Anulare act administrativ fiscal. Decizia 182/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.182
Ședința publică de la 12 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Trofimescu
JUDECĂTOR 2: Vasile Susanu
JUDECĂTOR 3: Dorina Vasile
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta &, cu sediul în G,-, - 7B,.11 împotriva sentinței nr.1789/23.06.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 05.02.2009 și s-au consemnat în încheierea din acea zi, instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea cauzei la data de 12.02.2009, când a pronunțat prezenta.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, concluziile orale ale părților, constată;
Prin cererea înregistrată sub nr- la Tribunalul Galați, reclamanta & G, a solicitat anularea Deciziei nr. 187/20.12.2007 emisă de
Tribunalul Galați prin sentința civilă nr. 1789/23.06.2008 a respins acțiunea.
În motivarea sentinței, instanța de fond a reținut că Administrația Finanțelor Publice Gae fectuat un control fiscal la societatea reclamanta, în vederea stabilirii obligațiilor fiscale datorate de aceasta ca urmare a neînregistrării în evidența contabilă a veniturilor realizate prin valorificarea mărfurilor de la METRO CASH & ROMÂNIA G, cu facturile emise pe numele & G și a persoanei fizice (administratorul societății).
Organele de control fiscal ai constatat ca un număr de 28 de facturi fiscale din cele 640 puse la dispoziție de organele de politie emise de G, au fost înregistrate în evidența contabilă.
În temeiul nr.OG 92/2003 au fost luate note explicative de la administratorul societății cât și de la un număr de 9 persoane fizice în legătură cu justificarea achizițiilor de mărfuri, efectuate de aceștia de la METRO CASH & ROMÂNIA, prin utilizarea unor carduri aparținând societății reclamante.
Cu adresa nr. -/09.07.2007 Inspectoratul Județean de Poliție G a transmis organului de control fiscal 10 declarații olografe luate de acesta unor persoane fizice.
Din aspectele prezentate in declarațiile date, de cele 10 persoane fizice, a rezultat că mărfurile achiziționate de aceștia in baza legitimației de client aparținând societății au fost utilizate la diferite evenimente de familie, personal (nunți, înmormântări, consum propriu).
Instanța a apreciat că, în mod corect organul de inspecție fiscală a procedat la stabilirea de obligații fiscale suplimentare aferente veniturilor realizate din vânzarea mărfurilor aprovizionate cu cele 612 facturi fiscale emise de METRO CASH & ROMÂNIA și neînregistrate in contabilitate, respectiv TVA de plata in suma de 68251 lei, majorări de întârziere TVA in suma de 30028 lei, impozit pe profit in suma de 9320 lei, majorări de întârziere aferente impozitului pe profit in sumă de 5785 lei si penalități de întârziere aferente aceluiași impozit în sumă de 70 lei.
Împotriva sentinței a declarat recurs & G, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, întrucât instanța de fond a făcut o analiză insuficientă a materialului probator administrat, dând și o greșită interpretare a legii.
Se susține că în analiza materialului probator instanța apreciază că, pe baza adreselor emise de Inspectoratul de Poliție al jud. G, Gad esfășurat un control final la societate pentru stabilirea obligațiilor fiscale datorate, ca urmare a neînregistrării în evidențele contabile a veniturilor relizate prin valorificarea mărfurilor de la METRO CASH & ROMÂNIA cu facturi emise fie pe numele societății, fie pe numele persoanei fizice administratorul societății.
Instanța trebuia să observe că ceea ce au verificat organelle de poliție se referea la realitatea operațiunilor de achiziționare, valorificare și înregistrare în evidența contabilă și care, în fapt, nu au reușit să stabilească din lipsă de probe, evident, vreo faptă de natură penală.
În aceeași ordine a derulării evenimentelor, instanța a reținut din nou în mod eronat că declarațiile luate peroanelor fizice sunt neconforme cu realitatea.
În felul acesta au fost încălcate disp. art. 261 pct. 5 Cod procedură civilă în sensul că, din cuprinsul hotărârii nu rezultă care sunt argumentele care au formulat convingerea instanței în adoptarea soluției pronunțate.
Sub un alt motiv de critică, se invocă faptul de a nu se fi ținut seama de Ordonanța din 31 martie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați, de scotere de sub urmărire penală a administratorului societății, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de prevenire și combaterea evaziunii fiscale, în condițiile art. 91 lit. a din Legea nr. 241/2005.
Organele de cercetare penală au concluzionat că din probe, nu a rezultat că mărfurile achiziționate pe cele 640 facturi fiscale incriminate (din care 612 neînregistrate în contabilitatea societății, ar fi fost comercializate prin intermediul societății &
În consecință societatea, nu putea înregistra în evidența contabilă proprie, facturi fiscale emise pe numele altei persoane decât societatea, pe de o parte pentru că mărfurile respective nu au intrat în patrimonial societății, iar pe de altă parte s-ar fi înlăturat prevederile Legii nr. 82/1991 a contabilității conform căreia agentul economic înregistrează în evidența proprie documente justificative emise pe numele său.
Recursul s-a declarat în termen legal și a fost legal timbrat.
Recursul este fondat.
Curtea constată că, inspecția fiscală desfășurată în cursul anului 2007 asupra societății &, s- făcut, la inițiativa Inspectoratului de Poliție al Jud. G, pe linia respectării Legii nr. 12/1990.
Organele de poliție au avut suspiciuni cu privire la înregistrarea în contabilitatea societății a unor facturi fiscale emise de METRO CASH & ROMÂNIA, prin care era atestată achiziționarea de mărfuri atât pe numele societății câr și a administratorului, persoana fizică .
Verificarea urma să stabilească ce număr de facturi fiscale se regăsesc în evidența contabilă a societății și dacă a fost adus vreun prejudiciu bugetului de stat.
Cu acest prilej METRO a pus la dispoziția organelor de poliție un număr de 640 facturi fiscale emise în perioada 2005-2007, constatându-se prin raportul de inspecție fiscală că un număr de 612 facturi nu au fost înregistrate în contabilitatea societății.
Concluzia organelor fiscale a fost aceea că administratorul societății a coemrcializat prin intermediul societății sale cantități de produse ce au fost procurate de personae fizice sau chiar de el însuși, de la METRO, cu cardul de acces al acesteia.
La finalizarea raportului de inspecție fiscală, organele de control, au sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați cu plângere penală împotriva societății și a administratorului ei, solicitând efectuarea de cercetări penale sub aspectul stabilirii unei activități infracționale prevăzută de art. 91 alin. 1 din Legea nr. 241/2005.
În analiza situației de fapt, instanța de fond trebuia să aibă în vedere, rezultatul cercetărilor penale, pentru stabili finalmente dacă societatea datora impozit pe profit și TVA.
La dosarul cauzei se află Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală a Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați, dată în dosar nr. 4285/P/21.03.2008, în considerentele căreia s-a reținut că din probele administrate nu a rezultat că mărfurile care au fost achiziționate pe baza celor 640 de facturi fiscale (din care 612 facturi nu au fost înregistrate în evidențele contabile ale societății), ar fi comercializate prin intermediul &, neexistând dovezi în acest sens.
S-a mai stabilit de asemenea, că mărfurile achiziționate de persoanele fizice suspectate că le-ar fi adus în societate pentru comercializare, au dobândit bunurile respective cu legitimația de client METRO, ce le-a fost împrumutată de administratorul societății reclamante, dar pentru consumul lor propriu și diverse evenimente.
Instanța de fond preluat argumentele organelor fiscale în mod necrotic, stabilind că din declarațiile persoanelor fizice, a rezultat că veniturile realizate de aceștia nu pot asigura achiziționarea lunară de mărfuri în valoarea declarată, făcând referire la art. 52 din Legea contabilității în care se precizează obligația contribuabilului sau a persoanei împuternicite de acesta de a furniza informații necesare organului fiscal pentru determinarea stării de fapt fiscale și că în același scop, organul fiscal are dreptul să solicite informații și altor personae cu care contribuabilul are sau a avut raporturi economice sau juridice.
Atât organelle fiscale cât și instanța nu au interpratat corect aceste dispoziții care prevăd obligația pe de o parte a contribuabilului de a le pune la îndemână orice informație asupra stării sale fiscale, fapt ce s-a și întâmplat prin desfășurarea documentelor contabile ale societății, despre care s-a constatat că nu conțin neregularități de înregistrare, iar pe de altă parte solicitarea de informații în același scop, de la alte personae, este condiționată de existența unor raporturi economice sau juridicew între contribuabili și acele personae.
Or, sub acest ultim aspect nu se poate susține că între reclamantă și peroanele fizice care au achiziționat cu legitimația METRO, mărfuri, ar fi existat raporturi economice sau juridice, pentru a se crea suspiciunea unei voite complicități în introducerea și ulterior comercializarea de bunuri, fără forme legale prin intermediul societății.
Referitor la faptul că veniturile persoanelor fizice nu ar fi permis procurarea lunară de mărfuri de o anumită valoare, se precizează că prin aceste argumente, instanța se îndepărtează de obiectul cererii reclamantei, care nu a fost investită cu o cerere de verificare a bunurilor dobândite pe căi licite sau ilicite, pentru a justifica reținerile din raportul de inspecție fiscală și soluția pronunțată în acest litigiu.
Câtă vreme organelle de cercetare penală, nu au încriminat faptul cumpărării de mărfuri de la METRO, ca illicit, nu se putea concluziona asupra posibilităților materiale ale persoanelor fizice și cu atât mai puțin asupra faptului că acestea au fost de conveniență cu administratorul societăți, să introducă mărfuri fără forme legale pe societate.
Așa fiind, în mod greșit s-a reținut că societatea a înregistrat un profit impozabil suplimentar, rezultat din cumularea veniturilor declarate pe anul 2005 cu veniturile suplimentare ca urmare a neînregistrării facturilor amintite și că datorează și TVA prin depășirea plafonului prevăzut de art. 152 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Față de cele expuse, Curtea, văzând și art. 312 Cod procedură civilă, va admite recursul, va modifica sentința nr. 1789/23.06.2008 a Tribunalului Galați și în rejudecare va admite contestația reclamantei, anulând Decizia nr. 187/20.12.2007 a G, raportul de inspecție fiscală nr. 2415/29.10.2007, Decizia de impunere nr. 2415/30.10.2007 și exonerând contestatoarea de la plata sumelor reținute prin aceste acte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta &, cu sediul în G,-, -. 7B,. 11 împotriva sentinței nr. 1789/23.06.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, ca nefondat.
Modifică sentința nr. 1789/23.06.2008 a Tribunalului Galați și în consecință;
Admite contestația și dispune anularea Deciziei nr. 187/10.12.2007 a G și a raportului de inspecție fiscală 2415/29.10.2007 și a Deciziei de impunere nr. 2415/30.10.2007 și exonerează contestatoarea de la plata sumelor respective.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 februarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. /20.03.2009
Tehnored. 2 ex./25.03.2009
Fond:
Președinte:Mariana TrofimescuJudecători:Mariana Trofimescu, Vasile Susanu, Dorina Vasile
