Anulare act administrativ fiscal. Decizia 1629/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1629
Ședința publică din data de 15 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Cristina Petrovici
JUDECĂTOR 2: Monica Niculescu
JUDECĂTOR 3: Ion Eugenia
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr. 263/23.01.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ A MUNICIPIULUI B - COMISIA PENTRU APLICAREA DECRETULUI-LEGE NR.118/1990.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, prin care învederează că recurentul-reclamant și-a îndeplinit obligația timbrării recursului, iar apărătorul ales al recurentului-reclamant a formulat o cerere de amânare a cauzei pentru imposibilitate de prezentare la acest termen, solicitând, pentru ipoteza neadmiterii cererii de amânare, soluționarea cauzei și în lipsă.
De asemenea, intimata-pârâtă a depus întâmpinare.
Curtea, după deliberare, respinge cererea de amânare formulată de reclamant ca nedovedită și, constatând cauza în stare de judecată, o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 263/2009 a Tribunalului București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal, a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ A MUNICIPIULUI B - COMISIA PENTRU APLICAREA DECRETULUI-LEGE NR.118/1990, acțiune prin care reclamantul solicitase anularea Deciziei nr. 1998/20.08.2008 emisă de pârâtă, privind acordarea drepturilor prevăzute de Decretul-Lege nr. 118/1990 și obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii privind acordarea acestor drepturi, pentru perioada 06.07.1952 - 20.08.1963, începând cu data de 01.08.2008.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că, prin decizia contestată, reclamantului i-a fost respinsă cererea pentru acordarea drepturilor prevăzute de Decretul-Lege nr. 118/1990, pe motiv că reclamantul nu a avut restricții domiciliare aplicate de autorități, din motive politice, cu toate că a avut statut de persoană strămutată, împreună cu părinții săi, din motive politice.
Instanța a reținut că reclamantul nu a îndeplinit procedura prealabilă instituită de art. 7 din Legea nr. 554/2004, ca lege generală în contestarea acestor dispoziții, potrivit trimiterii din art. 8 alin. 5 din Decretul-Lege nr. 118/1990.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, solicitând instanței casarea ei trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului său, reclamantul a arătat că, în opinia sa, nu trebuia îndeplinită procedura prealabilă prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, întrucât textul a fost introdus pentru a da emitentului posibilitatea de a reveni asupra deciziei sale, or opinia pârâtei a rămas neschimbată, potrivit poziției exprimată prin întâmpinare, astfel că ar fi fost inutil un atare demers.
Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei în data de 4 iunie 2009, intimata DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ A MUNICIPIULUI B - COMISIA PENTRU APLICAREA DECRETULUI-LEGE NR.118/1990 a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că urmarea procedurii prealabile este obligatorie, fiind o condiție de admisibilitate a acțiunii în contencios administrativ.
Examinând cauza din perspectiva temeiniciei excepției de inadmisibilitate, admisă de instanța de fond, Curtea reține următoarele:
1. Prin Decizia nr. 1998/20.08.2008 a pârâtei intimate, contestată în prezenta cauză,
a fost respinsă cererea reclamantului de acordare a drepturilor prevăzute de Decretul-Lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri
Astfel, s-a reținut că reclamantului nu i-au fost aplicate de către autorități restricții domiciliare, din motive politice, cu toate că a avut statutul de persoană strămutată, alături de părinții săi, din motive politice.
2. Potrivit disp.art. 8 alin. 5 din actul normativ mai sus menționat, "Împotriva deciziei persoana interesată poate face contestație potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990", adică, în prezent, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, lege care, în art. 29 prevede că "Ori de câte ori într-o lege specială anterioară prezentei legi se face trimitere la Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 sau generic la instanța de contencios administrativ, trimiterea se va socoti făcută la dispozițiile corespunzătoare din prezenta lege".
Or, trimiterea la legea generală în materia contenciosului administrativ, fără nici un fel de prevedere specială derogatorie în privința procedurii de urmat, impune respectarea procedurii recursului grațios, reglementat în art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, text potrivit căruia "înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia".
3. Așa cum în mod just a reținut instanța de fond, reclamantul recurent nu a făcut dovada procedurii prealabile anterior sesizării instanței.
Susținerile reclamantul că ar fi fost oricum inutil un astfel de demers nu prezintă relevanță în cauză, cât timp urmarea procedurii recursului grațios constituie o cerință de admisibilitate a acțiunii, admisibilitatea unei acțiuni neputând depinde de conduita procesuală ulterioară a emitentului actului administrativ, conduită incertă la momentul promovării acțiunii, moment în raport de care se apreciază admisibilitatea acțiunii.
Prin urmare, Curtea apreciază ca legală și temeinică soluția tribunalului, urmând ca - în baza art. 312 alin. 1.pr.civ. - să respingă prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 263/23.01.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ A MUNICIPIULUI B - COMISIA PENTRU APLICAREA DECRETULUI-LEGE NR.118/1990, sentință pe care o menține în întregime.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 15 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./dact. 2 ex.MN/MN
Jud. fond -
Președinte:Cristina PetroviciJudecători:Cristina Petrovici, Monica Niculescu, Ion Eugenia
