Anulare act administrativ fiscal. Decizia 1863/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE CIVILĂ NR. 1863/2009
Ședința publică din data de 01 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 2: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Cotuțiu G -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de reclamanta INTERNATIONAL. SRL NEVADA SUA SUCURSALA împotriva sentinței civile nr. 1746 din 03.10.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu intimații INSPECTORATUL TERITORIAL D E munca C și INSPECȚIA, având ca obiect anulare act administrativ.
Se constată că, mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 25 mai 2009, încheiere care face partea integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1746/03.10.2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta INTERNATIONAL. SRL NEVADA SUA SUCURSALA C-N ROMÂNIA, în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă C și Inspecția B, având ca obiect anulare act administrativ.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că prin procesul verbal de cercetare al evenimentului înregistrat sub nr. 7764/31.05.2007, s-au stabilit împrejurările, cauzele producerii accidentului și caracterul accidentului, în temeiul art. 29 (1) lit. b din Legea nr. 319/2006 coroborat cu prevederile art. 114 din Normele Metodologice de aplicare a prevederilor acestei legi, dar au fost dispuse și măsuri pentru prevenirea altor evenimente similare și persoanele responsabile pentru realizarea acestora, respectiv reclamanta.
Prin actul administrativ atacat s-a stabilit că reclamanta se face răspunzătoare pentru încălcarea prevederilor legale constatate și consemnate la capitolele: I2, 1-3, reținându-se în sarcina sa și săvârșirea a 5 contravenții pentru care a fost aplicată sancțiunea contravențională a amenzii, iar ca vulcanizator se face răspunzător pentru încălcările prevederilor legale constatate și consemnate la lit. 1.
Apărarea formulată de reclamantă a fost respinsă ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art.16 lit. a din Legea nr. 319/2006 "angajatorul trebuie să ia măsuri corespunzătoare, astfel încât lucrătorii și/sau reprezentanții acestora să primească în conformitate cu prevederile legale toate informațiile necesare privind riscurile pentru sănătate și securitate în muncă, precum și măsurile și activitățile de prevenire și protecție atât la nivelul întreprinderii și/sau unității în general, cât și la nivelul fiecărui post de lucru și/sau fiecărei funcții".
Conform prevederilor art.20 pct.1 lit. a, c, e din Legea nr. 319/2006, "angajatorul trebuie să asigure condiții pentru ca fiecare lucrător să primească o instruire suficientă și adecvată în domeniul securității și sănătății în muncă, în special sub formă de informații și instrucțiuni de lucru specifice locului de muncă și postului, la angajare, la introducerea unui nou echipament de muncă sau a unor modificări ale echipamentului existent, precum și la executarea unor lucrări speciale".
Reclamanta, în calitate de angajator, nu a făcut dovada că a luat măsurile corespunzătoare, astfel încât lucrătorii care efectuau operația de manevrare a echipamentului special să primească toate informațiile necesare privind riscurile pentru securitatea și sănătatea în muncă: șeful de echipă vorbea numai limbile și engleză, iar muncitorii români din echipa de vulcanizare nu cunoșteau nici una din aceste limbi; traducătoarea de limbă a societății nu a fost împreună cu echipa de vulcanizatori în timpul intervenției.
În aceeași calitate, reclamanta a încredințat sarcini de muncă echipei de vulcanizatori fără a efectua un instructaj corespunzător pentru echipamentul de muncă - autovehicul special - nefiind întocmite instrucțiuni proprii specifice, scrise în limba română pentru utilizarea acestuia în conformitate cu prevederile art. 8 și 9 din HG nr. 1146/30.08.2006, care stipulează că "angajatorul este obligat să ia măsurile necesare pentru ca lucrătorii să dispună de informații adecvate și dacă este cazul de fișe de lucru referitoare la echipamentele de muncă, utilizate la locul de muncă, care trebuie să cuprindă un nr. minim de date referitoare la securitate și sănătate".
Conform prevederilor art. 5 alin. 1 și 3 din HG nr. 1146/2006, "angajatorul este obligat să ia măsurile necesare pentru ca echipamentele de muncă a căror securitate depinde de condițiile de instalare, să fie supuse unei verificări inițiale, după instalare să fie supuse unei verificări inițiale, după instalare și înainte de prima punere în funcțiune și a unei verificări după fiecare montare într-un loc de muncă nou sau pe un nou amplasament, efectuate de persoane competente în scopul asigurării unei instalări corecte și a unei funcționări a acestor echipamente de muncă, iar rezultatele verificărilor trebuie să fie înregistrate și puse la dispoziția Inspecției ".
Apărarea formulată de reclamantă sub aspectul naturii echipamentului de muncă a fost înlăturată, deoarece, din certificatul de înmatriculare (anexa 7), autovehiculul este încadrat ca autovehicul special, împrejurare confirmată și de expertiza tehnică efectuată de SC SRL, situație în care reclamanta nu a făcut dovada că a luat măsurile necesare privind verificarea inițială, după instalare și înainte de prima punere în funcțiune de către persoane competente, nefiind obținut nici avizul tehnic a echipamentului de muncă implicat în eveniment.
Prin expertiza tehnică efectuată s-a statuat că "în conformitate cu încadrările din PTR 1-2003 acționarea utilajului se face de manevranți instruiți și autorizați interni de către agentul economic", ori, în speță, reclamanta nu a făcut dovada că a luat măsuri în acest sens și nici a faptului că procedura de lucru a fost corespunzătoare în conformitate cu prevederile art. 3 pct. 3.2.5 anexa 2 din HG nr.1146/30.08.2006 coroborat cu art.7 alin. 4 lit. e din Legea nr. 319/2006.
Apărarea formulată de reclamantă în sensul că activitatea efectuată de avea un caracter de rutină este neîntemeiată, deoarece utilajul pe care acesta lucra, așa cum am expus mai sus, s-a statuat că este un autovehicul special, motiv pentru care și lucrarea ce urma să se execute era de aceeași natură.
Față de cele expuse, tribunalul a apreciat că apărarea formulată de reclamantă nu are suport faptic și juridic, iar prin procesul verbal de cercetare a evenimentului a fost stabilită în mod corect cauza producerii și alte cauze care au concurat la producerea evenimentului.
Accidentul mortal de muncă a intervenit în condițiile în care reclamanta nu și-a onorat obligațiile expuse, săvârșind în aceste circumstanțe și abateri concretizate în: inexistența documentației tehnice în limba română, punerea în funcțiune și verificarea utilajului de către personal neautorizat, inexistența oricărei forme de instruire consemnată specifică utilajului pe care se lucra, nedesemnarea unei persoane autorizate să opereze cu utilajul după platforma acestuia și neautorizarea acesteia, care au fost sancționate cu sancțiuni contravenționale.
Din aceste considerente, tribunalul a dispus respingerea primului petit ca nefondat.
Urmare analizei dosarului de cercetare privind accidentul de muncă din 28.03.2007, Inspecția, conform înscrisului de la fila 169 confirmat că sunt întrunite condițiile legale pentru a fi înregistrat și evidențiat conform caracterului stabilit, în temeiul art. 5 lit. g din Legea nr. 319/2006, statuând implicit și faptul că în procesul verbal de cercetare au fost stabilite în mod corect cauzele, responsabilitățile, sancțiunile, precum și măsurile pentru prevenirea altor evenimente similare, propunând avizarea acestuia.
Deoarece reclamanta nu a făcut dovada că prin procesul verbal de cercetare nu au fost stabilite în mod corect cauzele producerii accidentului și nici o altă dovadă care să ducă la netemeinicia și nelegalitatea acestuia, instanța a dispus respingerea acestui petit ca nefondat.
Prin acțiunea promovată, reclamanta a solicitat și anularea în totalitate a Deciziei nr. 12615/05.09.2007, emisă de C, susținând că i-a fost respinsă plângerea prealabilă formulată împotriva procesului verbal de cercetare a evenimentului din 28.03.2007 ca netemeinică și nelegală, însă nu a arătat în ce constă netemeinicia și nelegalitatea acesteia.
Înscrisul de la fila 56 atestă că acesta a fost emis de C prin care a comunicat reclamantei că își menține concluziile stabilite în procesul verbal de cercetare a evenimentului nr. 7764/31.05.2007, transmis cu adresa nr. 10281/20.07.2007, ori reclamanta nefăcând dovada netemeiniciei și nelegalității acestora, tribunalul a dispus respingerea acestui petit ca nefondat.
În cadrul concluziilor în fond, reclamanta a învederat și împrejurarea că procesul verbal de cercetare a evenimentului nr. 7764/31.05.2007, avizul nr. 4021/10.07.2007 și Decizia nr. 12615/05.09.2007 sunt nule absolut, deoarece în cel de-al doilea raport cauza accidentului a fost schimbată, iar întocmirea celui de-al doilea proces verbal cu un conținut substanțial diferit față de cel inițial încalcă principiul irevocabilității actelor administrative individuale.
Deoarece reclamanta nu a invocat temeiul de drept al nulității absolute a actelor administrative menționate, iar, pe de altă parte, împrejurarea invocată nu se încadrează printre cazurile de nulitate absolută și nefiind relevantă raportat la obiectul juridic dedus judecății, dar reținând implicit și faptul că, în conformitate cu art. 7 din Legea nr. 554/2004, persoana vătămată se poate adresa autorității publice emitente pentru a solicita revocarea în tot sau în parte a acestuia, tribunalul a respins această apărare invocată pe fondul cauzei.
Față de cele expuse, tribunalul a dispus respingerea acțiunii ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta International. SRL Nevada SUA Sucursala C-N, România, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot hotărârii, în sensul admiterii acțiunii, și pe fond, anularea în totalitate a deciziei nr. 12615/05.09.2007, prin care Inspectoratul TERITORIAL D E Munca Car espins plângerea prealabilă formulată de recurenta împotriva procesului - verbal de cercetare a evenimentului din 28.03.2007, emis de ITM C sub nr. 7764/31.05.2007, cu consecința constatării nulității absolute a procesului - verbal de cercetare a evenimentului nr. 7764/31.05.2007 încheiat de Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă al Județului C (în continuare ITM C) și comunicat sub numărul 10281/20.07.2007, iar în subsidiar, anularea în parte a procesului - verbal de cercetare a evenimentului nr. 7764/31.05.2007 încheiat de Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă al Județului C (în continuare ITM C) și comunicat sub numărul 10281/20.07.2007, cu privire la cauza producerii accidentului de munca din 28.03.2007 și anularea în totalitate a avizului dat cu privire la procesul - verbal de cercetare menționat, emis de Inspecția sub numărul 4021/10.07.2007.
În motivarea recursului se arată următoarele: Instanța a pronunțat hotărârea cu încălcarea si aplicarea greșită a legii - art. 304 pct. 9. proc. Civ, și Instanța a apreciat in mod eronat situația de fapt - art. 3041. proc. civ.
Actul administrativ dedus judecații este procesul verbal de cercetare a cauzelor care au condus la producerea accidentului de muncă din data de 28.03.2007.
Procesul verbal de cercetare are caracter mixt, de stabilire a faptelor și responsabilităților, dar și de decizie, autoritatea stabilind obligații în sarcina angajatorului.
Prin procesul verbal de cercetare atacat a fost reținută drept cauză principală a accidentului de muncă din data de 28.03.2007, încălcarea de către societate a obligației de informare a lucrătorilor privind riscurile pentru sănătate și securitate în muncă, precum și a obligației de a lua toate măsurile de prevenire și protecție la nivelul întreprinderii, în general și la nivelul fiecărui post de lucru, obligație instituită prin art.16 lit. a din Legea nr. 319/2006.
Autoritatea administrativă susține că încălcarea art. 16 lit. a din Legea nr. 319/2006, anterior menționată, s-a produs prin absența translatorului de pe șantier în momentul producerii accidentului de muncă.
Împotriva procesului verbal de cercetare a fost formulată plângere, înregistrată la ITM C sub nr. 11690/20.08.2007. Plângerea administrativă a fost respinsă în mod nejustificat. Împotriva actului administrativ a fost formulată acțiune în contencios administrativ.
Instanța de fond a respins în mod nelegal și netemeinic acțiunea prin sentința civila nr. 1746 din 3 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, ce face obiectul prezentului recurs.
Nelegalitatea sentinței de fond a fost fundamentată pe invocarea împrejurării că aceasta a fost pronunțată ca urmare a aplicării greșite a dispozițiilor legale privind emiterea și revocarea actelor administrative, arărtând că, a data de 16.07.2007, reclamantei i-a fost comunicat procesul - verbal de cercetare a cauzelor accidentului de muncă din 28.03.2007, întocmit de Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă al Județului C (în continuare ITM C), la 31.05.2007, sub nr. 7764.
La data de 20.07.2001, printr-o adresă purtând numărul 10281, reclamantei i s-a comunicat un alt proces verbal de cercetare, având același număr 7764/31.05.2007.
Primul proces-verbal, încheiat sub nr. 7784/31.05.2007 (filele 62-74, vol. 1) a fost comunicat la 16.07.2007. Acest proces-verbal menționa că principala cauză a accidentului a fost eroarea umană.
C de-al doilea proces-verbal de cercetare (filele 21-33, vol. 1) a fost comunicat la 20.07.2007, sub numărul 10281.
Prin adresa de comunicare se menționa faptul că cel dintâi proces verbal conținea o eroare de redactare, motiv pentru care a fost anulat.
esențială care se impune a fi menționată din perspectiva recurentei este aceea că roarea invocată de către autoritate viza chiar esența procesului verbal de cercetare, respectiv cauza accidentului, respectiv în cel de-al doilea raport, cauza accidentului este schimbată în culpa societății, prin absența translatorului de la locul producerii accidentului.
Întocmirea celui de-al doilea proces verbal cu un conținut substanțial diferit față de cel inițial comunicat reclamantei încalcă principiul irevocabilității actelor administrative individuale.
A învederat instanței faptul că anularea primului proces verbal de cercetare încalcă principiul irevocabilității actului administrativ care a intrat în circuitul civil, încălcare de natură a atrage nulitatea absolută a celui de-al doilea act administrativ având același obiect, dar un conținut diferit.
Revocarea, și nu anularea, constituie un principiu al regimului juridic al actelor administrative, consacrat jurisprudențial și doctrinar, iar excepțiile de la principiu sunt:actele administrativ-jurisdicționale și actele intrate in circuitul civil, art. l alin. 6 din Legea nr. 554/2004.
Ca act administrativ ce stabilește responsabilitatea procesului verbal de cercetare produce efecte juridice, intră în circuitul civil, de la momentul comunicării lui angajatorului.
Așa fiind, autoritatea nu putea anula procesul verbal de cercetare pentru eroare și nu putea emite în mod legal un nou proces verbal de cercetare cu un conținut semnificativ diferit.
Anularea unui act juridic este definită, în general, ca fiind operația juridică ce constă într-o manifestare de voință în scopul de a determina, în mod direct, desființarea actului și încetarea definitiva a efectelor juridice produse de acestea.
"Indiferent cum înțelegem nulitatea actelor administrative (nulitate de drept, nulitate absolută, nulitate relativă, anulabilitate) ea trebuie să fie constatată și pronunțată de instanța judecătoreasca".
Curtea Constituțională a statuat în același sens prin decizia nr. 574/19.09.2006, publicătă în Monitorul Oficial nr. 855/18.10.2006, Curtea Constituțională:
"Actele administrative care au intrat în circuitul civil și au produs efecte juridice nu mai pot fi revocate de autoritățile emitente, constatarea nulității sau anulabilității acestora putând fi dispusă numai de instanța judecătorească competentă".
Instanța de fond a apreciat în mod eronat că:
"Deoarece reclamanta nu a invocat temeiul de drept al nulității absolute a actelor administrative menționate, iar, pe de altă parte, împrejurarea invocată nu se încadrează printre cazurile de nulitate absolută și nefiind relevantă raportat la obiectul juridic dedus judecății, dar reținând implicit și faptul că, în conformitate cu art. 7 din Legea nr. 554/2004, persoana vătămată se poate adresa autorității publice emitente pentru a solicita revocarea în tot sau în parte a acestuia, tribunalul urmează a respinge aceasta apărare invocată pe fondul cauzei. "
Delimitarea nulității absolute și a nulității relative sau anulabilității în materia dreptului administrativ a fost realizată pe cale doctrinară, în principiu, folosindu-se noțiunea de nulitate absolută atunci când este încălcată o condiție de legalitate de mare importanță, în timp ce cea de anulabilitate/nulitate relativă este folosită atunci când suntem în prezența unei condiții de legalitate de mai mică importanță.
Dispozițiile legale nu conțin norme exprese privind nulitatea absolută, dar este de necontestat că elementul central al regimului juridic al actelor administrative este legalitatea.
Actele administrative sunt supuse unui ansamblu de reguli de formă și fond, tocmai pentru a asigura legalitatea lor.
"Prin legalitatea actelor administrative înțelegem conformarea acestora cu legile adoptate de Parlament, precum și cu actele normative care au o forță juridică superioară".
Încălcarea dispozițiilor art. l alin. 6 din Legea nr. 554/2004 privind irevocabilitatea actelor administrative individuale care au intrat în circuitul civil afectează în mod iremediabil legalitatea actului administrativ, respectiv legalitatea procesului verbal de cercetare din data de 20.07.2007.
Indicarea atât a unui motiv de nulitate absolută, cât și a unuia de nulitate relativă nu constituie capete de cerere distincte, așa cum în mod eronat sugerează instanța de fond, ci constituie doar argumente în susținerea acțiunii principale, având un obiect unic - verificarea legalității actului administrativ din perspectiva îndeplinirii condițiilor de forma și de fond.
Interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 16 lit. a din Legea nr. 316/2006:
Procesul verbal de cercetare atacat prevede la litera k drept cauză a accidentului neluarea masurilor corespunzătoare care să asigure lucrătorilor care efectuau operația de manevrare a echipamentului special informațiile necesare privind riscurile pentru sănătatea și securitatea în muncă, întrucât șeful de echipă vorbea doar limbile și engleză, muncitorii români necunoscând nici una din aceste limbi, traducătoarea de limba nefiind prezentă în momentul efectuării operațiunii, fapta ce în opinia autorității administrative ar încălca dispozițiile art.16 lit. a din Legea nr.316/2006:
"Angajatorul trebuie să asigure condiții pentru ca fiecare lucrător să primească o instruire suficientă și adecvată în domeniul securității și sănătății în muncă, în special sub forma de informații și instrucțiuni de lucru specifice locului de muncă și postului, la angajare, la introducerea unui nou echipament existent, precum și la executarea unor lucrări speciale".
În egală măsură, procesul verbal de cercetare reține și două cauze concurente, de natură secundară, care ar fi contribuit la producerea accidentului: culpa victimei și lipsa instrucțiunilor proprii specifice în limba română, ce încălcă dispozițiile art. 20 din Legea nr. 319/2006: Angajatorul trebuie să asigure condiții pentru ca fiecare lucrător să primească o instruire suficientă și adecvată în domeniul securității și sănătății în muncă, în special, sub formă de informații și instrucțiuni de lucru, specifice locului de muncă și postului său: a) la angajare; b) la schimbarea locului de muncă sau la transfer; c) la introducerea unui nou echipament de muncă sau a unor modificări ale echipamentului existent; d) la introducerea oricărei noi tehnologii sau proceduri de lucru; e) la executarea unor lucrări speciale".
Prin acțiunea formulată, s-a contestat exclusiv cauza principală reținută de Inspectoratul de Muncă, respectiv încălcarea obligației de informare.
Instanța nu a făcut o analiză de sine stătătoare a faptei imputate, ci a analizat cauza principală în coroborare cu cea secundară, ignorând specificul fiecărei dispoziții legale.
Așa cum a arătat prin acțiunea introductivă, Legea nr. 319/2006 reglementează două obligații esențiale, dar diferite, ale angajatorului:
Obligația de informare reglementată de art. 16, reținută drept cauză principală a accidentului și obligația de instruire reglementată de art. 20, reținută drept cauză secundară a accidentului.
Informarea constituie activitatea prin care angajatorul aduce la cunoștința angajaților riscurile generale privind securitatea în muncă.
Informarea nu se confunda, ci este completată de instruirea punctuală și specializată a angajaților.
Pentru a verifica legalitatea actului administrativ, instanța de fond era obligată să verifice îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: corecta încadrare a faptei imputate angajatorului - în cazul dedus judecății, fapta imputată fiind absentă traducătoarei în momentul efectuării operațiunii, ce ar echivala în opinia autorității cu încălcarea obligației de informare, stabilirea legăturii de cauzalitate între fapta săvârșită și accidentul de muncă.
Trebuie remarcat faptul că Inspectoratul de muncă recunoaște prin procesul verbal de cercetare că relația fapta - accident de muncă poate îmbrăca una din următoarele forme: legătura directă - cauza principală și legătura indirectă - cauza secundară. Lipsa legăturii - reținerea faptei la alte constatări cu ocazia accidentului.
Cu privire la fapta reținută în sarcina angajatorului privind lipsa traducătorului în momentul efectuării operațiunii am invocat prin acțiunea principală, incorecta încadrare a faptei și lipsa unei legături directe cu accidentul.
Așa cum menționam anterior, obligația de informare are caracter general și s-a concretizat în următoarele:
Asigurarea serviciilor de traducere utilizate pentru comunicare, începând de la corespondenta până la activitatea de zi cu zi, în cazul echipelor mixte;
Realizarea întâlnirilor de analiză a riscurilor, respectiv STARRT (Discuții privind Siguranța și Reducerea Asociate de Lucru), care descriu activitățile zilnice de lucru, organizate la începutul fiecărei zile de lucru sau ori de cate ori este inițiată o noua activitate, desfășurate în 3 limbi (română, și engleză).
O întâlnire de analiză a riscurilor a fost ținută și în ziua accidentului (28 martie 2007), sub supravegherea inginerului român, ședința la care a participat și. Realizarea instructajelor săptămânale - - privind condițiile de mediu, de siguranță și de sănătate (română, și engleză).
Un instructaj săptămânal sub conducerea lui și a inginerului român cu participarea echipei de vulcanizatori a avut loc cu două zile înainte de accident (26 Martie 2007), având ca subiect măsurile de siguranță privind conducerea preventivă în șantier.
generale privind sănătatea și siguranța privind de asemenea aspecte generale, cum ar fi, dar fără a se limita la acestea: expunerea excesivă la căldură și la, toleranța zero la consumul de alcool, tipărite și distribuite în 3 limbi (română, și engleză). privind menținerea sănătății sunt distribuite săptămânal în limba engleză prin sistemul e-mail, iar personalul de supraveghere transmite aceste informații câtre forța de muncă.
Asigurarea serviciilor de traducere nu constituie în sine o componentă a obligației de informare, ci doar un mijloc de atingere a scopului informării.
Absența traducătoarei în momentul efectuării operațiunii nu constituie o încălcare o obligației de informare, pentru ca informarea este o activitate punctuală și nu una continuă.
Ignorând diferența dintre obligația de informare și instruire, instanța de fond reține în sentința recurată:"Reclamanta, în calitate de angajator, nu a făcut dovada că a luat măsurile corespunzătoare astfel încât, lucrătorii care efectuau operația de manevrare a echipamentului special, să primească toate informațiile necesare privind riscurile pentru securitatea și sănătatea în muncă: șeful de echipă vorbea numai limbile și engleză, iar muncitorii români din echipa de vulcanizare nu cunoșteau nici una din aceste limbi; traducătoarea de limba a societății nu a fost împreună cu echipa de vulcanizatori în timpul intervenției. "
Trebuie învederat faptul ca dispozițiile art. 16 din Legea nr. 319/2006 nu prevăd o listă a măsurilor ce se impun în vederea informării angajaților. Așa fiind angajarea unui traducător sau prezența acestuia în permanența pe șantier nu constituie o obligație legală.
Recurenta a menționat expres care sunt măsurile de informare pe care societatea le practică în mod curent și constant iar Instanța era obligată să le verifice și să menționeze de ce consideră că ele nu erau suficiente sau corespunzătoare.
Obligația de informare are caracter continuu, fără însă a se înțelege că activitatea în sine ar fi una permanentă, neîncetată pe întreaga durată a programului de lucru.
Așa fiind, absența translatorului de pe șantier nu echivalează cu întreruperea sau neexecutarea obligației de informare, și deci cu încălcarea art. 16, alin. 1, lit. a din Legea nr. 319/2006.
Obligația de informare se desfășoară în mai multe etape: la momentul angajării și ulterior, pentru reamintire, aprofundare și dezvoltare a cunoștințelor, cu privire la activitatea generală și cu privire la activitatea specifică a fiecărui angajat; la diferite perioade de timp, cu privire la modificări sau schimbări intervenite în activitatea generală sau specifică a angajatului.
Serviciile de traduceri au fost în permanență disponibile ori de câte ori reclamanta a organizat aceste activități de informare generală sau periodică a angajaților.
Obligația de a furniza informații nu este însă concomitentă cu exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu se realizează în timpul realizării sarcinilor de serviciu. La momentul realizării intervenției nu se desfășurau activități de informare, ci angajații se aflau în timpul realizării sarcinilor de serviciu.
Din perspectiva cauzei principale a evenimentului, așa cum a fost ea stabilită în actul administrativ contestat, toate mențiunile instanței de fond referitoare la lipsa instructajului, la efectuarea unui instructaj necorespunzător exced obiectul acțiunii, acestea constituind, potrivit procesului verbal de cercetare, o cauză incidentă secundară.
Recurenta a apreciat că hotărârean atacată este netemeinică întrucât pentru a constitui cauza principală a accidentului se impune nu doar încadrarea faptei imputate - ci și existența raportului de cauzalitate între fapta imputată și accidentul de muncă produs.
Probatoriul demonstrează că, în momentul producerii accidentului din 28.03.2007, a acționat maneta dintr-o poziție dificilă, cu spatele la manetele de operare, ceea ce nu i-a permis să vadă ce făcea. Astfel, a acționat o manetă (maneta pentru piciorul de calare) pe care nu intenționase să o acționeze, cu consecințe tragice.
Aceasta este și concluzia inspectorilor din primul proces-verbal de cercetare care a fost comunicat: Cauza producerii accidentului: pericolului de strivire de către mecanicul, care nu a apreciat corect posibilitatea efectuării manevrelor de ridicare a anvelopei uzate pe platforma autovehiculului special, fiind prins între anvelopa macaralei de tip elefant și piciorul de calare activat accidental. "
Și în "Raportul privind accidentul mortal al lui " (anexa 10 la cererea de chemare în judecată, filele 75-80, vol. 1), întocmit de, Manager de securitatea și sănătatea muncii la Civil, se ajunge la aceeași concluzie:
nu a fost instructat să efectueze operațiunea din poziția respectivă, ci dimpotrivă a realizat-o fără să ceară permisiunea șefului de echipă și fără să își anunțe colegii.
Lipsa traducătorului de la locul de muncă al lui nu constituie o încălcare a obligației de informare (art. 16, alin. 1, lit. a), între lipsa traducătorului de la locul de muncă al lui și accident nu există raport de cauzalitate.
În realitate, accidentul s-a produs nu datorită încălcării obligației de informare,
ci nerespectării instructajului făcut la angajare (art. 20, alin. 1, lit. c din Legea nr. 319/2006), procesul-verbal de cercetare a cauzelor accidentului din 28.03.2007 este nelegal sub aspectul cauzei principale, iar sentința de fond care ignoră aceste nelegalități este nelegală și netemeinică.
Analizând recursul promovat prin prisma motivelor de recurs invocate a prevederilor art 3041pr civ și a dispozițiilor art 20 din Legea nr. 554 din 2 decembrie 2004 ontenciosului administrative, Curtea reține următoarele
Autoritatea pârâtă, INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ AL JUDEȚULUI C, a comunicat la data de 16.07.2007, reclamantei procesul - verbal de cercetare a cauzelor accidentului de muncă din 28.03.2007, întocmit de Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă al Județului C, sub nr. 7764/ 31.05.2007, iar subsecvent acestui moment la data de 20.07.2001, printr-o adresă purtând numărul 10281, reclamantei i s-a comunicat un alt proces verbal de cercetare, având același număr 7764/31.05.2007.
Primul proces-verbal, încheiat sub nr. 7784/31.05.2007 a fost comunicat la 16.07.2007 și cuprindea mențiunea că principala cauză a accidentului a fost eroarea umană.
Proces-verbal de cercetare întocmit subsecvent a fost comunicat la 20.07.2007, sub numărul 10281 iar prin adresa de comunicare se menționa faptul că cel dintâi proces verbal conținea o eroare de redactare, motiv pentru care a fost anulat.
Actul administrativ apare ca una din formele cu semnificație juridică prin care organele administrației publice își realizează competenta, implicit sarcinile, si este forma juridica principala a administrației publice ca activitate.
Actul administrativ este emis în temeiul si pentru realizarea puterii publice, organul emitent având calitatea de subiect special investit cu atribuții de putere publică.
Manifestarea de voință unilaterală a acestui organ trebuie să se exprime in raporturi juridice ce presupun voința de a naște, modifica sau stinge drepturi si obligații in regim de putere publică.
Momentul de la care actele administrative produc efecte juridice este, in principiu, cel al publicării pentru actele normative si cel al comunicării pentru actele individuale.iar prin excepț ie,actele administrative care prevăd o dată ulterioară pentru intrarea lor in vigoare,în cazul actelor normative, sau de la care produc efecte juridice,în cazul celor individuale;și actele administrative cu caracter retroactiv care constată existența sau întinderea unor drepturi si obligații ce au luat naștere ănterior ori inexistența lor; aceste acte se mai numesc si acte declarative sau recognitive.
Efectele juridice ale actelor administrative pot înceta, fie ca urmare a intervenirii unui act juridic emis în acest scop, fie ca urmare a producerii unor fapte materiale prevăzute de lege ca, de exemplu, împlinirea termenului pentru care a fost emis un act administrativ.
Modalitățile juridice concrete prin care încetează efectele juridice ale actelor administrative sunt: suspendarea, revocarea si anularea.
Suspendarea actelor administrative reprezinta operatuinea juridica care determina încetarea temporară a efectelor juridice, ca urmare a existentei unor dubii cu privire la legalitatea sau oportunitatea acestora. dispusă de organul emitent, de organul ierarhic sau de instanța de judecată în procedura instituită de art 14 și 15 din Legea contenciosului administrativ.
Revocarea reprezintă operațiunea juridică care determină încetarea definitivă a efectelor juridice ale actelor administrative ca urmare a ilegalității sau inoportunității acestor acte, revocabilitatea actelor administrative a devenit una din principalele trăsături ale regimului juridic al categoriei actelor administrative de autoritate.
Dreptul de revocare al actelor de drept administrativ își are izvorul in principiul revocabilității acestor acte fundamentat, la rândul sau, pe caracterul unilateral al actelor administrative.
Revocarea poate fi dispusă de organul emitent al actului administrativ ilegal sau inoportun. Revocarea actului administrativ individual, pentru motive de inoportunitate poate fi dispusa si de organul ierarhic superior emitentului actului.
Revocarea unui act administrativ individual pentru motive de ilegalitate produce efecte retroactive de la data emiterii actului revocat, efectele acestuia desființându-se în totalitate ca si cum actul nu ar fi existat.
Principiul revocabilității actelor administrative cunoaște excepții,cum ar fi actele administrative jurisdicționale, care sunt irevocabile, întrucât ele se bucura de o anumita stabilitate ca urmare a faptului că organele care le emit, cu prilejul soluționării anumitor litigii, se dezinvestesc de dreptul de a mai reveni asupra acestora;și actele administrative pe baza cărora au luat naștere raporturi juridice civile si de muncă, întrucât aceste raporturi iau naștere prin acordul de voință al partilor si nu mai pot fi desfiintate prin manifestarea de voința unilaterala a organului emitent al actului administrativ; actele administrative care au dat naștere unor drepturi subiective garantate de lege prin stabilitate.
Actele administrative in baza cărora s-au format raporturi juridice de altă natură sunt irevocabile datorită generării unor raporturi neadministrative a căror legalitate sau oportunitatea nu mai intra in competența de verificare a organului emitent al respectivului act administrativ, acele raporturi încetând prin voința părților participante la raportul juridic ori prin hotărârea unui organ de jurisdicție.
Legiuitorul a statuat potrivit art.1 alin.6 din Legea nr.554/2004, că autoritatea publică emitentă a unui act administrativ nelegal poate să solicite instanței constatarea nulității acestuia, în situația în care actul nu mai poate fi revocat, întrucât a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice.
Textul legal enunțat reglementează posibilitatea revocării actului administrativ, instituind, totodată, oexcepțiede la acest principiu care afectează revocabilitatea în esența sa.
actelor intrate în circuitul civil și care au produs efecte juridice apare ca un principiu fundamental care reiese direct din textul legal amintit, și arată că autoritatea publică emitentă a unui act apreciat ca nelegal are doar posibilitatea de a solicita instanței constatarea nulității acestuia dacă actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice, cu scopul de a asigura realizarea unei stabilități a raporturilor juridice.
acestui principiu, a avut ca scop să limiteze posibilitatea organului administrativ de a reveni asupra actelor administrative emise, putându-le revoca - fie pentru inoportunitate, fie pentru nelegalitate - numai până la momentul la care actele administrative și-au produs efectele prin executare sau prin intrarea lor în circuitul altor raporturi juridice.
Se poate constata, așadar, că actele administrative revocabile - ca principiu - devin irevocabile dacă ipoteza normei legale instituite de legiuitor prin art.1 alin.6 din Legea nr.554/2004 este întrunită.
juridică de specialitate este unanimă în a aprecia căintrarea în circuitul civilsemnifică încheierea unui act juridic sau realizarea unei operațiuni juridice pe baza actului administrativ, acestea fiind manifestări de voință menite a marca momentul până la care actul administrativ individual revocabil devine irevocabil.
Coroborând cele expuse anterior se poate conchide că pârâtul, ca organ emitent al unui act administrativ individual, dacă a constatat că actul administrativ emis este nelegal sau inoportun trebuia să se adreseze instanței de contencios administrativ pentru ca aceasta să analizeze legalitatea nefiindu-i permis să procedeze nici chiar la revocarea acestuia întrucât actul administrativ adoptat a intrat în circuitul altor raporturi juridice respectiv a dat naștere unui drept subiectiv garantat de lege prin stabilitate și cu atât mai puțin la anularea actului așa cum a procedat pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ
Principiul stabilității raporturilor juridice, deși nu este în mod expres consacrat de Constituția României, se deduce atât din prevederile art.1 alin. (3), potrivit cărora România este stat de drept, democratic și social, cât și din preambulul Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost interpretat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa,și presupune garantarea acestuia prin norme interne de natură asigura stabilitatea raporturilor juridice,iar în materia actelor administrative art art.1 alin.6 din Legea nr.554/2004,oferă o astfel de garanție.
Revocarea actului administrativ deși consacrată ca regulă nu poate fi dispusă în ipotezele în care actul a intrat în circuitul civil iar prin revocarea acestuia echilibrul stabilit între părțile noilor raporturi juridice create ar rupt, creându-se un dezechilibru de incompatibil cu normele și principiile enunțate anterior.
Anularea reprezintă operațiunea juridică de încetare definitiva a efectelor juridice a unui act ilegal,iar în literatura de specialitate, pe de o parte, s-a susținut ca distincția dintre nulitatea absoluta si nulitatea relativa are mai putina relevanta, in dreptul administrativ dat fiind regimul lor juridic asemănător.
Anularea unui act administrativ ilegal se poate dispune, indiferent daca actul in cauza a încălcat o norma ce ocroteste un interes general sau personal și de asemnea, in dreptul administrativ pot fi confirmate uneori si nulitățile absolute nu numai cele relative iar în cazul anularii dispuse de instanța judecătorească nu se face distinctie intre nulitatea absoluta si cea relativa sub aspectul termenului in care poate fi introdusa actiunea și de aceea, se considera ca in dreptul administrativ nulitățile iau, in general, aspectul nulităților absolute.
O astfel de distincție, între nulitatea absoluta si nulitatea relativa trebuie făcută in dreptul administrativ, pentru a se da posibilitatea oricărei persoane interesate de a cere constatarea nulității actelor administrative prin care se încalcă normele legale imperative si implicit interesul public, pentru a determina sfera persoanele care pot realiza justificarea interesului și calității în demersul judiciar demarat.
Sancțiunea nulității absolute a actelor administrative a fost consfințită in mod expres prin art. 1 alin 6 din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ. Potrivit acestui text de lege, autoritatea publică emitenta a unui act administrativ nelegal poate sa solicite instanței judecătorești constatarea nulității acestuia, in situatia in care actul nu mai poate fi revocat, întrucât a intrat in circuitul civil si a produs efecte juridice.
Concluzia rezultată din aceasta prevedere legala este aceea ca, atunci când lezează un interes public, un act administrativ, chiar daca este irevocabil, este lovit de nulitate absoluta, indiferent de imputabilitatea cauzei de nulitate.
Analiza celor trei modalități în care un act administrativ poate fi lipsit de efectele care au fost urmărite la momentul emiterii lui evidențiază că autoritatea publică emitentă poate dispune doar suspendarea efectelor actului pentru a paraliza temporar producerea efectelor sau poate revoca actul considerat de chiar emitent ca fiind nelegal pentru a-l lipsi definitiv de efecte.
Dreptul autorității de dispune suspendarea sau lipsirea de efecte a actelor emise nu poate fi discreționar și a fost limitat în timp de legiuitor tocmai pentru a asigura stabilitatea raporturilor juridice.
Momentul de la care dreptul emitentului de a lipsi de efecte actul administrativ este cel al publicării pentru actele administrative cu caracter normativ și al comunicării pentru actele administrative individuale întrucât așa cum s-a arătat de la acest moment destinatarul cunoaște decizia autorității și conduita care îi este permisă.
Momentul de la care un act administrativ își pierde caracterul irevocabil a fost apreciat ca fiind acela în care a produs efecte juridice întrucât s-a apreciat că subsecvent acestui moment echilibrul existent între subiectele de drept ar fi rupt de o manieră incompatibilă cu un sistem de drept menit să asigure garantarea drepturilor fundamentale.
Dispozițiile art art. 29 din Legea nr 319/2006 statuează: Cercetarea evenimentelor este obligatorie și se efectuează după cum urmează: de către angajator, în cazul evenimentelor care au produs incapacitate temporară de munca; de către inspectoratele teritoriale de munca, în cazul evenimentelor care au produs invaliditate evidenta sau confirmată, deces, accidente colective, incidente periculoase, în cazul evenimentelor care au produs incapacitate temporară de munca lucrătorilor la angajatorii persoane fizice, precum și în situațiile cu persoane date dispărute; de către Inspecția, în cazul accidentelor colective, generate de unele evenimente deosebite, precum avariile sau exploziile; de către autoritățile de sănătate publica teritoriale, respectiv a municipiului B, în cazul suspiciunilor de boala profesională și a bolilor legate de profesiune.
Rezultatul cercetării evenimentului se va consemna într-un proces-verbal.
Cercetarea evenimentelor are ca scop stabilirea împrejurărilor și a cauzelor care au condus la producerea acestora, a reglementărilor legale încălcate, a răspunderilor și a măsurilor ce se impun a fi luate pentru prevenirea producerii altor cazuri similare și, respectiv, pentru determinarea caracterului accidentului potrivit art 114 din Normele metodologice de aplicare a dispozițiilor Legii nr 319/2006.
Autoritatea emitentă a actului contestat,urmare a analizei dosarului de cercetare privind accidentul de muncă din 28.03.2007, a apreciat că sunt întrunite condițiile legale pentru a fi înregistrat și evidențiat conform caracterului stabilit, în temeiul art. 5 lit. g din Legea nr. 319/2006, statuând implicit și faptul că în procesul verbal de cercetare au fost stabilite în mod corect cauzele, responsabilitățile, sancțiunile, precum și măsurile pentru prevenirea altor evenimente similare, propunând avizarea acestuia.
Actul administrativ contestat este procesul verbal de cercetare a cauzelor care au condus la producerea accidentului de muncă din data de 28.03.2007,procesul verbal de cercetare care are caracter mixt, de stabilire a faptelor și responsabilităților, dar și de decizie, autoritatea stabilind obligații în sarcina angajatorului.
Procesul verbal de cercetare contestat are caracter sui generis, primind caracteristicile unui act administrativ prin raportare la emitent și la sfera raporturilor în care acesta își produce efectele dar fiind și un act prin care autoritatea investită dă o dezlegare în drept.
Inspectorii de muncă au determinat starea de fapt prin raportare la toate mijloacele compatibile cu procedura derulată iar subsecvent acestui moment au procedat la stabilirea dispozițiilor legale apreciate ca fiind incidente,îndeplinind astfel atribuții pe care în regulă generală la are doar un organ cu atribuții jurisdicționale,iar prin acesta imprimând și actului emis din caracteristicile acestor acte.
Comunicarea actului administrativ atacat a produs efecte din această perspectivă prin ea însăși dezinvestirea inspectorilor de muncă fiind indeneabil legată de acest moment.
Pentru ipoteza în care s-ar admite că nu sunt suficiente elemente pentru a aprecia că actul atacat a primit o parte din caracteristicile unui act administrativ-jurisdicțional trebuie să admitem că receptarea actului administrativ atacat a dat naștere la dreptul reclamantei de a contesta decizia autorității, de acest moment legiuitorul legând și curgerea termenului în care destinarul actului administrativ care se consideră vătămat prin actul autorității se poate prevala de normele edictate pentru ocrotirea intereselor sale prin Legea contenciosului administrativ.
comunicării, respectiv receptării, dreptul destinatarului actului de contesta actul fie în fața autorității prin recursul grațios, fie prin investirea instanței de contencios administrativ astfel că dreptul autorității emitente de a revoca actul emis este epuizat.
Intimatul INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ Cas usținut că procesul verbal de cercetare contestat nu a intrat în circuitul civil întrucât nu s-a făcut dovada producerii efectelor juridice în sensul modificării sau suprimării unei situații juridice, afirmații combătute argumentat anterior,astfel că această apărare nu poate fi primită.
Admițând că doar din eroare operațiunea urmărită de pârâtă a fost denumită anulare iar acesta a dorit să procedeze la revocarea rocesului p. verbal de cercetare contestat în prezenta procedură trebuie evidențiat că această operațiune a fost realizată subsecvent momentului de la care actul administrativ a devenit irevocabil astfel că s-a realizat cu ignorarea unor norme legale imperative.art 6 din Legea contenciosului administrativ iar sancțiunea care se impune este nulitatea absolută. aspecte ignorate de către prima instanță.
Considerentele evidențiate au relevat că recursul promovat apare ca fondat din această perspectivă iar apărările pârâtelor nu au putut înlătura argumentele recurentei astfel că reținând că prima instanță a pronunțat hotărârea atacată interpretând greșit dispozițiile legale incidente, în temeiul disp art 304 pct 9 și art 312 pr civ, Curtea va dmite recursul declarat de reclamanta INTERNATIONAL. SRL NEVADA SUA SUCURSALA C-N, ROMÂNIA împotriva sentinței civile nr. 1746 din 03.10.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o modifică, în sensul că admite acțiunea reclamantei și în consecință: constată nulitatea absolută a procesului verbal de cercetare a evenimentului nr. 7764/31.05.2007 încheiat de pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ C și comunicat reclamantei prin înscrisul înregistrat sub nr. 10281/20.07.2007; anulează decizia nr.12615/05.09.2007 a pârâtului INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta INTERNATIONAL. SRL NEVADA SUA SUCURSALA C-N, ROMÂNIA împotriva sentinței civile nr. 1746 din 03.10.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o modifică, în sensul că admite acțiunea reclamantei și în consecință: constată nulitatea absolută a procesului verbal de cercetare a evenimentului nr. 7764/31.05.2007 încheiat de pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ C și comunicat reclamantei prin înscrisul înregistrat sub nr. 10281/20.07.2007; anulează decizia nr.12615/05.09.2007 a pârâtului INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 01 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - G - - -
red.AC/dact.
3ex./ 02.07.2009
Jud.fond:
Președinte:Augusta ChichișanJudecători:Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț, Gheorghe Cotuțiu
