Anulare act administrativ fiscal. Decizia 1697/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.1697
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 22.06.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Duican Doina
JUDECĂTOR 2: Bîcu Vasile
JUDECĂTOR 3: Cosma Carmen
GREFIER
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.152/17.02.2009 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații reclamanți, G și.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimații reclamanți, G și prin avocat cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind recurenta pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimații reclamanți, prin apărător, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.152/17.02.2009, Tribunalul Călărașia respins excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamanților, G și invocată de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, a admis în parte acțiunea reclamanților, G și formulată împotriva pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și a obligat pârâta la plata sumei ce rezultă din actualizarea despăgubirilor stabilite prin hotărârea nr.243/24.11.2000 a Comisiei Județene C pentru aplicarea legii nr.9/1998 și validată prin ordinul nr.4017/01.11.2004 emis de Șeful Cancelariei Primului Ministru de la data de 24.11.2000 și până la momentul plății tranșei de 40% (13.05.2006) în termen de 30 de zile de la data actualizării, sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 10 lei/zi întârziere și a respins capătul de cerere al acțiunii reclamanților privind obligarea pârâtei la plata sumei ce rezultă din actualizarea cotei de 60% din cuantumul compensațiilor stabilite prin hotărârea nr.243/24.11.2000 prin Ordinul nr.4017/01.11.2004.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că reclamanții au introdus acțiunea în termen de 3 ani de la data plății primei tranșe respectiv 13.05.2005, iar cu privire la fondul cauzei a constatat că pârâta a efectuat plăți către reclamanți în două tranșe, efectuând actualizarea sumelor doar pentru cota de 60% din suma totală de 54.231,7275 lei stabilită la nivelul anului 2000.
În temeiul art. 8 alin.2 din legea nr.9/1998 și art.18 alin.1 din Legea 554/2004 a apreciat întemeiată acțiunea reclamanților și pentru a nu fi prejudiciați în continuare a acordat și daune interese cominatorii de 10 lei/zi întârziere în caz de neîndeplinire a obligației dispuse de actualizare a despăgubirilor de la data de 24.11.2000 și până la momentul plății tranșei de 40%, 30.05.2006.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta criticând-o ca nelegală și netemeinică în baza art.304 pct.9 căc.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta pârâtă arată că în mod greșit instanța de judecată a admis acțiunea reclamanților a anulat Ordinul care a validat Hotărârea nr.43/2000 a Comisiei Județului C pentru aplicarea Legii 9/1998.
Susține că potrivit art.34 lit.h) din HG nr.750/1998 prin Normele Metodologice pentru aplicarea Legii nr.9/1998, propunerile Comisiei Județene C au devenit certe, lichide și exigibile la momentul validării lor de către Departamentul pentru aplicarea Legii nr.9/1998.
Conform art.8 alin.2 din Legea nr.9/1998 în cazul în care compensațiile se plătesc în anul în care au fost stabilite acestea se acordă la nivelul la care au fost validate și se actualizează numai în cazul în care se achită în anul următor.
Recurenta pârâtă invocă și art.5 din HG nr.286/2004 conform căruia, compensațiile se achită beneficiarilor eșalonat pe parcursul a 2 ani consecutivi, 40% în anul în care se face plata și 60% în anul următor în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, iar cota de 60% din cuantumul compensației în anul următor se actualizează în condițiile Legii nr.9/1998.
Examinând motivele de recurs în raport de dispozițiile art.304 și art.3041Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Critica recurentei pârâte în sensul că în mod greșit instanța de fond a dispus actualizarea sumelor reprezentând tranșa de 40% din compensații acordată în primul an după stabilire este nefondată.
Conform art.8 alin.2 din legea nr.9/1998 în cazul în care compensațiile se plătesc în anul în care au fost stabilite acestea se acordă la nivelul la care au fost validate. Dispozițiile acestui articol trebuie coroborate cu disp. art.7 alin.4 din Legea nr.9/1998 care stabilește în sarcina comisiei centrale obligația de a analiza propunerile comisiilor județene în termen de 60 de zile de la primire.
În speță, hotărârea nr.243 a Comisiei Județene C pentru aplicarea Legii nr.9/1998 a fost emisă la 24.11.2000 iar comisia centrală, prin Șeful Cancelariei Primului Ministru a validat hotărârea în anul 2004 prin Ordinul 4017/01.11.2004.
Ca atare este evident că în cazul intimaților reclamanți nu s-au plătit compensațiile în anul în care au fost stabilite de comisia județeană,ci după 4 ani de la această dată.
Împrejurarea că, propunerea comisiei județene cu privire la cuantumul compensațiilor se transformă în compensații certe, lichide și exigibile la data validării nu împiedică pe recurentă să-și exercite dreptul, dar și obligația de a propune reactualizarea întregii sume rezultate din Hotărârea Comisiei Județene (din moment ce a depășit termenul de 60 de zile cu aproximativ 4 ani), conform art.4 lit.g din HG 1643/2004.
Instanța de fond nu a pronunțat sentința nici cu încălcarea prevederilor HG 286/2004. Aceste dispoziții privesc momentul plății deci nu momentul ulterior validării. Recurenta avea obligația la data validării să actualizeze întreaga sumă și nu doar tranșa de 60% ce a fost plătită în anul următor validării.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul,în temeiul art.312 Cod procedură civilă, constatând că nu sunt motive de casare ori modificare ale sentinței atacate analizate și din oficiu în baza art.3041Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile formulat de pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.152/17.02.2009 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații reclamanți, G și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Gh./2 ex.
03.07.2009
Președinte:Duican DoinaJudecători:Duican Doina, Bîcu Vasile, Cosma Carmen
