Anulare act administrativ fiscal. Decizia 1840/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1840
Ședința publică de la 01.10.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Stânișor Denisa Angelica JUDECĂTOR 2: Canacheu Claudia Marcela
JUDECĂTOR - -
GREFIER
...
Pe rol soluționarea recursului declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI împotriva sentinței civile nr. 259 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, CAF la data de 17.02.2009 în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul.
La apelul nominal făcut în ședință publică NU au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-a depus la dosarul cauzei, prin Serviciul Registratură, la data de 21.09.2009, din partea intimatului - reclamant, o cerere de amânare, în vederea angajării unui apărător.
Curtea, deliberând asupra cererii de amânare depusă la dosar din partea intimatului - reclamant, pentru lipsă de apărare, o respinge, apreciind-o neîntemeiată, față de data la care acesta a primit citația - 03.09.2009 și data ședinței de judecată - 01.10.2009, apreciind că acesta a avut timp suficient pentru a-și angaja un apărător.
Astfel, nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 150.pr.civ. declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.259/17.02.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal a fost admisă cererea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S-a modificat decizia nr.9/05.03.2008 emisă de pârâtă în sensul că reclamantul datorează sumele de 1.459 lei cu titlu de impozit pe venit, 737 lei reprezentând majorări de întârziere și 95 de lei penalități de întârziere; a fost respinsă cererea privind pârâta Administrația Finanțelor Publice A, ca fiind făcută împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și s-a luat act că reclamantul renunță la cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul nu contestă că în perioada supusă controlului fiscal, respectiv 2002 - 2004 nu a ținut nici o evidență contabilă privind activitatea de transport internațional de persoane, că nu a funcționat ca persoană fizică autorizată pentru această activitate.
Reclamantul contestă modalitatea de estimare a bazei de impozitare care nu răspunde exigențelor art.19 din Legea nr.87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, republicată, din perspectiva prevederilor OG nr.7/2001, OG nr.92/2003 și Legea nr.571/2003.
Critica este întemeiată întrucât așa cum rezultă din raportul de expertiză și anexele acestuia - fila nr.199 - 226, susținerile organului de control că în anul 2002 reclamantul ar fi efectuat transporturi de persoane în Spania cu mijlocul de transport - - Mercedes Sprinter 208 D, nu pot fi primite întrucât potrivit adresei nr.-/12.12.2006 emisă de Ministerul Administrației și Internelor, autoturismul a fost înmatriculat abia la 12.03.2003.
În perioada 01.01.2002 - 12.03.2003 reclamantul a efectuat transport internațional de persoane însă cu mijloace de transport "" și "Tico", care nu sunt vizate de raportul de inspecție fiscală nr.51.376/10.07.2006.
este neîndoielnic că aceste transporturi nu pot fi avute în vedere la estimarea bazei de impunere pentru perioada 01.01.2002 - 31.12.2002.
Referitor la transporturile efectuate cu auto -, instanța reține că potrivit contractului de comodat nr.4.392/03.09.2001, călătoriile efectuate în străinătate începând cu data de.01.02.2002, au fost în beneficiul, nu al reclamantului.
Prin radierea autoturismului; marca "" la data de 03.04.2002 a încetat și contractul de comodat.
După această dată, transporturile de persoane în și din Spania au fost efectuate cu " -1307-SS- care purta de la data citată nr. -, curse făcute până la 9.11.2002 când mașina a fost radiată, conform aceleiași adrese nr. -/12.12.2006 pe care organul fiscal nu a avut-o la data controlului.
În condițiile în care reclamantul a prezentat cu ocazia efectuării expertizei documente justificative pentru plățile efectuate în anul 2004 cu asigurarea mijlocului de transport --Mercedes Sprinter 208 D și pentru cartea, dar și factura de reparație a acestuia pe anul 2003, recalculată, baza de impozitare nu consemnează venit net decât pe anul 2004 - 7.111,43 lei.
, impozitul calculat de expert și pentru care pârâta nu a avut obiecțiuni este de 1.459 lei pentru a cărui nevirare în termen, în baza art. 12 din nr.OG 61 /2002, art. 114-115 și art. 120 alin. 1 din Codul d e procedură fiscală, reclamantul datorează 737 lei majorări de întârziere și 95 lei penalități de întârziere, în total 2.291 lei, nu 15.505 lei cât a calculat pârâta.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T arătând că instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2 Cod procedură civilă, întrucât a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice A, încălcând astfel art.13 din Legea nr.554/2004.
Prezența A în proces este justificată de faptul că este emitenta deciziei de impunere nr.52002/02.11.2006 contestată în procedura prealabilă.
Datorită caracterului de plină jurisdicție a contenciosului administrativ român, soluționarea cererii formulată în justiție în temeiul art.218 alin.2 din OG nr.92/2003 implică o analiză a legalității și temeiniciei actului administrativ inițial.
C de-al doilea motiv de recurs se referă la faptul că hotărârea este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. Contrar celor reținute de instanța de fond, cererea reclamantului este neîntemeiată întrucât în fața organului de control acesta nu că a desfășurat activitate de transport de persoane, dar nici nu motivează de ce nu deține nici un fel de evidență privind activitatea și de ce nu a depus declarații pe venit pentru anii 2002 - 2004.
Întrucât intimatul datorează impozit pe venit, datorează și dobânzi și majorări de întârziere și penalități aferente conform art.12 din OG 61/2002.
În drept au fost invocate disp. art.304 pct.5 și pct.9 Cod procedură civilă.
Analizând actele aflate la dosar prin prisma motivelor de recurs invocate și a disp. art.3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit cererii aflată la fila 4 în dosarul de fond, reclamanta contestă decizia nr.9/05.03.2008 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice T prin care a fost soluționată contestația reclamantului împotriva măsurilor dispuse de Administrația Finanțelor Publice A prin raportul de inspecție fiscală nr.51.376/27.10.2006, măsuri sintetizate în Decizia de impunere nr.52002/02.11.2006 emisă de A (fila 29 dosar fond).
Soluționarea cauzei implică analizarea legalității și temeiniciei actelor administrativ fiscale care formează obiectul contestației soluționate prin decizia nr.9/2008.
Cum emitentul acestor acte este A, se impune ca aceasta să figureze în proces în calitate de pârâtă,împrejurarea că a emis actele supuse cenzurii instanței conferindu-i calitatea procesuală pasivă în cauză.
În consecință, în mod greșit instanța de fond a admis la termenul din 11.11.2008 excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A pe considerentul că reclamantul contestă un act administrativ emis de Direcția Generală a Finanțelor Publice T și nu unul emis de
În condițiile în care prin decizia emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice T, contestată de reclamant se soluționează contestația formulată împotriva unor acte administrativ fiscale emise de A, au calitate procesuală pasivă toate autoritățile publice emitente ale actelor în litigiu, nu doar autoritatea care soluționează contestația administrativă formulată potrivit OG nr.92/2003.
În acest mod se asigură respectarea unora dintre principiile fundamentale ale procesului civil, cum ar fi: principiul dreptului la apărare, principiul contradictorialității potrivit căruia fiecare parte are dreptul de a participa la prezentarea, argumentarea și dovedirea pretențiilor sau apărărilor sale și dreptul de a discuta și combate susținerile și probele celeilalte părți.
Prin admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive, Ais -a încălcat dreptul la apărare, fiind privată de posibilitatea de a combate susținerile reclamantei și de a solicita probe pentru dovedirea legalității și temeiniciei actelor pe care le-a emis.
Față de aceste considerente, Curtea constată că este incident în cauză motivul de recurs prev. de art.304 pct.5 Cod procedură civilă, prin sentința recurată instanța încălcând formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2 Cod procedură civilă.
În consecință, nu va mai fi analizat cel de -al doilea motiv de recurs care vizează fondul cauzei, criticile formulate în cadrul acestui motiv urmând a fi avute în vedere de instanța de fond cu ocazia rejudecării cauzei.
În temeiul disp. art.312 alin.1 și 3 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI împotriva sentinței civile nr. 259 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, CAF la data de 17.02.2009 în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 01.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
- -
GREFIER
Red.
Gh./2 ex.
07.10. 2009
Președinte:Stânișor Denisa AngelicaJudecători:Stânișor Denisa Angelica, Canacheu Claudia Marcela
