Anulare act administrativ fiscal. Sentința 182/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- Secția de contencios Administrativ și Fiscal
Sentința nr. 182/ Dosar nr-
Ședința publică din data de 21 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă judecător
Grefier - - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra acțiunii formulate de reclamanta ""-B, a solicitat, în temeiul Legii contenciosului administrativ în contradictoriu cu pârâta Direcția Fiscală având ca obiect "anulare act administrativ".
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 9 decembrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 16 decembrie 2009, apoi pentru data de 21 decembrie 2009.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de APEL BRAȘOV sub nr- reclamanta - SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția Fiscală B anularea Deciziei de impunere nr. -/30 octombrie 2008 și a Raportului de inspecție fiscală nr. 48/29 octombrie 2008 emise de pârâtă.
În motivare reclamanta a invocat atât motive privind procedura de realizare a controlului, cât și temeinicia obligațiilor fiscale reținute în sarcina sa.
Referitor la procedura de verificare reclamanta a arătat că nu a fost respectată durata inspecției prevăzută în Codul d e procedură fiscală, aceasta derulându-se în perioada 17.12.2007- 28.07.2008. Potrivit art. 104 alin. 1 din OUG nr. 92/2003 "durata efectuării inspecției fiscale este stabilită de organele de inspecție fiscală sau, după caz, de compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale, în funcție de obiectivele inspecției, și nu poate fi mai mare de 3 luni".
Reclamanta a susținut că nu au fost respectate nici dispozițiile privind termenele de prescripție, prevăzute la cap. III din Codul d e procedură fiscală.
Reclamanta a precizat că dreptul organului de control de a verifica plata obligațiilor fiscale este un drept izvorât din legea fiscală, spre deosebire de dreptul Direcției Fiscale B de a verifica plata redevenței, care este un drept izvorât din contractul de concesiune (art. 9.1 lit. c din contract).
Mandatul pârâtei Direcția Fiscală B în ceea ce privește contractul de concesiune este limitat de clauzele acestui contract. Sub acest aspect pârâta și-a depășit mandatul încredințat și competențele cu care a fost investită prin acordul părților care au încheiat contractul.
Reclamanta a mai arătat că sumele datorate în baza contractului de concesiune nr. 97/2000 sunt sume datorate în baza unui contract comercial supus regulilor de drept civil/ comercial, iar nu reglementărilor fiscale. Redevența rezultă din raporturi comerciale, cu obligații reciproce și sinalagmatice, fiind supuse termenului general de prescripție.
Cu privire la obligațiile fiscale prevăzute la cap. III 2 - impozit pe clădiri- reclamanta a susținut că recalcularea acestor obligații fiscale s-a făcut într-un mod greșit neținându-se cont de momentul transmiterii dreptului de proprietate asupra clădirii.
Referitor la redevența din contractul de concesiune parcări nr. 97/2000 reclamanta a menționat că veniturile realizate din acest contract nu sunt debite fiscale astfel că nu trebuiau incluse în decizia de impunere.
Reclamanta a contestat și cuantumul redevenței stabilite prin decizia de impunere susținând că acesta a fost greșit calculat.
Dosarul nr- înregistrat pe rolul Curții de APEL BRAȘOV are același obiect astfel cum rezultă din cererea de chemare în judecată motiv pentru care instanța a dispus admiterea excepției de litispendență și reunirea acestuia la dosarul nr- prin încheierea din 07 ianuarie 2009.
Pârâta Direcția Fiscală Bad epus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
Aceasta a susținut că urmarea finalizării inspecției fiscale și a emiterii raportului de inspecție fiscală nr. 29/28.07.2008 și a deciziei de impunere nr. -/28.07.2008 reclamanta a formulat contestație înregistrată sub nr. - din 25.08.2008.
În soluționarea contestației pe cale administrativă a fost emisă dispoziția nr. 129/6.10.2008 prin care a fost admisă în parte contestația în sensul admiterii petitului cu privire la numărul de locuri utilizat în calculul redevenței minime adjudecate și recalcularea valorii minime a redevenței adjudecate pentru perioada 29.03.2006-31.10.2007 și scăderea din baza de calcul a cesteia a celor 32 de locuri de parcare cu începere din data de 18.07.2007 dispunându-se și emiterea unei noi decizii de impunere.
Urmare a punerii în aplicarea a dispoziției nr. 129/6.10.2008 a fost emisă decizia de impunere nr. -/30.10.2008 și raportul de inspecție fiscală nr. 48/29.10.2008 a căror anulare se solicită în prezenta acțiune.
Pârâta a susținut că depășirea duratei de realizare a inspecției fiscale s-a datorat în mare parte complexității dosarului fiscal al reclamantei și al obligațiilor contractuale din contractul de concesiune nr. 92/2000.
Referitor la impozitul pe clădiri pârâta a susținut că la stabilirea acestuia s-au avut în vedere dispozițiile art. 88 și art. 89 din HG nr. 1050/2004 și art. 21 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003.
Referitor la data transmiterii dreptului de proprietate asupra imobilului din B, str. -. -, nr. 6, pârâta a susținut că aceasta s-a realizat la data semnării contractului, forma solemnă nefiind o condiție ad validitatem pentru contractele prin care se înstrăinează o clădire.
Cu privire la modul de calculare a obligațiilor fiscale reținute în sarcina reclamantei pârâta a precizat că acesta s-a realizat potrivit dispozițiilor legale și clauzelor contractuale.
La data de 9 decembrie 2008 reclamanta - SRL a solicitat suspendarea deciziei de impunere nr. -/29.10.2009 și a raportului de inspecție fiscală nr. 48/29.10.2008 emise de pârâta Direcția Fiscală
Prin încheierea din 9 ianuarie 2009 instanța a dispus suspendarea deciziei de impunere nr. -/29.10.2009 și a raportului de inspecție fiscală nr. 48/29.10.2008 emise de pârâta Direcția Fiscală
Prin încheierea din 7 ianuarie 2009 instanța a dispus suspendarea judecării prezentei cauze în temeiul art. 244 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr- al Curții de APEL BRAȘOV ce a avut ca obiect anularea deciziei de impunere nr. 129 și a raportului de inspecție fiscală nr. -/28.07.2008.
La data de 29 iulie 2009 reclamanta - SRL a solicitat repunerea cauzei pe rol având în vedere că s-a soluționat dosarul nr-.
La dosar s-au depus decizia de impunere nr. -/30.10.2008, raportul de inspecție fiscală nr. 48/29.10.2008, dispoziția de urmărire a sumelor reținute în sarcina reclamantei, procesele verbale privind calculul majorărilor de întârziere.
Analizând probele administrate în cauză instanța constată că acțiunea promovată de reclamanta - SRL este întemeiată în parte.
Prin raportul de inspecție fiscală nr. 48/29.10.2008 s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de a achita suma totală de 525.922 RON cu titlu de redevență conform contractului nr. 97/2000, și majorări de întârziere precum și suma de 5098 lei reprezentând impozit pe clădiri, impozit pe teren, taxă auto, taxă afișaj, taxă salvamont și taxă hotelieră precum și dobânzi, penalități și majorări de întârziere.
În baza acestui raport de inspecție fiscală pârâta Direcția Fiscală Bae mis decizia de impunere nr. -/30.10.2008.
Pârâta Direcția Fiscală B are competența legală de a stabili taxele și impozitele datorate de contribuabili persoane fizice și juridice și de a emite decizii de impunere cu privire la sumele datorate cu acest titlu.
Prin actele administrativ fiscale contestate pârâta a stabilit în sarcina reclamantei obligația de a achita impozit pe clădiri, impozit pe teren, impozit pe mijloace de transport, taxă afișaj, taxă salvamont, taxă hotelieră și redevență.
Redevența stabilită în sarcina reclamantei a fost calculată în baza contractului de concesionare parcări publice nr. 97/12.05.2000 încheiat între Municipiul B în calitate de concedent și - SRL în calitate de concesionar.
Acest contract are natura unui contract comercial, căruia i se aplică regulile de drept comun(civil și comercial) privind interpretarea, respectarea și executarea clauzelor contractuale. În aceste împrejurări părțile contractante au la îndemână calea dreptului comun pentru a-și îndeplini obligațiile asumate de comun acord.
Organul fiscal, pârâta Direcția Fiscală B nu avea competența materială de a stabili prin decizia de impunere contestată sumele datorate cu titlu de redevență de către reclamantă ca fiind debite fiscale pentru care se emit acte administrativ fiscale potrivit prevederilor codului d e proceduri fiscală.
Astfel, includerea în sumele datorate de reclamantă cu titlu de taxe și impozite locale și a redevenței calculate în baza contractului de concesionare nr. 97/12.05.2000 este nelegală.
Pe cale de consecință instanța va dispune anularea parțială a deciziei de impunere nr. -/30 octombrie 2000 și a raportului de inspecție fiscală nr. 48/29 octombrie 2008 emise de pârâta Direcția Fiscală a Municipiului B cu privire la sumele de 480.871 lei reprezentând diferență redevență datorată în baza contractului nr. 97/2000, aferente perioadei 2002-2007 și de 44.390 lei reprezentând 5% din încasări, calculat conform art. 3 din actul adițional nr. 4/2006.
Prin concluziile scrise depuse la dosar reclamanta a solicitat în principal anularea celor două acte administrativ fiscale contestate iar în subsidiar a arătat că renunță la contestarea sumei de 5310 lei reprezentând impozite și taxe datorate pe perioada 2002-2007 astfel că instanța în temeiul art. 246 Cod procedură civilă și al principiului disponibilității care guvernează procesul civil va lua act de această renunțare la judecată, cu atât mai mult cu cât cu privire la aceste taxe și impozite nu au fost administrate probe potrivit art.1169 Cod civil.
Pentru aceste motive
În numele legii
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanta - SRL cu sediul în B, str. -. -, nr.6, jud. B în contradictoriu cu pârâta Direcția Fiscală a Municipiului B cu sediul în B,-, jud.
Dispune anularea parțială a deciziei de impunere nr. -/30 octombrie 2000 și a raportului de inspecție fiscală nr. 48/29 octombrie 2008 emise de pârâta Direcția Fiscală a Municipiului B cu privire la sumele de 480.871 lei reprezentând diferență redevență datorată în baza contractului nr. 97/2000, aferente perioadei 2002-2007 și de 44.390 lei reprezentând 5% din încasări, calculat conform art. 3 din actul adițional nr. 4/2006.
Ia act de renunțarea reclamantei la contestarea sumei de 5310 lei, reprezentând taxe și impozite pentru perioada 2002-2007.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 7180, 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 decembrie 2009.
Președinte Grefier - - - - -
Red. / 12.02.2010
Dact./ 16.02.2010/ 4 ex.
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă
