Anulare act administrativ fiscal. Decizia 1717/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1717
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Iuliana Rîciu JUDECĂTOR
-- --PREȘEDINTE SECȚIE
-- - -JUDECĂTOR 2: Elena Canțăr
GREFIER -
S-au luat în examinare recursurile formulate de chemata în garanție Confederația Națională a Sindicatelor Libere din România Frăția și reclamanta Fundația Casa de Cultură a Sindicatelor Tg.J, împotriva sentinței numărul 3573 din data de 19 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat pentru recurenta reclamantă Fundația Casa de Cultură a Sindicatelor Tg. J, consilier juridic pentru intimații pârâți Primarul Municipiului Tg J și Direcția Publică de Venituri Tg J din Cadrul Consiliului Local Tg., lipsind recurenta chemată în garanție Confederația Națională a Sindicatelor Libere din România.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Avocat pentru recurenta reclamantă Fundația Casa de Cultură a Sindicatelor Tg. J, depune Anexa 2 și Hotărârea privind transmiterea unor terenuri proprietate de stat în folosința Uniunii Generale a Sindicatelor din România și precizează că nu există alte acte din care să rezulte că se încadrează în categoria de instituții publice scutite de la plata impozitelor pe clădiri, respectiv faptul că nu posedă atestat de așezământ cultural.
Constatând cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părților prezente pentru a pune concluzii asupra recursului de față și a excepției puterii lucrului judecat.
Avocat pentru recurenta reclamantă Fundația Casa de Cultură a Sindicatelor Tg. J, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul anulării dispoziției, a raportului de inspecție fiscală și a deciziei de impunere, ca fiind nelegale și netemeinice, întrucât recurenta are statut de utilitate publică fără scop patrimonial.
Se solicită respingerea excepției.
Consilier juridic pentru intimații pârâți Primarul Municipiului Tg J și Direcția Publică de Venituri Tg J din Cadrul Consiliului Local Tg.J, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică întrucât reclamanta nu a făcut dovada că este așezământ cultural.
Se solicită admiterea excepției.
CURTEA:
Asupra recursurilor de față;
Prin contestația formulată la 22.11.2006, reclamanta Fundația Casa de Cultura a Sindicatelor Tg-J a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea dispoziției nr. 5657/09.11.2006, a raportului de inspecție fiscală din 27.09.2006, emis de Primarul Municipiului Tg-J și a deciziei de impunere nr. 32119/2006, emisă de către Direcția Publică de Venituri Tg-
În motivarea contestației a arătat că prin raportul de inspecție fiscală din 27.09.2006, s-a dispus obligarea sa la plata sumei de 172.716,47 lei, reprezentând impozit pe clădiri, impozit pe teren, alte obligații și taxe, iar împotriva acestuia a formulat contestație la Primăria Municipiului Tg-J, care a fost respinsă prin dispoziția nr. 5657/09.11.2006.
A apreciat reclamanta că în mod greșit a fost respinsă contestația, că a semnat raportul de inspecție cu obiecțiuni, care au fost trimise la Direcția Publică de Venituri, odată cu raportul în data de 09.10.2006, fără să primească un răspuns în acest sens.
S-a susținut că decizia de impunere, raportul de inspecție și dispoziția contestate în cauză, sunt netemeinice și nelegale, că organul de control nu a dat o interpretare corectă actelor normative incidente în cauză, respectiv art. 11 alin.2 din Legea nr. 292/2003, privind organizarea și funcționarea așezămintelor culturale și art.3 alin.2 din ordinul nr. 2883/2003, pentru aprobarea Normelor metodologice privind desfășurarea activităților specifice așezămintelor culturale, care consideră Casa de Cultură a Sindicatelor ca fiind instituție de interes public, având personalitate juridică și care poate funcționa în orașe și municipii, în subordinea sindicatelor sau a altor organizații.
S-a invocat nr.HG 1646/07.10.2004, prin care se recunoaște Asociației Naționale a Caselor de Cultură a Sindicatelor din România, statutul de utilitate publică, persoană juridică română de drept privat, fără scop patrimonial, cu precizarea că reclamanta este membră cu drepturi depline a acesteia, așa cum rezultă din documentele puse la dispoziția organelor de control, respectiv statutul asociației, statutul fundației, Casa de Cultură a Sindicatelor, sentința de înființare, statutul Frăția, actul din care rezultă patrimoniul aflat în administrarea Frăția - Filiala G și actul prin care confederația îi impune autofinanțarea activităților.
S-a susținut de asemenea, că la data efectuării controlului s-a ignorat faptul că pentru a obține statutul de așezământ cultural, în conformitate cu art. 6 Capitolul II, din Ordinul nr.2883/2003 a depus documentația completă la Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale G nr. 417/25.11.2005, dar nu a primit răspuns până la data formulării acțiunii.
Reclamanta a precizat că nesoluționarea cererii menționate, conform Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 292/2003, Capitolul II art. 7-10, nu se poate imputa reclamantei care a depus toate diligențele în acest sens, astfel că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.6 alin.1 din nr.OUG 27/2003, aprobată prin Legea nr. 486/2003, privind acordul tacit, în sensul că autorizația se consideră acordată sau reînnoită dacă autoritatea administrației publice nu răspunde în temeiul legal prevăzut de lege, pentru emiterea sau reînnoirea autorizației.
A susținut că beneficiază de art. 250 alin.1 din Codul Fiscal, fiind scutită de plata impozitului pe clădiri, taxe teren, taxă impozit teren, taxă firmă, că nici o Casă de Cultură a Sindicatelor din România, care sunt în număr de 51, nu au fost impuse de către Direcțiile publice de Venituri de pe raza primăriilor pe a cărei rază își desfășoară activitatea.
Pârâta Direcția Publică de Venituri Tg-J a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea contestației, apreciind că au fost corect aplicate dispozițiile art.249 din Legea 571/2003.
La dosar s-a formulat și o cerere de intervenție în nume propriu de către Confederația Națională a Sindicatelor Libere din România - Frăția din B, prin care solicită să se constate nulitatea raportului de inspecție fiscală a deciziei de impunere și a deciziei de respingere a contestației, invocând aceleași apărări precum reclamanta.
Prin sentința nr.3573 din 19 noiembrie 2007, Tribunalul Gorja respins ca nefondată contestația formulată de Fundația Casa de Cultură a Sindicatelor Tg J și cererea de intervenție în nume propriu formulată de Confederația Națională a Sindicatelor din România - "Frăția", în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Tg J și Direcția Publică de Venituri Tg J din cadrul Consiliului Local Tg J, împotriva dispoziției nr.5657/09.11.2006, a raportului de inspecție fiscală din 27.11.2006 și a deciziei de impunere nr.32119/2006.
A fost obligată reclamanta la 1500 lei cheltuieli de judecată față de pârâtă.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamanta a fost autorizată să funcționeze prin sentința civilă nr. 6/23.01.1998 pronunțată de Tribunalul Gorj și s-a dispus înregistrarea acesteia în Registrul Persoanelor Juridice.
Conform nr.OG 26/30.01.2000, cu privire la asociații și fundații, recunoașterea unei asociații sau a unei fundații de utilitate publică se face prin Hotărâre a Guvernului.
Prin nr.HG 1646/07.10.2004, se recunoaște Asociația Națională a Caselor de Cultură a Sindicatelor din România, ca persoană de drept privat, fără scop patrimonial, ca entitate de utilitate publică.
A reținut prima instanța că reclamanta nu se încadrează în categoria de instituții publice, deoarece are caracterul de fundație de utilitate publică și nu se încadrează în categoria instituțiilor publice, scutite de plata impozitelor pe clădiri conform Legii nr. 571/2003, art. 250 alin.1.
Reclamanta a depus dosar pentru recunoașterea ca așezământ cultural în condițiile Ordinului nr. 2883/2003, la 02.10.2005, dar nu a primit răspuns până în prezent.
Ordinul nr. 2883/2003 și Legea nr. 292/2003 a fost abrogate prin nr.OUG 118/21.12.2006, privind înființarea, organizarea și desfășurarea activității așezămintelor culturale, dar ulterior, stabilirii obligațiilor de plată din prezenta cauză.
S-a concluzionat că reclamanta nu este scutită de la plata impozitelor și taxelor locale, nefiind menționată această facilitate în nici un act normativ, astfel că, organele de control în mod corect au stabilit obligațiile de plată prin raportul de inspecție fiscală, corect s-a emis decizia de impunere, iar dispoziția prin care s-a respins contestația reclamantei, este legală și temeinică.
S-a reținut și faptul că reclamanta a depus la dosar mai multe sentințe judecătorești pronunțate la diverse tribunale din țară,însă aceasta nu poate conduce la concluzia că se impune pronunțarea aceleiași soluții, deoarece practica în această materie, ca și în altele nu este unitară, iar soluția se impune a fi pronunțată în dreptul românesc pe baza probelor fiecărui dosar, nefiind recunoscut precedentul judiciar ca și în alte sisteme de drept.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta Confederația Națională a Sindicatelor Libere din România Frăția și Fundația Casa de Cultură a Sindicatelor Tg. J, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivele de recurs Confederația Națională a Sindicatelor Libere din România Frăția menționează faptul că hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, întrucât instituția Casa de Cultură a Sindicatelor Tg. Jaf ost și este proprietatea sa prin Asociația Națională a Caselor de Cultură ale Sindicatelor din România, ce are în componența sa un număr de 52 de case ale sindicatelor în toate capitalele de județ, iar fundația fără scop patrimonial îi este subordonată, fiind doar administrator al bunurilor imobile.
Fundația Casa de Cultură a Sindicatelor se precizează că este asimilată din punct de vedere fiscal unei instituții publice, începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 292/2003, privind organizarea și funcționarea așezămintelor culturale și anume 2.07.2003, astfel că beneficiază de prevederile art. 250 alin. 1 din Codul fiscal, respectiv de scutire de impozit pe clădiri, taxă impozit teren, taxă firmă, invocând în sensul acestor susțineri și practica judiciară a altor instanțe.
Recurenta Fundația Casa de Cultură a Sindicatelor Tg. J în motivele de recurs precizează de asemenea că hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, întrucât proprietarul Casei de Cultură a Sindicatelor Tg. J este Asociația Națională a Caselor de Cultură ale Sindicatelor din România (), astfel că Fundației îi revine doar administrarea clădirii și, prin urmare, potrivit art. 256 Cod fiscal nu poate fi impusă la a plăti impozit pe clădire deoarece nu are calitatea de proprietar, calitate pe care o are, iar în ceea ce privește impozitul pe teren, acesta ar trebui achitat de Consiliul Local al mun. Tg. J, ca proprietar.
Se mai invocă și faptul că Fundația Casa de Cultură a Sindicatelor Tg. J este asimilată unei instituții publice din punct de vedere fiscal începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 292/2003, respectiv 2.07.2003,având în vedere dispoz. art. 11 din lege, astfel că nu datorează impozitele și taxele locale de natura celor constatate în raportul de inspecție fiscală și menționate în decizia de impunere nr. 32119 din 27.10.2006.
Ambele recurente invocă și faptul că le-a fost încălcat dreptul la apărare, întrucât pentru termenul din 19.11.2007 nu au fost citate și nu au avut posibilitatea să observe raportul de expertiză și să formuleze obiecțiuni.
Intimata Direcția Publică de Venituri Tg. Jaf ormulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursurilor ca nefondate.
Se menționează că Fundația Casa de Cultură a Sindicatelor Tg. J nu este exonerată de plata impozitelor și taxelor locale, neîncadrându-se în categoria instituțiilor publice cărora li se aplică scutiri de impozit în conformitate cu prev. art.250 alin. 1 din Legea nr. 571/2003, întrucât anterior instanțele judecătorești s-au pronunțat în sensul că această recurentă nu beneficiază de scutiri de impozite și taxe iar prin decizia nr. 2336 din 16.11.2006 pronunțată de Tribunalul Gorj, cât și prin decizia nr. 2281/2007 a aceleiași instanțe, invocându-se și autoritatea de lucru judecat.
Intimata susține și faptul că Fundația Casa de Cultură a Sindicatelor Tg. Jaf ost înființată în conformitate cu prev. OG 26/2000, fiind o instituție de interes public și nu o instituție publică care să beneficieze de prevederile art. 250 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 571/2003, fapt de altfel reținut și cu ocazia efectuării contraexpertizei la care nu s-au formulat obiecțiuni.
Au fost depuse la dosar acte, respectiv hotărâri judecătorești, în susținerea celor menționate în întâmpinare, cât și alte acte în susținerea motivelor de recurs, respectiv Hotărârea Consiliului de Miniștri al nr. 91/1977, anexa la hotărârea Consiliului Local Tg. J nr. 133/1999, HG nr. 1646/2004 și Statutul.
Curtea, analizând excepția autorității de lucru judecat invocată în cauză de intimata pârâtă, apreciază că aceasta este neîntemeiată, deoarece în cauză nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.1201 Cod civil, pentru a exista autoritate de lucru judecat, respectiv identitate de părți, cauză, obiect.
După cum se constată, deciziile invocate, respectiv nr.2281/2007 și nr.2336/2006, pronunțate de Tribunalul Gorj nu au același obiect cu cel al cauzei deduse judecății.
Cu privire la recursurile formulate de Confederația Națională a Sindicatelor Libere din România - Frăția și Fundația Casa de Cultură a Sindicatelor Tg J, Curtea apreciază că acestea sunt nefondate, având în vedere motivul de recurs invocat de recurente privind lipsa de temei legal a hotărârii recurate, cât și pronunțarea sentinței cu încălcarea și aplicarea greșită a legii pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Potrivit Statutului Fundației Casa de Cultură a Sindicatelor Tg J, aceasta este constituită ca o persoană juridică de utilitate publică, de drept privat (art.1, 13) care funcționează în subordinea Confederației Naționale a Sindicatelor Libere din România - Frăția, Filiala G, care are calitatea de administrator al întregului patrimoniu sindical din teritoriu, conform art.11.
Patrimoniul Fundației este compus din sediul propriu, respectiv clădirea situată în Tg J,-, a cărui dovadă a fost făcută la înființare prin protocolul din 7 februarie 1996, fapt menționat în sentința nr.6/1998 a Tribunalului Gorj.
După cum rezultă din raportul de expertiză contabilă extrajudiciară (fila 147 dosar fond), în perioada 2001-2006, Fundația a depus declarații de impunere clădiri pe adresa-, Tg
Faptul că imobilul de la adresa menționată este proprietatea contestatoarei recurente nu este contestat de aceasta, nici în contestația adresată pârâtei la 26.10.2006 (fila 17 dosar fond), nici în cea formulată în primă instanță (fila 1,2).
Susținerile privind apartenența proprietății Casei de Cultură a Sindicatelor Tg J nu poate fi reținută, întrucât nu există dovezi în acest sens.
Trebuie făcută distincția între casele de cultură, care, potrivit art.11 alin.2 din Legea 292/2003, sunt instituții de interes public, având personalitate juridică ce pot funcționa în orașe, municipii și în subordinea sindicatelor sau altor organizații, fapt care de altfel rezultă și din Statutul Asociației Naționale a Caselor de Cultură ale Sindicatelor din România și Fundația Casa de Cultură a Sindicatelor Tg J, a cărei înființare și înscriere în registrul persoanelor juridice s-a realizat prin sentința nr.6/1998 a Tribunalului Gorj, în baza Legii 21/1924, ulterior abrogată prin OG 26/2004.
Potrivit art.12 alin.3 din Legea 292/2003, Casa de cultură funcționează în baza unui regulament de organizare și funcționare, avizat de Direcția județeană pentru Cultură, culte și patrimoniu cultural național, respectiv a Municipiului B și aprobat de autoritatea tutelară.
Cum Fundația Casa de Cultură a Sindicatelor Tg J s-a înființat prin sentința nr.6/1998 a Tribunalului Tg J, în baza Legii 21/1924, având un statut propriu, rezultă că nu poate fi în nici un caz similitudine între Casa de cultură, ca instituție publică și Fundația în cauză.
Casa de cultură, pentru a obține statutul de așezământ cultural trebuie să obțină acest statut prin autorizare, conform art.6 din Ordinul nr.2882/15 decembrie 2003 pentru aprobarea Normelor metodologice privind desfășurarea activităților specifice așezămintelor culturale.
Recurenta reclamantă nu a făcut dovada obținerii unei astfel de autorizări, întrucât procedura de obținere a statutului de așezământ cultural nu a fost finalizată, iar susținerile acesteia privind efectuarea unor demersuri în acest sens nu echivalează cu obținerea autorizării, iar procedura prevăzută de dispozițiile OUG 27/2003 este o procedură specială, care nu formează obiectul cauzei de față.
Mai mult, instituțiile publice care nu datorează impozit pe clădiri potrivit dispozițiilor legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, sunt enumerate la pct.21 din Normele Metodologice de aplicare a legii aprobate prin HG 44/2004, precum și de art.2 alin.1 din Legea 500/2002, acestea fiind: Parlamentul, Administrația Prezidențială, Guvernul, Ministerele, celelalte organe de specialitate ale administrației publice, alte autorități publice, instituții publice autonome, unitățile administrativ - teritoriale, precum și instituțiile și serviciile publice din subordinea acestora cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanțare.
Întrucât, Fundația Casa de Cultură a Sindicatelor Tg. J nu se numără printre aceste instituții publice, prin urmare nu are acest statut de "instituție publică", avându-se în vedere și modul de înființare cât și cele reținute anterior.
După cum s-a reținut în precedent, recurenta Fundația Casa de Cultură a Sindicatelor Tg J este proprietara imobilului aflat în patrimoniul său, astfel că îi sunt aplicabile dispozițiile art.249 alin.1 și 2 Cod fiscal, potrivit cărora, " (1)rice persoană care are în proprietate o clădire situată în România datorează anual impozit pentru acea clădire, exceptând cazul în care în prezentul titlu se prevede diferit; (2) impozitul prevăzut la alin. (1), denumit în continuare impozit pe clădiri, precum și taxa pe clădiri prevăzută la alin. (3) se datorează către bugetul local al comunei, al orașului sau al municipiului în care este amplasată clădirea. În cazul municipiului B, impozitul și taxa pe clădiri se datorează către bugetul local al sectorului în care este amplasată clădirea".
De asemenea, această recurentă are în folosință terenul pe durata existenței construcției, fiind depuse de către aceasta declarații privind taxa și impozitul pe teren sub nr.34810/20.11.2005 și nr.4085/31.01.2006, fapt menționat și în raportul de inspecție fiscală din 27. 09. 2006.
În conformitate cu art.256 alin.3 Cod fiscal, "pentru terenurile proprietate publică sau privată a statului ori a unităților administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosință, se stabilește taxa pe teren care reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosință, după caz, în condiții similare impozitului pe teren".
Prin urmare, nu se poate reține nelegalitatea actelor emise de pârâtă, privind stabilirea impozitului pe teren, astfel că în mod corect a fost respinsă ca nefondată contestația recurentei reclamante.
Dispozițiile art.250 alin.1 pct.1 Cod fiscal se referă la scutiri, respectiv clădirile pentru care nu se datorează impozit.
Potrivit dispozițiilor art.250 alin.1 pct.1 Cod fiscal, impozitul pe clădiri nu se datorează pentru clădirile proprietate a statului, a unităților administrativ-teritoriale sau a oricăror instituții publice, cu excepția încăperilor care sunt folosite pentru activități economice.
Cum recurenta Fundația Casa de Cultură a Sindicatelor Tg J nu are calitatea de instituție publică, nu poate beneficia de facilitatea privind scutirea pe impozitul pe clădiri, potrivit dispozițiilor Legii 571/2003 menționate anterior.
De asemenea, nu s-a făcut dovada că recurenta utilizează clădirea pentru activități social umanitare, astfel că nu-i sunt incidente nici dispozițiile art.250 pct.19, pentru a fi scutită de plata impozitului pe clădiri.
În consecință, avându-se în vedere considerentele expuse anterior, cât timp reclamanta recurentă nu se încadrează în categoria instituțiilor publice, aceasta nu este scutită de plata impozitelor și taxelor locale, astfel că soluția instanței de fond este corectă, neavând relevanță practica judiciară în această materie, invocată de recurentă, întrucât hotărârea pronunțată trebuie să aibă la bază dispozițiile legale incidente, cât și probele existente în fiecare cauză, ce se judecă în mod individual.
Referitor la motivul de recurs privind încălcarea dreptului la apărare, Curtea apreciază că acesta este nefondat.
Este adevărat că recurenta Fundația Casa de Cultură a Sindicatelor Tg Jas olicitat amânarea cauzei, deoarece apărătorul său era plecat în delegație în perioada 30.09 -.15.10.2007, însă aceasta avea cunoștință despre încuviințarea probei cu expertiza, care urma să se realizeze, astfel că trebuia să depună toate diligențele pentru a observa raportul de expertiză, întocmit și depus la dosarul cauzei în termenul procedural prevăzut de art.209 alin.1 Cod pr.civilă.
Potrivit dispozițiilor art.129 alin.1 Cod pr.civilă, părțile au îndatorirea să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului.
De asemenea, nu se poate invoca încălcarea dreptului de apărare, ca urmare a faptului că nu s-a mai realizat citarea pentru termenul din 19.11.2007, întrucât recurentele aveau termen în cunoștință, fiind incidente dispozițiile art.153 alin.1 potrivit cărora partea care a fost prezentă la o înfățișare, ea însăși sau prin mandatar, chiar neîmputernicit cu dreptul de a cunoaște termenul, nu va fi citată în tot cursul judecării la acea instanță, prezumându-se că ea cunoaște termenele ulterioare.
Prin urmare chiar dacă apărătorul recurentei a formulat cerere de amânare acesta avea luat termenul în cunoștință având îndatorirea, potrivit art.129 alin.1 menționată anterior să urmărească desfășurarea procesului, să ia cunoștință de raportul de expertiză, astfel că, motivul de recurs invocat privind imposibilitatea formulării de obiecțiuni la acest raport, este nefondat.
Avându-se în vedere cele reținute anterior și dispozițiile art.312,316 Cod pr.civilă, Curtea urmează să respingă recursul formulat de chemata în garanție Confederația Națională a Sindicatelor Libere din România Frăția și recursul formulat de reclamanta Fundația Casa de Cultură a Sindicatelor Tg. ca fiind nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulate de chemata în garanție Confederația Națională a Sindicatelor Libere din România Frăția și recursul formulat de reclamanta Fundația Casa de Cultură a Sindicatelor Tg.J, împotriva sentinței numărul 3573 din data de 19 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 2008
PREȘEDINTE: Iuliana Rîciu | JUDECĂTOR 2: Elena Canțăr | JUDECĂTOR 3: Magdalena Fănuță |
Grefier, |
Red. I
Tehnored SI 2ex. 01.10.2008
Jud fond
Președinte:Iuliana RîciuJudecători:Iuliana Rîciu, Elena Canțăr, Magdalena Fănuță
