Anulare act administrativ fiscal. Decizia 1700/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.1700
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 22.06.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Ghica Alina Nicoleta
JUDECĂTOR S -
JUDECĂTOR 2: Severin Daniel
GREFIER -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul reclamant G împotriva sentinței civile nr.427 din 04.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea reține cauza în pronunțare asupra excepției tardivității formulării recursului și pe recurs.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ de față, constată că prin sentința civilă nr.427 DIN 4.02.2009 Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul -. în contradictoriu cu pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială B, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că din înscrisurile de la dosar reiese că prin cererea înregistrată sub nr. 4554/1.08.2008 reclamantul solicitat pârâtei să constate că în perioada iulie 1961 - iulie 1969 fost supus persecuției politice sub forma domiciliului obligatoriu, dar cererea sa a fost respinsă prin decizia nr.1996/20.08.2008.
Conform art.8 al.1 din Decretul lege nr.118/1990 dovedirea situațiilor prevăzute la art.1 se face cu acte oficiale eliberate de organele competențe, iar în cazul în care nu este posibil prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
În speță singurul mijloc de probă administrat de reclamant îl reprezintă fișa de pensionare din care rezultă că din 11.04.1960 acesta a fost angajat la redacția ziarului în calitate de lucrător, cu muncă politică în 1.XI.1962 acestuia i-a fost redusă activitatea la J de normă fără a se preciza însă motivul, la 15.02.1964 a revenit la normă întreagă, iar la 23.1964 a fost eliberat din funcție fără indicarea motivului concret ce a stat la baza luării măsurii.
Ulterior, în perioada 1.08.1965 - 30.XI.1965 reclamantul a fost angajat în funcția de redactor la Editura, apoi angajat cu J de normă în funcția de profesor și ca metodist specialist în perioada 15.07.1966 - 1.07.1969.
Prima instanță a constatat că reclamantul nu a probat motivele care au stat la luarea măsurilor menționate, exercitarea unor presiuni de natură politică asupra sa, imposibilitatea de angajare pe o funcție corespunzătoare pregătirii sale și nici fixarea domiciliului forțat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul-reclamant, criticând-o pentru nelegalitate și arătând că în mod eronat prima instanța numit impropriu, cartea de muncă a reclamantului "fișă de pensionare" fișă în care s-ar fi regăsi" măsurile de evidență persecuție politică.
Se susține că în dreptul măsurilor menționate în cartea de muncă drept acte de persecuție politică există și baza justificativă, urmând ca aceste decizii să fie decriptate.
O altă probă indubitabilă a persecuției politice la care recurentul a fost supus constituie interzicerea semnării unor opere de mare anvergură cum ar fi realizarea de scenarii la filme de cinema și televiziune, ceea ce dovedește că numele și pseudonimele cu care recurentul își semna operele erau inserate în listele cu autorii persecutați de vechiul regim.
Totodată, în mod greșit a apreciat prima instanță că în acțiunea introductivă ar figura și alte cereri în afara constatării politice de către instanța în viziunea Decretului nr.118/1990.
În drept recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.7 și 8 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare intimata-pârâtă a invocat excepția tardivității recursului în raport de dispozițiile art.306 pct.1 Cod procedură civilă, arătând că sentința civilă recurată a fost comunicată recurentului la 13.02.2009, iar acesta a depus motivele de recurs la 3.03.2009.
Totodată se arătat că în sentința recurată s- reținut în mod legal că reducerea activității reclamantului la J de normă, revenirea acestuia la activitate cu norma întreagă și eliberarea sa din aparatul de partid nu au legătură cu dispozițiile DL 118/1990.
Se susține că interzicerea de a semna anumite articole din ziar nu reprezintă în accepțiunea legiuitorului o situație de stabilire domiciliului obligatoriu, iar motivul de recurs referitor la reținerea eronată primei instanțe în sensul că, în acțiunea reclamantului s-ar găsi și alte cereri în afara celor întemeiate pe dispozițiile DL 118/1990 este nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs formulate și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 304/1 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Excepția tardivității recursului invocată de intimata - pârâtă este neîntemeiată, în condițiile în care sentința civilă recurată a fost comunicată reclamantului la 13.02.2009, astfel cum reiese din dovada de comunicare de la fila 83 dosar fond, iar motivele de recurs au fost înregistrate la 16.02.2009 (fila 3 dosar B) deci înăuntrul termenului de 15 zile prevăzut de art.301 Cod procedură civilă.
Prin decizia nr.1996/20.08.2008 intimata-pârâtă a respins cererea recurentului - reclamant privind acordarea drepturilor prevăzute de Decretul - Lege nr.118/1990 reținând că nu sunt aplicabile dispozițiile acestui act normativ în sensul că din actele depuse la dosarul cauzei nu reiese că petentul ar fi fost strămutat, deportat sau ar fi avut restricții domiciliare aplicate din motive politice.
Din ansamblul materialului probator administrat în cauză, Curtea reține că în mod legal a apreciat prima instanță că înscrisul doveditor al perioadelor de încadrare în muncă ale reclamantului și al locurilor în care acesta și-a desfășurat activitatea, nu este de natură să îndeplinească cerințele prevăzute de 118/1990 în ceea ce privește probarea persecuției politice la care acesta ar fi fost supus.
Astfel, cartea de muncă depusă de către reclamantul-recurent, nu poate fi apreciată ca o dovadă a motivelor care au stat la baza luării măsurilor de reducere a activității recurentului-reclamant în sensul exercitării unor presiuni de natură politică, iar deciziile la care face referire petentul în cuprinsul motivelor de recurs nu au fost depuse la dosarul cauzei.
Nici motivul de recurs referitor la netemeinicia hotărârii primei instanțe din perspectiva faptului că recurentul a fost nevoit să-și semneze operele sub un pseudonim, ceea ce echivalează cu existența unor persecuții politice nu este întemeiat în condițiile în care nici acest aspect nu a fost dovedit.
Neexistând nici un alt motiv care să afecteze legalitatea hotărârii recurate, în considerarea celor expuse anterior având în vedere dispozițiile art.312 al.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția tardivității.
Respinge recursul declarat de recurentul reclamant G împotriva sentinței civile nr.427 din 04.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 22 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Radu
S
GREFIER
GREFIER
Red.
Tehnored./2ex.
9.09.2009
Președinte:Ghica Alina NicoletaJudecători:Ghica Alina Nicoleta, Severin Daniel, Radu
