Anulare act administrativ fiscal. Decizia 161/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 161/CA
Ședința publică de la 22 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 2: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier -
Pe rol judecarea recursului în contencios administrativ și fiscal declarat de recurenta reclamantă - CO SRL, cu sediul în- și cu sediul procesual ales la Cabinet de avocat & din C, str. -, nr.41,.1,.1, împotriva Sentinței civile nr. 1124/11.09.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți C - Serviciul Soluționare Contestații, cu sediul în C, str. -, nr.18, - Direcția Regionala pentru Accize și Operațiuni Vamale, cu sediul în C,-, având ca obiect anulare act administrativ.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședință publică din 15.04.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere e face parte integrantă din prezenta, iar completul de judecată a amânat pronunțarea pentru a da posibilitatea recurentei reclamante să depună la dosar concluzii scrise, la data de 22.04.2009, pentru când:
CURTEA,
Asupra recursului în contencios administrativ și fiscal de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr-, reclamanta - - SRL a solicitat anularea Deciziei nr.89/13.11.2007 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice C - Serviciul Soluționare Contestații, suspendarea executării deciziei de regularizare nr.105/2934/12.09.2007, cu cheltuieli de judecată.
S-a arătat de reclamantă că Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională Vamală pentru Accize și Operațiuni Vamale Caî ntocmit procesul verbal de control nr.23481/2932/12.09.2007 prin care s-a reținut că nu avea dreptul de a beneficia de preferințele tarifare aplicate la data importurilor, întrucât reclamanta a procedat la comercializarea anvelopelor uzate importate, în condițiile în care caracterul de "produse de origine comunitară" s-ar fi păstrat doar dacă respectivele anvelope ar fi fost destinate în exclusivitate recuperării de materie primă, reșapării sau folosirii ca deșeuri.
În consecință, pentru cele 6 importuri realizate în 2004 au fost calculate retroactiv drepturi vamale și majorări de întârziere.
Direcția Generală a Finanțelor Publice C - Serviciul Soluționare Contestații a emis Decizia nr.89/2007 prin care s-a respins contestația împotriva Deciziei nr.105/2007.
Reclamanta a considerat că pentru fiecare operațiune de import a efectuat prin intermediul comisionarului vamal toate formalitățile legale de import definitiv și verificare a condițiilor de acordare a preferințelor tarifare, constatându-se de autoritatea vamală că societatea este îndreptățită la acordarea regimului vamal preferențial solicitat.
A mai susținut reclamanta că atâta vreme cât lucrătorii vamali ce efectuau acest tip de control și cărora li s-au prezentat documente din care reieșea clar destinația mărfurilor, iar aceștia au acceptat documentele și au procedat la aplicarea exceptării de la plata taxelor vamale, înseamnă că ei au aplicat legea așa cum a perceput-o și interpretat- În cazul în care au aplicat-o greșit, aceștia trebuie să suporte rigorile legii.
În dovedirea acțiunii a depus actele administrativ fiscale contestate.
La 06.03.2008 Direcția Generală a Finanțelor Publice a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că în baza declarațiilor vamale de import, documente întocmite pe propria răspundere de importator, organul vamal a acordat regimul vamal preferențial " exceptat ". Exceptarea de la plata datoriei vamale are loc sub condiția rezolutorie a respectării destinației prevăzute de lege.
La 30.04.2008 Direcția Regională Vamală pentru Accize și Operațiuni Vamale Caf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, susținând că societatea nu a respectat destinația regimului tarifar preferențial ce a fost acordat de autoritatea vamală, prin încălcarea obligațiilor aferente regimului vamal de import cu facilități, anvelopele importate au fost vândute în aceeași stare în care au fost introduse în România, nefiind reșapate sau folosite ca deșeuri.
În cauză s-a depus întreaga documentație aferentă actului administrativ fiscal contestat.
Prin Sentința civilă nr. 1124/11.09.2008 pronunțată de Tribunalul Constanțaa fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta, ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut de instanța de fond că, în perioada 10.01.2004-24.09.2004 reclamanta a efectuat un număr de 6 operațiuni vamale de import înregistrate la Biroul Vamal C având ca obiect anvelope uzate.
În baza art.68 alin.1 din Legea nr.141/1997 s-a acordat regim vamal cu facilități vamale.
Bunurile au fost introduse ca provenind din Comunitatea Europeană, beneficiind de regim tarifar preferențial în baza declarației de origine pe facturi.
În urma controlului ulterior efectuat la sediul societății în temeiul art.42 pct.1 din Legea nr.86/2006 și art.244 alin.1 din Regulamentul de aplicare a Codului vamal s-a constatat că anvelopele importate au fost vândute fără a fi reșapate sau folosite ca deșeuri.
Întrucât societatea nu a respectat regimul tarifat preferențial ce a fost acordat prin încălcarea obligațiilor aferente, aceasta a fost obligată la plata drepturilor vamale de import conform art.107 din Regulamentul de aplicare a Codului vamal, datoria vamală fiind stabilită prin procesul verbal nr.23621/2937/13.09.2007 și Decizia pentru regularizare nr.105/2934/12.09.2007.
Împotriva acestor acte, reclamanta a formulat contestație care prin Decizia nr.89/33.11.2007 a Direcției Generale a Finanțelor Publice Caf ost respinsă.
Reclamanta nu a contestat faptul că anvelopele nu au făcut obiectul reșapării/folosirii ca deșeuri, ci au fost comercializate pe piața internă în starea în care au fost introduse în țară.
Condițiile acordării regimul vamal a constat tocmai în aceea că mărfurile erau destinate reșapării sau folosirii ca deșeuri.
Conform art.144 alin.1 lit.c din Codul vamal, datoria vamală ia naștere în cazul utilizării mărfurilor în alte scopuri decât cele stabilite pentru a beneficia de scutiri, exceptări sau reduceri de taxe vamale.
Astfel, în mod legal s-a apreciat de pârâtă că, deși la data importului în baza declarației vamale produsele importate erau exceptate la plata datoriei, taxa a devenit exigibilă la data producerii situației constatate prin procesul verbal, respectiv la data când reclamanta nu a mai respectat condițiile acordării regimului vamal preferențial.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs reclamanta - - SRL, care a criticat-o ca fiind nelegală și netemeinică.
A arătat recurenta că pentru fiecare din cele 5 operațiuni de import anvelope și una privind utilaje de demontat și echilibrat pneuri, desfășurate în perioada ianuarie - septembrie 2004, efectuat prin intermediul comisionarului vamal, toate formalitățile legale de import definitiv și verificare a condițiilor de acordare a preferințelor tarifare, constatându-se de către Autoritatea vamală faptul că societatea reclamantă era îndreptățită la acordarea regimului vamal preferențial solicitat.
În urma verificării acestor operațiuni, autoritatea vamală a constat pe baza actelor de proveniență și însoțire a mărfii ca tarifar preferențial solicitat, respectiv exceptarea de la plata taxelor vamale.
Tot cu ocazia controlului documentar efectuat de lucrătorii Biroului Vamal, au fost verificate de fiecare dată, procesele verbale de constatare emise de registrul Auto Român RA - Departamentul de Tip- Colectivul Încercări - la aceeași dată cu fiecare declarație vamală de import, documente din care reiese în mod neechivoc destinația pe care bunurile importate urmau să aibă, și anume comercializarea pe teritoriul României, starea lor tehnică permițând montarea lor pe autovehicule.
Urmarea vizionării acestor documente, organele vamale au acceptat declarațiile vamale de import, cu încadrarea tarifară ce atrăgea, în coroborare cu actele însoțitoare ale mărfii, aplicarea regimului tarifar preferențial, și anume exceptarea de la plata taxelor vamale, produsele fiind de origine comunitară.
Câtă vreme autoritatea vamală a cunoscut de la bun început destinația bunurilor importate, relevată de documentația prezentată, verificată și înregistrată la Biroul vamal, acceptând astfel exceptarea de la plata taxei vamale, nu înțelege cum poate fi vorba de o așa-zisă schimbare a destinației bunurilor, schimbarea denaturată a înlătura acum după 4 ani de la respectivele importuri, regimul vamal preferențial.
Caracterul declarației vamale, de declarație pe proprie răspundere a importatorului, nu poate fi absolutizat, în sensul îndreptării oricărui rol activ al organelor vamale, manifestat în cadrul controlului documentar al mărfurilor importate.
Câtă vreme lucrătorilor vamali ce efectuau acest tip de control li s-au prezentat documente din care reieșea în mod clar destinația mărfurilor avută în vedere de către importator, iar aceștia au acceptat documentele, au procedat la înregistrarea lor și la aplicarea exceptării de la plata taxelor vamale, aceștia au aplicat legea vamală astfel cum au perceput-o și interpretat-
Intimata Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de reclamantă ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
Prin Încheierea din 18.03.2009 Curtea respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.42 și 144 din Legea nr.86/2006 invocată de recurentă.
Examinând cauza prin prisma argumentelor invocate în susținerea motivului de recurs ce poate fi încadrat la dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. Curtea constată că recursul nu este fondat.
Potrivit art. 50 alin.1 din Legea nr.141/24.07.1997 privind Codul vamal în vigoare la data efectuării importurilor,
Mărfurile destinate a fi plasate sub un regim vamal fac obiectul unei declarații vamale corespunzătoare acelui regim.
Art. 40 din Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României aprobat prin HG nr.1114/2001, prevede că
Declarația vamală în detaliu, semnată de importator, de exportator sau de reprezentantul acestuia, are valoarea unei declarații pe propria răspundere a acestuia în ceea ce privește:
a) exactitatea datelor înscrise în declarația vamală;
b) autenticitatea documentelor anexate la declarația vamală;
c) plasarea mărfurilor sub regimul vamal solicitat.
În speță, biroul vamal a acordat regimul vamal preferențial solicitat deoarece a constatat, în baza declarațiilor vamale întocmite de comisionarul vamal, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.5 alin.1 lit.h din Protocolul privind definirea noțiunii de " produse originare " și metodele de cooperare administrativă, Anexă la Acordul european.
Potrivit textelor legale arătate, titularul operațiunilor vamale avea obligația să declare autorității vamale că anvelopele uzate importate sunt introduse pentru comercializare nu pentru reșapare, pentru ca aceasta să stabilească regimul vamal corect.
În speță reclamanta nu a făcut dovada că a dus la cunoștința comisionarului vamal destinația anvelopelor, cu ocazia solicitării regimului vamal și înainte de completarea declarației vamale, pentru ca acesta să calculeze drepturile vamale aferente.
Această obligație nu poate fi considerată ca fiind acoperită prin faptul că declarația vamală de import era însoțită de procesul verbal de constatare întocmit de Registrul Auto Român - departamentul omologări de tip - colectivul încercări anvelope. În acest sens sunt dispozițiile art.50 alin.1 din Legea nr.141/24.07.1997 potrivit căruia, regimul vamal sub care sunt plasate mărfurile se stabilește pe baza declarației vamale corespunzătoare și nu pe baza altor înscrisuri.
Pe de altă parte, reclamanta nu a făcut dovada că ulterior stabilirii regimului vamal, a solicitat autorității vamale rectificarea declarației vamale, în concordanță cu dispozițiile art.43 din HG nr.1114/2001 și stabilirea regimului vamal corespunzător destinației pe care a înțeles să o acorde anvelopelor importate.
Prin urmare, în mod corect prima instanță a respins acțiunea reclamantei, motivele expuse de aceasta urmând să se completeze cu cele de mai sus.
Pe cale de consecință, neexistând motive de nelegalitate a hotărârii atacate, Curtea apreciază că recursul este nefondat, urmând ca în temeiul art.312 Cod pr.civilă să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursulîn contencios administrativ și fiscaldeclarat de recurenta reclamantă - CO SRL, cu sediul în- și cu sediul procesual ales la Cabinet de avocat & din C, str. -, nr.41,.1,.1, împotriva Sentinței civile nr. 1124/11.09.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți C - Serviciul Soluționare Contestații, cu sediul în C, str. -, nr.18, - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale, cu sediul în C,-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 22 Aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Jud.fond
tehnoredactat dec.jud.-- -/2 ex.
Președinte:Nastasia CuculisJudecători:Nastasia Cuculis, Mihaela Davidencu Șerban, Elena
