Anulare act administrativ fiscal. Decizia 1846/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1846
Ședința publică de la 01.10.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Stânișor Denisa Angelica JUDECĂTOR 2: Canacheu Claudia Marcela
JUDECĂTOR - -
GREFIER
...
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECOR 3 împotriva sentinței civile nr. 642 pronunțată de Tribunalul București - Secția a -IX-a Contencios Administrativ și Fiscal la data de 17.02.2009 în dosarul nr.38975/3/CA/2008, în contradictoriu cu reclamantul.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta - pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B - prin consilier juridic, cu delegație de reprezentare la dosar, intimatul - reclamant - personal, lipsind recurenta - pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECOR 3.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-a depus la dosarul cauzei, prin Serviciul Registratură, la data de 18.09.2009, din partea recurentei - pârâte ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3, o Notă în care precizează că, în conformitate cu dispozițiile art. 229 din OUG nr. 92/2003, privind Codul d e procedură fiscală, organele fiscale sunt scutite de taxe, tarife, comisioane sau cauțiuni pentru cererile, acțiunile și orice alte măsuri pe care le îndeplinesc în vederea administrării creanțelor fiscale, cu excepția celor privind comunicarea actului administrativ fiscal. Aceste dispoziții trebuie coroborate cu prevederile art. 17 din Legea nr. 1456/1997 republicată. Solicită astfel ca instanța să revină asupra măsurii dispuse și adusă la cunoștință prin citația emisă.
Curtea, studiind actele și lucrările dosarului constată că cele două recurente - pârâte sunt instituții publice, astfel că în cauză sunt incidente prevederile art. 17 din Legea nr. 146/1997, privind taxele de timbru, motiv pentru care urmează a reveni asupra dispozițiilor date prin rezoluție, în sensul că acesta nu vor mai timbra recursul cu suma de 20 lei - taxă de timbru și 0,15 lei, timbru judiciar, astfel cum s-a menționat și pe citația emisă acestora, fiind scutite de lege.
Reprezentantul recurentei - pârâte DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B și intimatul - reclamant - personal, precizează că nu mai au cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, solicitând cuvântul pe cererea de recurs.
Curtea, având în vedere că în cauză nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Reprezentantul recurentei - pârâte DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B solicită admiterea recursului său, astfel cum a fost formulat și motivat, modificarea în tot a hotărârii atacate, în principal în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a instituției pe care o reprezintă, iar în subsidiar în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant, ca fiind nefondată.
Intimatul - reclamant, personal, solicită respingerea recursurilor, ca fiind neîntemeiate și menținerea hotărârii de fond, ca legală și temeinică.
Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 150.pr.civ. declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe fondul celor două recursuri.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.642/17.02.2009 pronunțată de Tribunalul B - Secția contencios administrativ si fiscal a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice Sector 3 B și Directia Generală a Finantelor Publice a Municipiului B,s-a dispus anularea deciziilor emise de catre pârâte si obligarea la plata către reclamant a sumei de 5972 lei.A fost respinsă cererea referitoare la plata dobanzii legale.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamantul a achiziționat în anul 2007 un autoturism marca Volkswagen, pentru înmatricularea căruia a plătit taxă specială pentru autoturisme în cuantum de 5972 lei, conform chitanței depuse la dosar.
S-a mai reținut că din disp.art.2441- 2143din Codul fiscal, rezultă că taxa de înmatriculare se datorează doar pentru autoturismele noi, ca și pentru cele înmatriculate anterior în celelalte state comunitare ori în alte state și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară și după data de 01.01.2007, aceeași taxă nefiind percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România.
În conformitate cu art.90 par.1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, "Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
S-a constatat că normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele naționale, ceea ce rezultă din Constituția României, din jurisprudența Curții de Justiție Europene, precum și din prevederile Legii nr.157/2005.
Chiar dacă statul român a adoptat, prin introducerea art.2441- 2143din Codul fiscal, norme de discriminare fiscală între produsele importate și cele similare autohtone, se constată că dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar. Conform acestui principiu, orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, regula aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.
În aceste condiții, normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei de primă înmatriculare în România, contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
Ca atare, apărările pârâtei referitoare la respectarea Legii 571/2003 republicată au fost apreciate ca lipsite de relevanță și înlăturate.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Administratia Finantelor Publice Sector 3, invocând în drept disp. art.304 pct.9 si art.304 ind.1din Codul d procedură civilă.
În motivarea cererii de recurs a arătat că plata efectuată de reclamant a fost legal încasată, la data plății, obligația de plată fiind prev. de Legea 571/2003.
Regimul taxei speciale pentru autoturisme care a intrat în vigoare începând cu data de 1.01.2007, înlocuit în fapt regimul accizelor prevăzut de Codul fiscal pentru autoturismele și automobilele de teren,inclusiv cele rulate din import,regim care s-a aplicat până la data de 31.12.2006
Se susține că legislatia europeană nu interzice instituirea taxei,ci doar prevede ca nivelul acesteia să nu fie mai mare decât al taxelor care se aplică,direct sau indirect,produselor interne similare.
În cauză,arată în continuare recurenta,nu ne aflăm în fata unui regim fiscal discriminator,intrucât obligația plății taxei de primă înmatriculare există pentru toate autoturismele,indiferent de tara de proveniență a acestora,nefiind,deci,în prezența unei îngrădiri a liberei circulații a mărfurilor,principiu statuat de Tratatul Comunității Europene.
Se mai susține că,nicio lege în vigoare nu acordă competența unei instante de drept comun de a se pronunța asupra compatibilității unor prevederi legale ale dreptului intern cu constituția si cu tratatele internationale.
Mai mult,prin OUG 50/2008 a fost instituita taxa de poluare pentru autovehicule,dispunandu-se restituirea doar a unei părți din taxa achitata în perioada 01.01.2007-30.06.2008,si nu restituirea integrala a taxei.
Pârâta Directia Generală a Finantelor Publice a Municipiului Baf ormulat recurs împotriva sentintei civile nr.642/17.02.2009 si a încheiereii din data de 20.01.2009,invocand motivul de recurs prevazut de art.304 pct.9 proc.civ.
În dezvoltarea motivului de recurs,DGFP Baa rătat că instanta de fond a solutionat în mod gresit excepția lipsei calității procesuale pasive,adresa nr.19980/08.05.2008 prin care a raspuns reclamantului la cererea de restituire a taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule nefiind o decizie de solutionre a contestatiei în sensul art.210 și urm. din proc.fiscala,ci o simplă adresă de informare a contribuabilului în sensul ca au fost solicitate informatii suplimentare relevante Directiei generale legislatie și proceduri fiscale din cadrul ANAF.
S-a mai învederat instantei că prin adresa 34388/3722.07.2008, DGFPM Bat ransmis spre competentă solutionare catre S3 contesatatia reclamantului privint taxa speciala de inmatriculare în baza punctului de vedere comunicat de catre Directia generale legislatie și proceduri fiscale din cadrul ANAF.Acest fapt a fost adus la cunostinta reclamantului prin adresa nr.20171/3/22.07.2008.
Pe fondul cauzei,recurenta DGPMB a sustinut ca instanta de fond a apreciat în mod eronat asupra temeiniciei cererii reclamantului reiterând în esență aceleași argumente invocate de către Administratia Fiscală a Sectorului 3
Analizând actele aflate la dosar prin prisma motivelor de recurs invocate și a disp. art.3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul DGFPMB este fondat, pentru următoarele considerente:
Taxa de primă înmatriculare achitata de către reclamant a fost încasată de către Administratia Finantelor Publice a Sectorului 3 B,astfel că reclamantul nu a justificat abilitarea pârâtei Directia Generală a Finantelor Publice a Municipiului B de a sta în judecată de vreme ce nu există identitate între persona chemată în judecată și aceea obligată în raportul juridic dedus judecătii.
De altfel,în speță,se contestă refuzul organului fiscal de restituire a sumelor achitate de către reclamant,refuz materializat în cuprinsul adresei 81573/02.04.2008 emise de către pârâta 3.
Împrejurarea că Directia Generală a Finantelor Publice a Municipiului Baî nțeles a înainta spre competentă solutionare contestatia reclamantului formulată împotriva refuzului de solutionare a cererii de restituire a sumelor achitate cu titlu de despăgubire,nu este de natură aprecia în sensul legitimării sale de a sta în judecată în prezenta cauză,raportul juridic nascându-se exclusiv între reclamant si autoritatea care a refuzat restituirea taxei speciale,anume.
Așa fiind,solutia care se impunea în privinta cererii de chemare în judecata formulata în contradictoriu cu pârâta DGFPMB era aceea a de respingere pentru lipsa calității procesuale pasive.
În raport de dezlegarea data excepției lipsei calității procesuale pasive a DGFPMB,Curtea apreciază ca lipsită de interes analizarea celorlalte critici ale acestei recurente referitoare la solutionarea fondului pricinii.
În ceea ce priveste recursul Administratiei Finantelor Publice Sector 3 B,Curtea retine următoarele:
În mod corect instanța de fond a apreciat că reclamantul este îndreptățit la restituirea taxei de primă înmatriculare plătită pentru autoturismul achiziționat din Germania în anul 2007 și care a fost înmatriculat în acest stat, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la instanța de fond și la instanța de recurs.
În condițiile în care acest autoturism a fost înmatriculat în Germania, nu se impunea ca reclamantul să plătească o taxă pentru a-l putea înmatricula în România, chiar dacă această din urmă taxă era prevăzută de dispoziții legale în vigoare, respectiv art.2141 -2143Cod fiscal.
Aceste dispoziții instituie un regim fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse din Comunitatea Europeană în România pentru a fi reînmatriculate,dacă au fost deja înmatriculate în statul străin, întrucât este percepută pentru acestea o taxă de înmatriculare,în timp ce pentru autovehiculele care au fost deja înmatriculate în România, o asemenea taxă nu se mai percepe în cazul vânzării.
Caracterul discriminatoriu a fost reținut în mod corect de instanța de fond care a aplicat cu prioritate disp. art.90 paragraf 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, cu care vin în contradicție prevederile legale interne ce reglementează această taxă.
în aplicarea normelor comunitare este consacrată atât de Constituția României în art.11 alin.1 și 2 și art.148 alin.2 și 4, cât și de practica la care se face referire în considerentele sentinței recurate.
Apărarea recurentei relativ la intrarea în vigoare a disp. OUG 50/2008 conform cărora reclamantei i se poate restitui doar taxa rezultată ca diferența între suma achitată în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule,nu poate fi primită de vreme ce taxa a cărei restituire se solicită a fost achitată în baza unor dispoziții legale contrare dreptului comunitar, care au un caracter discriminatoriu și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor, reclamantul având dreptul la restituirea integrală a acestei taxe.
Cu toate acestea,Curtea consta ca solutia instantei de fond sub aspectul anulării deciziei nr.81573/02.04.2008 emise de pârâtă,prin care i se aducea la cunostință că nu există un temei legal pentru restituirea taxei de primă înmatriculare,este nelegală,de vreme ce în speță nu se atacă un act administrativ tipic,singurul susceptibil de anulare,conform art.18 din Legea 554/2004,ci refuzul nejustificat de solutionare a unei cereri (cererea de restituire a sumei plătite cu titlu de taxa de primă înmatriculare)- act administrativ asimilat.Or,în acest din urmă caz,solutia pe care o poate pronunța instanta de contencios administrativ este,în eventualitatea retinerii nelegalității refuzului,aceea de recunoastere a dreptului pretins și repararea pagubei ce i-a fost cauzată reclamantului,conform art.1 alin.1,art.18 lin.1 din Legea 554/2004.
Față de toate aceste considerente, constatând incidenta motivului de recurs prev. de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, Curtea, în temeiul art.312 alin.3 Cod procedură civilă, va admite recursurile și va dispune modificarea în parte a sentintei recurate în sensul că admite în parte actiunea în contradictoriu cu pârâta Sector 3 B și obligă această pârâtă la restituirea sumei de 5972 lei către reclamant,va respinge actiunea formulata in contradictoriu cu pârâta DGFPMB pentru lipsa calității procesuale pasive,mentinând celelalte dispoziții ale sentintei cu privire la dobanda legală aferentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECOR 3 împotriva sentinței civile nr. 642 pronunțată de Tribunalul București - Secția a -IX-a Contencios Administrativ și Fiscal la data de 17.02.2009 în dosarul nr.38975/3/CA/2008, în contradictoriu cu reclamantul.
Modifica sentinta în parte în sensul că admite acțiunea în parte în contradictoriu cu pârâta Sector 3 B și obligă pe această pârâtă la restituirea sumei de 5972 lei către reclamant.
Respinge actiunea formulata in contradictoriu cu pârâta DGFPMB pentru lipsa calității procesuale pasive.
Mentine celelalte dispoziții ale sentintei cu privire la dobanda legală aferentă.
Irevocabila.
Pronunțată în ședință publică,azi 01.10.2009.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
GREFIER,
Lucretia
Red.
29.10.2009
Președinte:Stânișor Denisa AngelicaJudecători:Stânișor Denisa Angelica, Canacheu Claudia Marcela
