea maximă proiectată, ci numai cea declarată a fi realizată, care, dacă s-ar fi avut în vedere, ar fi indicat alte valori.
A concluzionat, cu precizarea, că cererea reclamantului este întemeiată numai cu privire la autorizarea activităților de tinichigerie și vopsitorie auto, nu și pentru celelalte activități.
Împotriva acestei sentințe, a fost formulat recurs în termen legal de către pârâte, fiind invocate critici de nelegalitate, conform dispozițiilor art.304 pct.8 și 9 Cod pr.civilă.
Astfel, recurenta Agenția pentru Protecția Mediului Aai nvocat următoarele critici.
Hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu depășirea atribuțiilor judecătorești, întrucât, se reține, că zona în care se află locuința reclamantului, este o "zonă mixtă", deși H: nr.525/1996 R, stabilește doar două categorii distincte, respectiv "zone de locuit" și "zone industriale", iar certificatul de urbanism, autorizația de construire, HCL nr.49/1999, modificată prin nr.54/2003 și adresa nr.17736/2006, emisă de Primăria, atestă destinația de zonă industrială.
- instanța de judecată, a reținut în mod greșit, faptul că nerespectarea unor prevederi legate de disciplina în construcții, ar atrage anularea autorizației de mediu, în condițiile în care, s-au respectat dispozițiile legale la emiterea acesteia. În acest sens, a precizat, că lipsa acordului vecinilor pentru realizarea investiției, nu are nici o incidență față de emiterea autorizației de mediu.
Activitățile cuprinse în autorizația de mediu nr.30/09.02.2007, nu au fost autorizate în baza Regulamentului General de Urbanism, ci în baza unor acte normative care reglementează protecția mediului.
- fără a avea temei legal, instanța a încadrat activitatea pentru care a fost autorizată să funcționeze societatea, în cadrul activităților industriale de producere, prelucrare și tratare a metalelor (cod 2561), depășindu-și atribuțiile judecătorești.
Activitatea sa, de întreținere și reparare a autovehiculelor, cod 5020, în prezent 452, nu se încadrează în activitățile specifice în anexa 3, listele A și B, cum a reținut instanța de fond.
- în mod greșit, instanța de fond a respins solicitarea părților de a se efectua o expertiză tehnică.
În dezvoltarea acestei critici, s-a susținut, că buletinele de măsurare a emisiilor și imisiilor, reținute de instanța de fond, nu fac parte din documentația de autorizare, ci se referă la monitorizarea respectării condițiilor impuse în autorizația de mediu.
Buletinul de determinări nr.100/06.07.2006, nu a stat la baza emiterii autorizației de mediu, efectele acestuia, nefiind opozabilă nici A și nici reclamantului, întrucât este aplicabil în materia referitoare la Protecția, iar noxele s-au măsurat în incinta societății recurente și nu în afară, având instalații de cantare, pentru a le înlătura în exterior.
A mai susținut, că instanța de fond, a apreciat valabilitatea buletinului de încercare și determinare a nivelului de zgomot, deși nu indică limita admisă pentru oameni, acesta nefiind un act sancționator, ci intern, care nu este cuprins în prevederi legale, din punctul de vedere al limitei admise.
A conchis, subliniind că aceste aspecte, trebuiau să conducă la efectuarea unei expertize tehnice.
- în mod greșit, instanța de fond a reținut că activitatea desfășurată de societatea din litigiu, ar fi o activitate cu impact semnificativ asupra mediului, fiind necesar un studiu de evaluare, care în speță conține aspecte neconforme cu realitatea, legate de localizarea societății sau de faptul că pentru "activitatea de vopsitorie, nu s-a avut în vedre capacitatea maximă proiectată, ci numai cea declarată a fi realizată, care dacă s-ar fi avut în vedere, ar fi indicat alte valori".
Activitățile pentru care se solicită autorizația de mediu, erau denumite generic activități cu impact semnificativ asupra mediului, ceea ce nu înseamnă, că sunt activități poluante.
Activitatea societății, nu a fost autorizată ca fiind cu potențial de poluare, nu a fost încadrată ca fiind o activitate poluantă, fiindu-i emisă o autorizație de mediu, fără program de conformare, prin aplicarea unei proceduri simplificate.
Instanța de fond, a reținut greșit că societatea, ar fi poziționată pe aceeași parte cu, deși întreaga documentație atestă adresa sa; autorul studiului, a intenționat să evidențieze, că în zonă mai funcționează și alte societăți comerciale.
- instanța de fond a reținut în mod greșit, că cele două cabine de vopsit, ar polua mediul înconjurător, când de fapt, sunt 2 cabine moderne tip, de producție italiană, prevăzute cu cinci filtre, iar gazele rezultante, după ce sunt îmbunătățite cu 10-15% aer absorbit din mediul exterior, sunt reintroduse în procesul de uscare și nu sunt evacuate în atmosferă.
Societatea, nu folosește vopseluri clasice cu solvenți, ci pe bază de apă, fără a avea în compoziție fracții de risc generatoare de compuși organici volatili.
- instanța de fond a acordat reclamantului mai mult decât s-a cerut, în sensul că, deși reclamantul a formulat o cerere de chemare în judecată pentru motive de nelegalitate, nu au fost reținute motivele de nelegalitate, care ar impune anularea autorizației de mediu.
În recursul formulat de recurenta " 2003", au fost invocate în esență aceleași motive de recurs ca și cealaltă recurentă, subliniindu-se în plus, că la momentul actual, intimatul, nu se mai învecinează cu terenul său, nemaifiind astfel necesar acordul acestuia.
A mai susținut, că instanța a fost investită cu analiza legalității avizului de mediu, prin prisma depunerii documentelor necesare prevăzute de lege, etc și s-a pronunțat asupra caracterului poluant al activității sale.
Deși studiul a fost întocmit pe amplasamentul corect, instanța reține greșit, că documentația pentru obținerea autorizației de mediu, nu localizează corect unitatea de vopsitorie și tinichigerie.
- instanța de fond, face confuzie între autorizația de mediu și cea de construcție.
În cadrul acestei critici, a precizat, că a întocmit studiul de impact asupra mediului și asupra stării de sănătate a populației, deși nu era obligată, în raport de natura activității prestate.
- instanța de fond, reține în mod greșit, necesitatea obținerii acordului vecinilor, dat în formă autentică, pentru eliberarea, autorizației de mediu, cu toate că acesta este necesar, pentru obținerea autorizației de construire. Dacă, prin reducere la absurd, s-ar impune acest acord, în prezent, pe latura de sud, nu se mai învecinează cu intimatul, ci cu numitul.
- în mod greșit, se reține, că documentația de mediu, nu cuprinde limite maxime și minime impuse de lege, deși acestea există atât în raportul de evaluare privind studiul de impact asupra stării de sănătate a populației, cât și studiul de impact asupra mediului., nu au evidențiat efecte negative asupra solului sau populației.
Instanța interpretează eronat înscrisurile, în condițiile în care, verificările au fost făcute în interiorul atelierului său, în scopul îmbunătățirii muncii în atelier, fără a se corela cu limitele exterioare.
Prin decizia nr. 1088/21 noiembrie 2008, Curtea de APEL PITEȘTI Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal a respins, ca nefondate, recursurile declarate de pârâții.
Pentru a pronunța această soluție curtea a reținut că în ce privește stabilirea de către instanța de fond a faptului, că societatea are sediul într-o zonă mixtă și nu în una din cele două categorii prevăzute de legiuitor (zone de locuințe și zone industriale") este nefondată, întrucât corespunde situației reale, lăsându-i posibilitatea să aprecieze, în funcție de impactul care se produce în mediul înconjurător și de legislația aplicabilă.
S-a reținut că dacă s-a obținut acordul vecinilor pentru obținerea autorizației de construire, în vederea desfășurării unei anumite activități și în anumite condiții, nu înseamnă, că după edificarea construcției, se poate desfășura orice gen de activitate, care să producă prejudicii vecinilor.
Instanța de fond, nu a încadrat activitatea societății într-un anume cod, ci a specificat, că necesitatea întocmirii studiului de impact, a fost confirmată de pârâta Agenția pentru Protecția Mediului A, întrucât activitatea, se încadrează în anexa 3 la Ordin, în lista ce privește activitatea de prelucrare și tratare chimică a metalelor, prin aplicarea de substanțe chimice.
În ceea ce privește cererea referitoare la necesitatea efectuării unei expertize tehnice, s-a reținut corect de instanța de fond că nu este necesară, întrucât a reținut că societatea avea obligația să obțină acordul vecinilor în formă autentică și că, lipsa acestui acord, atrage anularea autorizației de mediu, fără a se mai analiza documentația care a stat la baza acesteia.
Ordinul 1430/2005 al care aprobă Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991, republicată, nu delimitează autorizația de mediu de autorizația de construire, ci o condiționează pe aceasta din urmă de prima. De asemenea, include în titlu distinct, ca act normativ complementar, Legea nr.137/1995, privind protecția mediului.
Instanța de fond, nu a pronunțat soluția numai în baza buletinului de determinări nr.10/06.07.2006, ci și în baza rapoartelor de încercare ale cabinelor de vopsit (318-333), a altor buletine de determinare (336-336), precum și în baza buletinului de determinare a nivelului de zgomot. maximă de poluare, nu trebuie să fie depășită nici în incinta societății, întrucât ar afecta sănătatea salariaților, iar recurenta, ar fi trebuit să facă determinări, întrucât poluarea, nu reprezintă o chestiune care să privească doar societatea.
Instanța a reținut, că buletinele de determinare, reflectă o concentrație a factorilor poluanți la limita funcțională, mai mare în cazul intimatului, cu o medie de 20%.
În ceea ce privește, reținerea instanței de fond cu privire la localizarea societății din litigiu, s-a constatat că referirile sale la vecinătatea cu platforma, al cărui amplasament este notoriu, ar putea să conducă la convingerea, că se regăsește în situație identică cu aceasta, din punctul de vedere al funcționalității și în raport de distanța de celelalte clădiri ale vecinilor. Adaptarea soluției însă, nu s-a făcut în baza acestei concluzii.
În ce privesc calitățile cabinelor de vopsit, ale vopselelor utilizate, s-a precizat, că aceste aspecte, sunt nerelevante, câtă vreme produc totuși poluare în exterior și afectează sănătatea persoanelor.
S-a reținut că nu este fondată nici critica, privind acordarea a mai mult de către instanță, față de ceea ce s-a cerut, deoarece s-a stabilit că acordul de mediu este nelegal, întrucât nu a fost obținut acordul vecinului și că activitatea desfășurată este poluantă, încălcând astfel dispozițiile Ordinului nr.1430/2005, emis de
În ceea ce privește recursul formulat de societatea pârâtă, s- precizat că s-a răspuns la criticile sale formulate, prin motivarea celuilalt recurs, iar faptul că asociatul său majoritar a cumpărat tren, pentru a evita semnătura vecinului său, reprezintă o probă "pro causa", care induce ideea recunoașterii necesității obținerii acordului de vecinătate.
a data de 02 februarie 2009, Agenția pentru protecția Mediului Aaf ormulat contestație în anularea deciziei nr.1088/R-C/21 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
În motivarea contestației în anulare întemeiată pe dispozițiile art.317-321 Cod procedură civilă a susținut următoarele:
Dezlegarea pricinii este rezultatul unei greșeli materiale săvârșite de instanță care a apreciat în contra probelor dosarului că amplasamentul pe care se află SC SA este situat în zonă mixtă care cuprinde zonele prestări servicii și zonă locuibilă, deși amplasamentul societății menționate se află în interiorul zonei industriale și de prestări servicii. Legislația românească nu consacră noțiunea de "zone mixte", ci numai zone industriale sau de locuit.
Susține că instanța de fond a reținut că zona unde se află unitatea service se află în zonă mixtă, astfel că instanța de recurs a săvârșit o eroare materială când a precizat că funcționarea unității ar fi autorizată în zona de locuințe.
O altă eroare materială invocată este aceea că instanța susține în mod greșit faptul că activitatea economică nu se încadrează într-un anume cod, dimpotrivă, se încadrează în anexa nr.3 la Ordinul 1430/2005- Codul 5020 - în prezent 452. Ori, instanța a încadrat greșit activitatea în Codul 2561 care se referă la activitatea de producere, prelucrare și tratarea metalelor.
Se susține că o altă eroare materială constă în faptul că, instanța a reținut greșit că raportul asupra impactului de mediu a fost întocmit de SC Grup SRL B, care nu era abilitată de Ministerul Mediului, însă, raportul a fost întocmit de ing. u, persoană fizică atestă sub nr.179/9.05.2005 de către Ministerul Mediului.
O altă eroare materială invocată în cerere constă în faptul că raportul de studiu și evaluare asupra mediului ar fi fost întocmit pe baza unui amplasament declarat eronat de către SC 2003 SA, ca fiind pe platforma industrială IATSA și, când în realitate se află peste stradă. Întreaga documentație arată adresa la care se situează unitatea, respectiv km110 nr.144
De asemenea se invocă faptul că instanța a confundat autorizația de mediu cu autorizația de construire.
O eroare materială săvârșită de instanța de recurs este și aceea că a reținut că activitatea desfășurată de cealaltă recurentă ar fi o activitate poluantă ce ar afecta sănătatea oamenilor, or, noxele rezultate nu depășesc valorile limită admise de actele normative. Se susține că din documentația existentă la dosar rezultă că la coșul de evacuare al pârâtei SC 2003 SA nu au fost evidențiate drept emisii noxele: pulberi în suspensie și P2,5 și nici benzen.
Se mai arată că reclamantul nu a locuit decât sporadic în zonă, iar în prezent nu mai locuiește la adresa indicată.
Este invocat și motivul de contestație prevăzut de art.318, teza a II-a pr.civ. instanța neanalizând din greșeală unul din motivele de casare. În recurs, în scopul demonstrării faptului că prin activitatea desfășurată de SC 2003 SA, nu există poluare, a fost depusă la instanța de recurs o expertiză tehnică de specialitate însă, aceasta a omis să se pronunțe în legătură cu respectiva lucrare tehnică, întocmită de expert autorizat de mediu.
Analizând contestația în anulare, instanța constată că cerințele art.318 pr.civ. nu sunt îndeplinite.
Potrivit art. 318 Cod procedură civilă, hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând sau admițând recursul în parte, a omis din greșeală să cerceteze un motiv de casare sau de modificare.
Contestatoarea a invocat ambele ipoteze ale textului prezentat, susținând că instanța de recurs a săvârșit atât greșeli materiale cât și că a omis să se pronunțe asupra unui motiv de recurs.
În interpretarea textului art.318 pr.civ. prin greșeală materială se înțelege confundarea de către instanță a unor elemente procedurale existente la dosarul cauzei, care au determinat o soluție greșită, cum ar fi: considerarea recursului ca netimbrat sau insuficient timbrat deși există dovada satisfacerii corecte a timbrajului, respingerea recursului ca tardiv introdus deși din înscrisurile de la dosar rezultă că acesta a fost exercitat în termen.
Nu sunt avute în vedere erorile de judecată rezultate dintr-o greșită interpretare a probelor sau din stabilirea pe baza acestora, în mod eronat, a situației de fapt deduse judecății, ceea ce nu se regăsește în cauză. Pe de altă parte, aspectele procedurale apreciate greșit de către instanță trebuie să fi determinat o soluție distinctă.
materiale invocate de către contestatoare au în vedere aspecte reținute în considerente de către instanța de judecată, respectiv dacă zona în care se situează obiectivul în discuție este zonă industrială sau de locuit, poziția în spațiul a terenului pe care se află amplasată unitatea și importanța acesteia pentru soluție, calificarea activității ca fiind poluantă, încadrarea activității într-un anumit cod.
Toate aceste aspecte nu pot fi considerate erori materiale care să întemeieze formularea contestației în anulare, deoarece vizează situația de fapt cu consecințe asupra încadrării sale în drept și implicit a aplicării și interpretării legii, ceea ce nu reprezintă un motiv de contestație în anulare.
De altfel, se constată că instanța a avut în vedere probele dosarului care relevă faptul că activitatea desfășurată este poluantă și că activitatea se desfășoară în imediata vecinătate a unor case de locuit.
În ce privește calitatea persoanei care a întocmit raportul de evaluare a impactului asupra mediului, se constată că acest aspect nu a primit consecințe deosebite prin soluția pronunțată de instanța de judecată, astfel că, ipoteza art.318 pr.civ. nu este incidentă.
Susținerea conform căreia instanța de recurs a omis să cerceteze un motiv de casare a sentinței, anume că deși s-a depus o expertiză de specialitate în recurs, instanța nu s-a pronunțat asupra acesteia, nu poate fi primită. Instanța de recurs a înlăturat motivat critica adusă sentinței atacate sub acest aspect, reținând că activitatea produce totuși poluare în exterior și afectează sănătatea persoanelor (11 decizie recurs). În ce privește decizia depusă la dosar ca practică, se constată că aceasta a avut în vedere amplasamentul în fapt al unității, iar nu caracterul poluant al activității desfășurate.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.318 pr.civ, curtea urmează să respingă contestația în anulare sub ambele motive invocate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea AGENȚIA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI A împotriva deciziei civile nr.1088/R-C din 21.11.2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, intimați fiind SC " 2003" SA și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 februarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
/2 ex./18.02.2009
Președinte:Gina AchimJudecători:Gina Achim, Constantina Duțescu, Andreea Tabacu
