Anulare act administrativ fiscal. Decizia 1765/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1765
Ședința publică din data de 29 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Cristina Petrovici
JUDECĂTOR 2: Monica Niculescu
JUDECĂTOR 3: Ion Eugenia
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de recurenții-reclamanți, și T și recurenta-pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr. 2860/25.11.2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr-.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la 15.06.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie civilă, când Curtea, având nevoie de timp pentru a examina actele dosarului și a delibera, a amânat pronunțarea la 22.06.2009, apoi la 29.06.2009.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2860/2008 a Tribunalului Teleormana fost admisă acțiunea formulată de reclamanții, și T în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, aceasta din urmă fiind obligată să achite reclamanților suma de 291.177,99 lei cu titlu de compensații, sumă ce va fi eșalonată pe parcursul a doi ani consecutiv, astfel: 40% în anul în care se face plata și 60% în anul următor, cu actualizarea sumelor în raport cu indicele de creștere a prețurilor, de la data stabilirii compensațiilor, respectiv 19.02.2004 și până la data plății efective.
Totodată, s-a luat act de renunțare a reclamanților la cererea de anulare a Ordinului nr. 537/04.02.2005 și la plata de daune cominatorii.
Prin încheierea din data de 17 februarie 2009, Tribunalul Teleormana admis cererea reclamanților de lămurire a înțelesului dispozitivului, statuând că "prin sintagma sumă ce va fi eșalonată pe parcursul a doi ani consecutivi s-a avut în vedere eșalonarea plății sumei; data de la care începe să curgă termenul de plată de 2 ani este data rămânerii irevocabile a sentinței civile; prin expresia "cu actualizarea sumelor în raport de indicele de creștere a prețurilor" s-a avut în vedere actualizarea cotei de 40% din suma de 291.177,99 lei în raport cu indicele de creștere a prețurilor de la data stabilirii compensațiilor - 19.02.2004 și până la data plății efective, dar și a cotei de 60% din suma de 291.177,99 lei de la data stabilirii compensațiilor - 19.02.2004 și până la data plății efective".
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că prin Hotărârea nr. 2507 din 19 februarie 2007 a Comisiei Municipiului B pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, validată prin Decizia nr. 596 din 3 decembrie 2007, s-a aprobat plata către reclamanți de compensații bănești în sumă de 291.177,99 lei, cu eșalonarea sumei conform art. 38 alin. 5 lit. c din HG nr. 753/1998.
Reținând Decizia nr. XXI din 19 martie 2007 ÎCCJ, pronunțată în recurs în interesul legii, Tribunalul a dispus plata sumei stabilită cu titlu de compensații actualizată în raport de indicele de creștere a prețurilor.
Împotriva acestei sentințe, al cărei dispozitiv a fost lămurit de maniera arătată mai sus, au formulat recurs atât reclamanții, cât și pârâta.
Prin recursul lor, reclamanții, și T au solicitat instanței modificarea parțială a sentinței civile.
În motivarea recursului lor, reclamanții au apreciat că plata eșalonată pe cei doi ani consecutivi se impunea a fi făcută în următorii 2 ani începând cu data la care creanța a devenit certă, lichidă și exigibilă, actualizată de la momentul adoptării hotărârii comisiei municipale.
Prin propriul recurs, pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR a solicitat instanței modificarea parțială a sentinței, invocând, referitor la cererea de actualizare a compensațiilor, prevederile art. 34 lit. h din HG nr. 753/1998 si faptul ca sumele datorate cu titlu de compensații au devenit certe, lichide si exigibile numai in momentul validării lor, precum și prevederile art. 5 din HG nr. 286/2004 potrivit cărora doar tranșa a doua, de 60%, se actualizează.
A extinde aplicabilitatea acestor prevederi, care reglementează actualizarea doar pentru tranșa a doua înseamnă, arată recurenta, a încălca cadrul legal existent, pe principiul conform căruia legea specială derogă de la legea generală și că legea este de strictă interpretare și este de natură a determina dublarea cuantumului compensațiilor, depășindu-se astfel fondurile repartizate cu această destinație.
Examinând cauza sub toate aspectele sale potrivit disp. art. 3041.pr.civ. și cu precădere prin prisma motivelor de recurs, Curtea reține următoarele:
1. Prin nr. 2507/19.02.2004 a Comisiei mun. B pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 ( 17 dosar fond), a fost aprobată cererea reclamanților în temeiul acestei legi, propunându-se acordarea de compensații bănești în valoare de 304.689,7 lei pentru bunurile autorului lor care au trecut în proprietatea statului bulgar urmare a aplicării Tratatului d l Craiova din 7 septembrie 1940.
Această hotărâre a fost validată de pârâta abia în anul 2007, prin Decizia nr. 596/03.12.2007 ( 11 dosar fond), doar cu privire la suma de 291.177,99 lei, decizie potrivit căreia plata compensațiilor urma a se face conform art. 38 alin. 1 din HG nr. 753/1998.
2. Potrivit disp. art. 8 alin. 2 din Legea nr. 9/1998, "În cazul în care compensațiile se plătesc în anul în care au fost stabilite, acestea se acordă la nivelul la care au fost validate de comisia centrală, iar în situația în care se achită în anul următor, direcțiile generale ale finanțelor publice le actualizează în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care a fost publicat de către Institutul Național de Statistică înaintea plății, față de luna decembrie a anului anterior. Eșalonarea plăților nu poate depăși 2 ani consecutivi".
După cum se poate observa, în cazul reclamanților, despăgubirile au fost stabilite încă din anul 2004, fiind validate abia în 2007, urmând ca, în cel mult doi ani consecutivi să se facă plata integrală a acestora, termen maxim pe care se poate face eșalonarea plății, potrivit legii.
3. Potrivit art. 5 din HG nr.286/2004 privind unele măsuri referitoare la funcționarea Comisiei centrale și a comisiilor județene și a municipiului B pentru aplicarea dispozițiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C la 7 septembrie 1940, " stabilite prin hotărârea de validare a Comisiei centrale pentru aplicarea dispozițiilor Legii nr. 9/1998 se achită beneficiarilor eșalonat, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în anul în care se face plata și 60% în anul următor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat. Cota de 60% din cuantumul compensației, achitată în anul următor, se actualizează în condițiile Legii nr. 9/1998".
Din interpretarea acestui text, coroborat cu art. 8 alin. 2 din Legea nr. 9/1998, care limitează eșalonarea plății la maxim doi ani consecutivi, iar tranșa a doua vorbește despre anul următor plății primei tranșe (formularea "40% în anul în care se face plata" fiind una nefericită, ce impune o interpretare a textului) reiese că prima tranșă trebuie achitată în primul an de la validare.
În aceste condiții, Curtea reține ca scadentă obligația de plată a primei tranșe, încă de la finele anului 2008, la data de 3 decembrie 2009 expirând și termenul de plată maximal, devenind scadentă și cea de-a doua tranșă.
În consecință, Curtea apreciază că reclamanții sunt îndreptățiți la plata compensațiilor stabilite, actualizate în funcție de indicele de creștere a prețurilor de consum, începând cu data expirării termenului de 60 de zile prevăzut de lege pentru validarea hotărârii comisiei municipale și până la data plății efective, reținând aplicabilitatea normei legale privind eșalonarea plății pe parcursul a maxim doi ani, prima tranșă fiind deja scadentă, cea de-a doua devenind scadentă la 03.12.2009.
4. Actualizarea sumei va viza atât perioada de la expirarea celor 60 de zile de la emiterea hotărârii comisiei județene și până la validarea acesteia de către Cancelaria Primului-Ministru, cât și perioada ulterioară, având în vedere că plata nu s-a făcut în cursul anului validării hotărârii comisiei municipale.
Temeiul actualizării pentru prima perioadă se desprinde din interpretarea adusă de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. XXI/2007, pronunțată în interesul legii și, prin urmare, consacrând o dezlegare în drept obligatorie pentru instanțe, potrivit disp. art. 329 alin. 3 teza finală pr.civ.
Pentru lămurirea rațiunii actualizării, trebuie să supunem atenției prevederile art. 7 alin. 3 din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C la 7 septembrie 1940.
Astfel, potrivit acestui text de lege, "În termen de cel mult 60 de zile, comisia centrală va analiza contestațiile și va valida sau va invalida măsurile stabilite de comisiile județene și a municipiului B, admițând sau respingând, după caz, contestațiile ce i-au fost adresate"
Prin urmare, dacă este real că Legea nr. 9/1998 a prevăzut expres și limitativ situația în care se procedează la actualizarea compensațiilor, în egală măsură este real că obligația legală a Comisiei era aceea de a se pronunța într-un interval maxim de 60 de zile.
Iar prevederea legală care limita actualizarea la cea de-a doua tranșă a fost astfel reglementată în considerarea unei prezumate și firești așteptări că validarea/invalidarea măsurilor adoptate de către comisia locală se va face cu respectarea termenului impus de lege.
Iar legiuitorul a prezumat că o mică întârziere de 60 de zile la plată (perioada legală de validare) nu produce petenților un prejudiciu considerabil, astfel încât să se impună actualizarea și într-o atare ipoteză.
În situații precum cea de față însă, în care de la emiterea hotărârii comisiei județene au trecut aproape 5 ani, considerațiunile avute în vedere de legiuitor atunci când a prevăzut obligația actualizării pentru tranșa a doua de plată (nota, exigibilă în anul următor stabilirii ei, potrivit art. 8 alin. 2 din lege) se regăsesc și aici cu prisosință.
Doar o interpretare precum cea statuată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. XXI/2007 asigură o reală compensare a reclamanților, exact în sensul și cuantumul dorit de legiuitor prin reglementarea adoptată.
În acest sens, în argumentarea deciziei sale în interesul legii, instanța supremă a statuat că "principiul reparării integrale a prejudiciului, în spiritul căruia au fost elaborate normele prin care sunt reglementate compensațiile cuvenite persoanelor care au avut pierderi patrimoniale în urma aplicării prevederilor Tratatului d l Craiova din 7 septembrie 1940, impune ca, în momentul validării compensațiilor, sumele stabilite să corespundă valorii reale a bunurilor ce fac obiectul acestora".
Pornind de la argumentele expuse mai sus și de la considerentele ÎCCJ expuse în decizia mai sus pomenită, Curtea apreciază că actualizarea compensațiilor se face doar începând de la momentul expirării celor 60 de zile în care trebuie să se pronunțe comisia centrală, iar nu de la momentul adoptării hotărârii comisiei județene; întrucât instanța supremă nu a clarificat în mod expres acest aspect, Curtea apreciază că această interpretare se desprinde implicit din motivarea deciziei, dar mai ales din reglementarea legală; așa cum am arătat, pentru ipoteza respectării termenului de 60 de zile (respectarea legii a fost premisa de la care pleacă legiuitorul), s-a considerat neglijabilă eventuala devalorizare, astfel că nu s-a impus actualizarea pentru acest interval. În schimb, pentru perioada ce excede acestui interval, soluția este cea adoptată de instanța de fond.
O interpretare contrară ar fi discriminatorie în raport de persoanele cărora, spre pildă, le-a fost validată hotărârea comisiei locale în a 58-a zi, deci în intervalul prevăzut de lege, ipoteză în care după cum rezultă din interpretarea ÎCCJ, nu se aplică actualizarea sumei pentru acest interval de 58 de zile, dacă o persoană căreia i s-a validat hotărârea în a 62-a zi, spre pildă, ar beneficia de actualizare pentru toate 62 de zile.
Cea de-a doua perioadă de actualizare, respectiv de la validare și până la plată, pentru ipoteza neplății în anul validării, ipoteză întrunită în speță, temeiul actualizării se regăsește în textul legii, respectiv al art. 8 alin. 2 din Legea nr. 9/1998, mai sus redat.
5. În lumina considerentelor mai sus expuse, Curtea apreciază recursurile ca fondate, astfel că - în temeiul art. 312 alin. 1.pr.civ. - le va admite și va modifica parțial sentința recurată.
Astfel, în baza art. 8 alin. 2 din Legea nr. 9/1998 coroborat cu art. 5 din HG nr.286/2004 și art. 38 din HG nr. 753/1998, pârâta va fi obligată la plata către reclamanți a sumei de 291.177,99 lei, actualizată în funcție de indicele de creștere a prețurilor de consum, începând cu data expirării termenului de 60 de zile prevăzut de lege pentru validarea hotărârii comisiei municipale și până la data plății efective, prima tranșă fiind deja scadentă, iar plata celei de-a doua tranșe urmând a se face până la data de 03.12.2009, potrivit legii.
Textul legii raportează curgerea termenului de maxim 2 ani consecutivi pentru plata compensațiilor de la momentul exigibilității acestora, adică de la validarea hotărârii comisiei municipale, iar nicidecum de la rămânerea irevocabila unei eventuale hotărâri judecătorești de obligare la plată sau la actualizare, după cum eronat a reținut instanța de fond, în lămurirea dispozitivului sentinței pronunțate.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamanți, și T și recurenta-pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr.2860/25.11.2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr-, și, în consecință, modifică în parte sentința recurată, după cum urmează:
Obligă pârâta la plata către reclamanți a sumei de 291.177,99 lei, actualizată în funcție de indicele de creștere a prețurilor de consum, începând cu data expirării termenului de 60 de zile prevăzut de lege pentru validarea hotărârii și până la data plății efective, plata celei de-a doua tranșe urmând a se face până la data de 03.12.2009.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 29 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./dact.2 ex. MN/MN
Jud. fond
Președinte:Cristina PetroviciJudecători:Cristina Petrovici, Monica Niculescu, Ion Eugenia
