Anulare act administrativ fiscal. Decizia 1722/2008. Curtea de Apel Craiova
Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1722
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Iuliana Rîciu JUDECĂTOR
-- --PREȘEDINTE SECȚIE
-- - -JUDECĂTOR 2: Elena Canțăr
GREFIER -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.469 din data de 20 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul reclamant și intimatul pârât, lipsind M și - Prefectura M.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Instanța acordă cuvântul, atât asupra excepției admisibilității cererii, cât și pe fondul cauzei.
Recurentul reclamant solicită respingerea excepției și pe fond admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
Intimatul pârât solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin cererea formulată la Judecătoria Timișoara, reclamantul a solicitat anularea deciziei nr.40/1981 emisă de Primăria M prin care pârâtului i-a fost atribuită în folosință o suprafață de teren care a aparținut autorilor reclamantului.
Ulterior a precizat obiectul acțiunii, în sensul că a solicitat și anularea titlului de proprietate nr.50104/2003 emis pe numele pârâtului, anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3767/07.11.1981.
Prin sentința civilă nr.2563/14.03.2007, Judecătoria Timișoaraa declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei VM.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei VMs ub nr-.
Prin sentința civilă nr.1077/21.06.2007, Judecătoria VMa respins excepția autorității de lucru judecat, a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cererii având ca obiect nulitate act administrativ ( decizia nr.40/1981), în favoarea Tribunalului Mehedinți - Secția Contencios Administrativ și a respins acțiunea având ca obiect revendicare fond funciar, anulare act.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, care a fost respins ca nefondat prin decizia nr.1708/R/04.12.2007 a Tribunalului Mehedinți - Secția Civilă.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți - Secția Comercială și de Contencios Administrativ sub nr-.
Prin sentința nr.469/20 martie 2008, Tribunalul Mehedinți, Secția Comercială și de Contencios Administrativ, a respins acțiunea reclamantului.
Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că prin decizia nr.40/1981 Biroul Executiv al Consiliului Popular Maa tribuit pârâtului în folosință pe durata existenței construcțiilor un teren în suprafață de 250 mp, având ca vecini: E-, V-, S- CAP M și N-, ca urmare a faptului că pârâții au cumpărat construcțiile situate pe acest teren.
Prima instanță a arăta că prin sentința nr.1077/21.06.2007, pronunțată de Judecătoria V M în dosarul nr-, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1708/R/04.12.2007 a Tribunalului Mehedinți, s-a respins acțiunea reclamantului privind anularea contractului de vânzare-cumpărare și că în baza art.23 din Legea 18/1991 pârâtului i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului atribuit în folosință, fiind emis titlul de proprietate nr.50104/08.07.2003.
Acțiunea privind anularea parțială a acestui titlu de proprietate a fost de asemenea respinsă prin sentința civilă nr.1077/21.06.2007 a Judecătoriei V M, definitivă și irevocabilă.
S-a mai avut în vedere că decizia nr.40/1981 a Biroului Executiv al Consiliului Popular M nu mai produce efecte juridice,că terenul atribuit în folosință prin această decizie pârâtului a devenit proprietatea pârâtului în temeiul Legii nr.18/1991 și a fost înscris în titlul de proprietate nr.50104/08.07.2003, titlu de proprietate ce nu a fost anulat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul .
În motivele de recurs s-a arătat că vânzarea imobilului situat pe terenul în litigiu s-a efectuat fără consimțământul său și că prin decizia a cărei anulare s-a cerut i s-a confiscat proprietatea, atribuind-o pârâtului.
S-au adus de asemenea critici modului în care s-a încheiat actul notarial și soluției pronunțate de către Judecătoria V
Examinând motivele de recurs, probele administrate și legislația aplicabilă, Curtea reține următoarele:
Prin decizia nr.40/1981 s-a atribuit soților și un teren de 250 mp, în baza art.30 alimn.3 din Legea 58/1974 și art.4 alin.2 din Legea 4/1973.
În anul 1981, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3767/7 noiembrie 1981, soții și, prin mandatarul, au înstrăinat către cumpărătorii și construcțiile proprietatea acestora situate în comuna M, Județul M, aflate pe un teren în suprafață de 250 mp, care a intrat în patrimoniul statului, prin aplicarea prevederilor Legii 58/1974 și 4/1973.
Ulterior, prin aplicarea Legii 18/1991, pârâților li s-a atribuit în proprietate terenul situat în intravilan, pe care se aflau construcțiile cumpărate conform actului arătat mai sus.
Prin acțiunea care formează obiectul prezentului litigiu, reclamantul tinde să anuleze decizia nr.40/1981.
Soluția pronunțată de instanța de fond este întemeiată și conformă cu probatoriile cauzei, din care rezultă că actul de vânzare-cumpărare, încheiat în anul 1981, nu a fost desființat.
Mai mult decât a explicat instanța de fond în hotărârea pronunțată, Curtea precizează că legalitatea unui act administrativ se analizează în raport de data emiterii acestuia.
Astfel, în anul 1981, când s-a adoptat decizia nr.40/1981, autoritatea respectivă a procedat corect când a atribuit terenul soților, pentru că în Legea 58/1974, respectiv în art.30 alin.2 al acestui act normativ se prevedea expres că în caz de înstrăinare a construcțiilor, terenul aferent acestor construcții trece în proprietatea statului cu plata unei despăgubiri stabilită potrivit prevederilor art. 56 alin. 2 din Legea nr. 4/1973.
În cuprinsul aceluiași articol, în alin.3, s-a menționat că obânditorul construcției va primi din partea statului în folosință terenul necesar în limitele prevăzute de art. 8 și 17 din prezenta lege. Atribuirea se face pe durata existenței construcției, cu plata unei taxe anuale, potrivit Legii nr. 4/1973.
Față de legislația în vigoare la data emiterii deciziei nr.40/1981, care are într-adevăr caracter de act administrativ, decizia este legală.
Curtea precizează că legalitatea unui act administrativ, respectiv cauzele de nelegalitate invocate de către parte, se analizează prin raportare la dispozițiile legale în vigoare, în momentul emiterii acelui act administrativ.
Așa cum s-a precizat în prezenta hotărâre, la data când s-a emis decizia nr.40/1981, s-a respectat procedura legală, în sensul că, fiind înstrăinate imobilele situate pe un teren, în baza art.30 alin.3 din legea 58/1974, în mod corect autoritatea administrativă a atribuit în folosință o suprafață de 250 mp, proprietarului construcțiilor.
Analiza legalității actului administrativ, prin prisma prevederilor legale în vigoare la data emiterii actului se circumscrie și principiului consacrat în Carta Europeană a Drepturilor Omului, dar și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, privind siguranța raporturilor juridice.
De altfel, în motivele de recurs, sintetic expuse mai sus, recurentul nu aduce critici soluției instanței de fond și nici deciziei nr.40/1981, ci numai invocă săvârșirea falsului de către notar.
O astfel de critică excede controlului instanței de contencios administrativ, care are obligația legală de a verifica legalitatea unui act administrativ în raport de legislația în vigoare la data emiterii actului respectiv.
Având în vedere motivele expuse, în baza art.312 Cod pr.civilă, se va respinge recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.469 din data de 20 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 2008
PREȘEDINTE: Iuliana Rîciu | JUDECĂTOR 2: Elena Canțăr | JUDECĂTOR 3: Magdalena Fănuță |
Grefier, |
Red.jud.
LF/2 ex/02.10.2008
Președinte:Iuliana RîciuJudecători:Iuliana Rîciu, Elena Canțăr, Magdalena Fănuță