Anulare act administrativ fiscal. Decizia 1544/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1544
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE -- 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Gabriel Viziru JUDECĂTOR
-- - -JUDECĂTOR 2: Carmen Ilie
- - - - JUDECĂTOR 3: Costinel Moțârlichie
GREFIER-
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta - SA, împotriva sentinței nr. 411 din data de 13 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit recurenta reclamantă - SA și intimații pârâți Primăria Municipiului O și - SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, după care;
Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberări;
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 411 din data de 13 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- s-a respins acțiunea formulată de reclamanta - SA în contradictoriu cu - SRL, Primăria O și Consiliul local
Pentru a se pronunța astfel prima instanță, din actele existente la dosarul cauzei a reținut că terenul din litigiu a aparținut - SA O, care l-a avut in administrare până în anul 1990, in urma apariției 15/1990 a fost transformată in societate comercială de Prefectura M iar ulterior supusa privatizării, iar in anul 1998, fost adjudecată de G care in prezent este administratorul acestei societăți.
Ulterior acestei date in anul 1993, fost întocmit contractul de concesiune nr. 5 intre Primăria O si - SRL O în care s-a diminuat suprafața cu 51 mp, care a fost atribuită pârâtei, eliberându-se autorizația de construcție 68/2006. De fapt in data de 9.02.1993 între Primăria O si - SRL a fost încheiat contractul de concesiune pentru suprafața de 140 mp situat in zona centrală a orașului,-
Ulterior - SA O, respectiv in anul 2006, obținut hotărâre judecătorească prin care a fost obligat Consiliul Județean M să emită certificat de atestare dreptului de proprietate asupra terenurilor pe care societatea le deținea in momentul în care aceasta a fost privatizată, situație în care prin privatizare aceasta a fost adjudecată de către
Astfel, prin certificatul privind atestarea dreptului de proprietate suprafața concesionată in favoarea - SRL care prin contractul de concesiune intrase in circuitul civil s-a emis titlul de proprietate și pentru aceasta suprafața care de fapt nu aparținea reclamantei încă din momentul în care a cumpărat acțiunile societății încât acțiunea urmează sa fie respinsă întrucât pârâta deține în mod legal acest teren încă din anul 1993 fiindu-i concesionat pe o perioada de 99 ani.
Expertiza topometrică întocmită în cauza a confirmat această situație de fapt încât construcția făcută de către pârâtă, este legală față de situația prezentată în cauză, încât și emiterea autorizației de construire din anul 2006 s-a făcut de către Primăria O, tocmai datorita faptului că aceasta deținea legal teren concesionat.
Întreprinderea Comerciala de Stat Mixtă Oaf ost transformată în societate comercială, succesoare fiind - SA O iar până la apariția 15/1990 terenul era în administrarea directă a întreprinderii, respectiv a societății comerciale încât concesionarea s-a făcut legal de Primăria O către pârâtă.
Din momentul în care reclamanta a devenit proprietara societății, cumpărând acțiunile, ea nu a cumpărat și această suprafața de teren care era scoasă din patrimoniul societății încât eroarea de fapt săvârșită in anul 2006 prin emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate nu o îndreptățește pe aceasta sa formuleze acțiune de anulare a concesiunii și autorizației de construcții, întrucât astfel cum s-a arătat în momentul cumpărării acțiunilor societatea nu deținea in patrimoniu acest teren.
În cazul în care societatea consideră că nu are tot terenul urmează sa se adreseze AVAS B, care să îl despăgubească cu valoarea suprafeței de teren de care susține că a fost păgubit.
Faptul că pentru acest teren ar fi proprietar atât Primăria O si Consiliul Local O cât și AVAS B urmează sa fie reglementata ulterior prin alte acțiuni judecătorești care vor fi formulate de părțile interesate.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta în termen și motivat.
În motivarea recursului s-a arătat că reclamanta a deținut în folosință și posesie o suprafața de 441,9 mp la Complexul Comercial situat la intersecția străzilor - de cu drept pentru care s-a eliberat, conform documentației la HG 834/1991, depusă la dosar, Certificatul de Proprietate asupra Terenurilor seria - nr. 0037.
Delimitarea în teren a respectivei suprafețe a fost realizată topografic și acceptată ca vecinătăți chiar de pârâta Primăria O, ulterior însă aceasta a eliberat autorizație de construcție pe un teren proprietatea reclamantei, cu motivarea că respectiva suprafață de teren de 51 mp, a făcut obiectul Contractului de Concesiune nr. 5/1993, în favoarea - SRL.
S-a susținut că prin obținerea Certificatului de Atestare a Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, regimul juridic al proprietății este bine determinat si individualizat topografic în favoarea - SA și, în aceste condiții Contractul de Concesiune nr. 5/1993 a fost încheiat fără ca Consiliul Local, respectiv Primăria O, să fi avut vreodată un titlu de proprietate și este nul de drept pentru suprafața de 51 mp.
În circuitul civil nu pot exista doua acte, un titlu de proprietate și respectiv un contract de concesiune pentru aceeași suprafață de teren, motiv pentru care am solicitat anularea parțială, pentru suprafața de 51 mp, a Contractului de Concesiune.
S-a precizat și faptul că fostele întreprinderi de stat (în speță O) dețineau în folosință terenurile aferente construcțiilor edificate de acestea, Statul Român fiind proprietarul acestor terenuri. Ori, trecerea respectivelor terenuri în proprietatea Consiliilor Locale nu s-a realizat prin nici o lege după 1990. Pentru aceste terenuri, aflate in folosința fostelor întreprinderi de stat, HG 834/1991 dată în aplicarea Legii 15/1990 art. 19 si 20, stabilește fără echivoc că aceste terenuri rămân în folosința societăților comerciale succesoare, într-un fond special destinat procesului de privatizare și pentru care vor fi emise Certificate de Atestare a Dreptului de Proprietate.
În atare situație Consiliul Local O și Primăria O, nu puteau încheia un Contract de Concesiune pentru un teren ce nu le-a aparținut, in proprietate niciodată.
Recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
- SA Oaf ost întreprindere de stat și în urma apariției Lg. 15/1990 a fost transformată în societate comercială, în anul 1998 fiind adjudecată de administratorul său actual.
În anul 1993, fost întocmit contractul de concesiune nr. 5/9.02.1993 între Primăria O si - SRL O pentru suprafața de 140 mp situat in zona centrală a orașului,-
Acest contract a fost încheiat potrivit art. 10 alin. 1 din Legea 50/1991 în forma sa în vigoare la acea dată potrivit căreia terenurile aparținând domeniului privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale, destinate executării de construcții, pot fi concesionate prin licitație publică în condițiile respectării documentației de urbanism și amenajare a teritoriului, aprobate potrivit acestei legi, și realizării de către concesionar a construcției.
Prin procesul verbal de delimitare a perimetrului Complex "" din 12.07.2004 vizat de Primăria O s-a introdus și suprafața de 512concesionată în 1993 însă în schița anexă a acestui proces verbal figurează ca vecin la Vest al reclamantei pârâta - SRL.
Ulterior, în anul 2006 - SA Oao bținut hotărâre judecătorească prin care a fost obligat Consiliul Județean M să emită certificat de atestare dreptului de proprietate asupra terenurilor.
În raport de această stare de fapt se constată că nu există motive de nulitate ale contractului de concesiune încheiat în anul 1993 între Primăria O si - SRL O, deoarece reclamanta nu a dovedit că terenul în litigiu de 512cuprins în contractul de concesiune și ulterior și în certificatul de atestare al dreptului de proprietate emis reclamantei a fost în administrarea sau folosința antecesoarei sale O, dimpotrivă probele administrate în cauză conduc la concluzia că acesta aparține domeniului privat al orașului și din eroare a fost înscris în anul 2004 în procesul verbal de delimitare intervenit între reclamantă și Primăria O, în condițiile în care la acea dată contractul de concesiune era încheiat, își produsese efectele și chiar a fost avut în vedere la întocmirea procesului verbal de delimitare, dar prin acest proces verbal nu a fost respectat cu privire la suprafața concesionată.
În consecință nu se impune nici anularea autorizației de construcție eliberată pârâtei deoarece construcția autorizată acesteia în anul 2006 este edificată de aceasta în limitele terenului concesionat în anul 1993
În raport de aceste considerente și potrivit art. 312 alin. 1 cod procedură civilă recursul formulat în cauză urmează a fi respins ca fiind nefundat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta - SA, împotriva sentinței nr. 411 din data de 13 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Aprilie 2009
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red. jud.
2 ex
08 Aprilie 2009
Președinte:Gabriel ViziruJudecători:Gabriel Viziru, Carmen Ilie, Costinel Moțârlichie
