Anulare act administrativ fiscal. Decizia 150/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 150/CA
Ședința publică de la 25 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgiana Pulbere
JUDECĂTOR 2: Claudiu Răpeanu
JUDECĂTOR 3: Adriana Pintea
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul promovat în contencios administrativ și fiscal declarat de pârâtul Primarul Comunei, cu sediul în,-, județ C, împotriva sentinței civile nr.566 din 22 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în,-, județ C, având ca obiect anulare administrativ.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 18.02.2010 și consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 25.02.2010.
CURTEA:
Asupra recursului promovat în contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecata înregistrata pe rolul Tribunalului Constanța - Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal sub nr. 11203/118 din 15.12.2008 reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL COMUNEI: anularea Dispoziției nr. 360 /09.12.2008 a Primarului Comunei; reintegrarea în funcția deținută anterior emiterii dispoziției contestate; plata salariului lunar, de la data emiterii actului administrativ atacat și până la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamantul și-a motivat în fapt cererea de chemare în judecată arătând că în urma unor sesizări înregistrate la Comisia de disciplină din cadrul Primăriei comunei și fără a i se respecta drepturile prevăzute de nr.HG 1344/2007 a fost propusă primarului desfacerea contractului de muncă al reclamantului. Cercetarea administrativă a fost inexistentă. A fost emisă Dispoziția nr. 360/ 09.12.2008, fără respectarea dispozițiilor art. 50 alin.3,4 din nr.HG 1344/2007, astfel că actul contestat este lovit de nulitate absolută.
Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată în drept pe dispozițiile nr.HG 1344/2007; Legea nr. 88/1999.
Legal citat, pârâtul Primarul Comunei a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondată a cererii de chemare în judecată. A arătat că reclamantul a fost cercetat disciplinar în cursul anului 2008 de două ori, iar cu ocazia celei de-a doua cercetări a fost întocmit Raportul nr. 9420/09.12.2008 prin care a fost propusă ca sancțiune destituirea din funcția publică, avându-se în vedere și prima sancțiune disciplinară - suspendarea dreptului de avansare pe o perioadă de un an. În ambele cazuri cercetarea disciplinară s-a realizat cu respectarea procedurilor impuse de nr.HG 1344/2007.
În conformitate cu art. 13 din Legea nr. 554/2004,s- depus la solicitarea instanței de fond la dosarul cauzei documentația care a stat la baza emiterii dispoziției a cărei anulare s-a solicitat; nu s-au administrat alte probe de către părți.
Prin sentința civilă nr. nr.566 din 22 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul Primarul Comunei, s-a dispus reintegrarea reclamantului în funcția publică deținută anterior emiterii Dispoziției nr. 360/09.12.2008, obligarea pârâtului la plata către reclamant a salariului corespunzător funcției publice deținute de către reclamant anterior emiterii Dispoziției nr.360/ 09.12.2008, cu începere de la data de 09.12.2008 și până la data de 22.05.2009, s-a respins cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, la data de 09.12.2008 s-a dispus de către Primarul Comunei prin Dispoziția nr. 360 încetarea, începând cu data de 10.12.2008, a raportului de serviciu al reclamantului, referent clada III, grad profesional asistent, treapta de salarizare 3, compartiment Poliție Comunitară.
Potrivit art. 50 alin.3 din. din nr.HG 1344/2007 privind normele de organizare și funcționare a comisiilor de disciplină:
Sub sancțiunea nulității absolute, actul administrativ de sancționare va cuprinde în mod obligatoriu:
a)descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b)temeiul legal în baza căruia se aplică sancțiunea disciplinară;
c)motivul pentru care a fost aplicată o altă sancțiune decât cea propusă de comisia de disciplină, în situația prevăzută la alin. (2);
d)termenul în care sancțiunea disciplinară poate fi contestată;
e)instanța competentă la care poate fi contestat actul administrativ prin care s-a dispus sancțiunea disciplinară.
A reținut instanța de fond că dispoziția nu cuprinde descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, iar din preambulul dispoziției a rezultat că aceasta este emisă ca urmare a raportului Comisiei de disciplină nr. 9420/ 09.12.2008, în temeiul art. 61 lit.a Codul Muncii, art. 89 lit.d și art. 94 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.
Art. 89 și art. 94 din Legea nr. 188/1999, astfel cum aceasta era în vigoare la data emiterii Dispoziției nr. 360 /09.12.2008, reglementau însă detașarea, respectiv suspendarea raportului de serviciu al funcționarului public, în timp ce prin dispoziție s-a dispus încetarea raportului de muncă al reclamantului, temeiurile legale invocate fiind astfel incompatibile cu măsura dispusă.
Pe de altă parte, potrivit art. 78 alin.3 din Legea nr. 188/1999:
Sancțiunile disciplinare nu pot fi aplicate decât după cercetarea prealabilă a faptei săvârșite și după audierea funcționarului public. Audierea funcționarului public trebuie consemnată în scris, sub sancțiunea nulității. Refuzul funcționarului public de a se prezenta la audieri sau de a semna o declarație privitoare la abaterile disciplinare care i se impută se consemnează într-un proces-verbal.
De asemenea, potrivit art. 30 alin. 1 și 2 din nr.HG 1344/2007 privind privind normele de organizare și funcționare a comisiilor de disciplină rocedura p. cercetării administrative este obligatorie pentru aplicarea sancțiunilor disciplinare prevăzute la art. 77 alin. (3) lit. b)-e) din Legea nr. 188/1999, republicată, deci inclusive în cazul sancțiunii disciplinare a destituirii din funcția publică, iar procedura cercetării administrative constă în: a) audierea persoanei care a formulat sesizarea și a funcționarului public a cărui faptă a fost sesizată ca abatere disciplinară, a altor persoane care pot oferi informații cu privire la soluționarea cazului sau a persoanelor desemnate să efectueze cercetarea disciplinară în condițiile prevăzute la art. 31; b) administrarea probelor propuse de părți, precum și, dacă este cazul, a celor solicitate de comisia de disciplină; c) dezbaterea cazului.
Din Raportul nr. 9420/09.12.2008 al Comisiei de disciplină a rezultat că reclamantul a fost cercetat disciplinar pentru mai multe fapte și anume: neîntocmirea rapoartelor de activitate zilnică și a rapoartelor pe linia instruirii și a controlului personalului care intră în serviciu; reticență în îndeplinirea sarcinilor de serviciu; întârziere nemotivată la locul de muncă.
Din același raport a rezultat că probele administrate în cursul cercetării disciplinare au fost: referat nr. 41/06.10.12008 întocmit de; referat nr.42/06.10.12008 întocmit de G; rapoarte de activitate; proces-verbal de audiere.
A reținut instanța de fond că procesul-verbal de audiere a reclamantului din data de 01.09.2008 depus la dosarul cauzei este de fapt procesul-verbal de audiere a reclamantului efectuat în cadrul procedurii disciplinare finalizate prin aplicarea sancțiunii disciplinare a suspendării dreptului de avansare pe o perioadă de un an, dispusă prin Dispoziția nr. 256/23.09.2009 a Primarului Comunei. Deși în raportul nr. 9420/09.12.2008 s-a arătat că a fost audiat reclamantul, la dosarul de cercetare disciplinară nu s-a regăsit nici un proces-verbal de audiere, nici a funcționarului public cercetat și nici a persoanelor care au formulat sesizările care au condus la începerea cercetării disciplinare - și G.
Instanța de fond a constatat astfel că Dispoziția nr. 360/09.12.2008 a încălcat dispoziția legală imperativă cu privire la condițiile de fond ce trebuie respectate, nefiind descrisă fapta care constituie abatere disciplinară, iar temeiul legal în baza căruia s-a aplicat sancțiunea este incompatibil cu sancțiunea aplicată, iar sancțiunea disciplinară a fost dispusă în urma efectuării unei cercetări disciplinare incomplete, nefiind audiați nici funcționarul public cercetat și persoanele care au sesizat comisia de disciplină, drept pentru care instanța de fond a anulat dispoziția contestată și în temeiul art. 106 din Legea nr. 188/1999 a dispus reintegrarea reclamantului în funcția publică deținută și a obligat pârâtul la plata către reclamant a salariului corespunzător funcției publice deținute de către reclamant anterior emiterii Dispoziției nr. 360/ 09.12.2008, cu începere de la data de 09.12.2008 și până la data de 22.05.2009 astfel cum s-a solicitat de către reclamant.
Cu privire la cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, întrucât reclamantul nu a făcut dovada unor astfel de cheltuieli, instanța de fond a respins această cerere ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs pârâtul Primarul Comunei.
În motivarea recursului se arată că hotărârea e nelegală și netemeinică, întrucât greșit instanța a reținut că reclamantului i-a fost încălcat dreptul la apărare, în sensul că nu a fost audiat cu privire la fapta imputată, fiind de subliniat că acesta a fost cercetat disciplinar în cursul anului 2008 de două ori, iar cu ocazia celei de a doua cercetări comisia de disciplină, în urma probelor administrate a întocmit Raportul nr.9420/9.12.2008 prin care a propus sancțiunea "destituirea din funcția publică".
Înainte de întocmirea acestui raport Comisia de disciplină a procedat la audierea reclamantului, așa cum reiese din procesul verbal din 08.12.2008, iar pentru a propune această sancțiune comisia a avut în vedere și prima sancțiune disciplinară a suspendării dreptului de avansare în gradele de salarizare pe o perioadă de un an.
În urma emiterii raportului nr.9420/09.12.2008 prin Dispoziția nr. 360/ 2008 fost însușită propunerea comisiei și a fost aplicată sancțiunea, cercetarea disciplinară realizându-se cu respectarea procedurilor impuse de HG 1344/2007 și 188/1999.
Se mai arată că în ceea ce privește înscrisurile despre care instanța menționează că nu ar exista în dosarul de cercetare disciplinară (sesizările dlor și, din eroare nu au fost depuse, acestea existând, fiind atașate recursului.
Recursul este nefondat.
În cauză se constată că legal prima instanță, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, reprezentând contestație a dispoziției nr.360/ 09.12.2008 a Primarului Comunei, prin care s-a dispus încetarea raportului de serviciu al reclamantului, solicitându-se anularea acesteia, reintegrarea în funcția avută anterior emiterii actului atacat și plata salariului corespunzător funcției deținute anterior emiterii dispoziției, până la rămânerea definitivă a hotărârii, a admis acțiunea reclamantului, reținându-se că motivele invocate de reclamant sunt întemeiate, întrucât actul atacat a fost emis fără a se respecta dispozițiile legale prevăzute de legiuitor în astfel de situație, dispoziția necuprinzând descrierea faptei care a constituit abaterea disciplinară, iar temeiurile legale invocate sunt incompatibile cu măsura dispusă.
Nefiind respectate dispozițiile imperative ale HG 1344/2007 (art.50 alin.3 și 4) intervine sancțiunea nulității actului emis.
Procesul verbal depus în recurs și cu care se susține că s-a efectuat cercetarea prealabilă a faptei săvârșite nu conduce la demonstrarea valabilității actului atacat, deoarece nu cuprinde și declarația reclamantului semnată cu privire la faptele ce i s-au imputat, iar rezultatul anchetei nu i-a fost comunicat intimatului, dispoziția nr.360/09.12.2008 fiind emisă cu nerespectarea HG 1344/ 2007, după cum s-a arătat.
Pentru aceste considerente, se constată că toate criticile aduse hotărârii recurate sunt nefondate și potrivit art.312 al.1 Cod pr.civilă recursul va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul promovat în contencios administrativ și fiscal declarat de pârâtul Primarul Comunei, cu sediul în,-, județ C, împotriva sentinței civile nr.566 din 22 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în,-, județ C, având ca obiect anulare administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
28 Februarie 2010
Jud.fond.
Jud.red--/19.03.2010
Dact.gref.22.03.2010
Președinte:Georgiana PulbereJudecători:Georgiana Pulbere, Claudiu Răpeanu, Adriana Pintea
