Anulare act administrativ fiscal. Decizia 1870/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1870
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE -- 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Gabriel Viziru JUDECĂTOR
-- - -JUDECĂTOR 2: Carmen Ilie
-- - - JUDECĂTOR 3: Sanda Lungu
GREFIER-
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamanta, împotriva sentinței numărul 2541 din data de 10 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta reclamantă și intimatul pârât Primarul comunei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberări;
CURTEA
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința numărul 2541 din data de 10 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr- a fost respinsă contestația formulată de reclamanta împotriva dispoziției nr. 612 din 02.09.2008 emisă de Primarului comunei, județul
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul a reținut următoarele:
Prin acțiunea civilă de față, înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 03.10.2008, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul Primarul comunei, solicitând să fie anulată dispoziția nr. 612 din 02.09.2008 emisă de pârât, prin care s-a dispus suspendarea raporturilor de serviciu stabilite între reclamantă și Primăria comunei.
În motivarea acțiunii reclamanta susține că dispoziția este nelegală și netemeinică, motivat de faptul că nefiind condamnată definitiv, beneficiază de prezumția de nevinovăție, că împotriva ei se luase anterior măsura administrativă a schimbării locului de muncă prin dispoziția nr. 312 din 16 mai 2008, că la momentul emiterii dispoziției se afla în concediu medical, respectiv că această dispoziție este efectul unui conflict personal existent între reclamantă și pârât.
Pentru probațiune reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a depus la dosar dispoziția nr. 612/2008, dispoziția nr. 312 /2008, cererea adresată de reclamantă pârâtului și înregistrată la nr. 24/03.01.2008, cererea adresată de reclamantă pârâtului și înregistrată la nr. 11731/08.10.2007, cererea adresată de reclamantă pârâtului și înregistrată la nr. 15044/18.12.2007, certificat de concediu medical seria - nr.-/2008, sentința nr. 2652/2007 pronunțată de Secția Comercială și Contencios Administrativ, 133/2008, 880/2008 pronunțate de Secția Contencios Administrativ și Fiscal a Tribunalului Gorj, diploma de licență a reclamantei, cererea reclamantei înregistrată sub nr. 11731/2007, dispoziția nr. 312/2008 emisă de Primarul comunei.
În cauză a formulat întâmpinare pârâtul, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu motivarea, în esență, că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 79 al. 2 din Legea nr. 188/1999, text de lege din care rezultă fără echivoc faptul că suspendarea funcționarului public este obligatorie în cazul în care împotriva acestuia se pune în mișcare acțiunea penală; mai susține pârâtul că la data de 02.09.2008 reclamanta s-a prezentat la serviciu și a semnat condica de prezență, iar împrejurările medicale invocate de reclamantă sunt lipsite de relevanță întrucât suspendarea operează de drept.
În susținerea apărării pârâtul a depus la dosarul cauzei plângerea penală adresată Poliției orașului la data de 09.10.2008, procesul verbal constatator al refuzului reclamantei de a primi dispoziția de suspendare nr. 612/2008, xerocopia filei condicii de prezență cuprinzând zilele de 1 și 2 septembrie 2008 și confirmarea de primire a dispoziției contestate.
Din oficiu s- solicitat Judecătoriei Tg-J să comunice copia certificată a actului de sesizare a instanței în dosarul nr-, precum și informații despre stadiul cauzei penale.
Pentru termenul de judecată din 26.11.2008 s-a comunicat instanței copia rechizitoriului din 28.07.2008 stat în dosarul nr. 2642/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J prin care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatei pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2151al.1 și art. 289 Cod penal cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal.
Acțiunea este nefondată.
Astfel, potrivit art. 86 al.2 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, actualizată și republicată, în cazul în care funcționarul public este trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni de natura celor prevăzute la art.54 lit. h, persoana care are competența legală de numire în funcția publică va dispune suspendarea funcționarului public din funcția publică pe care o deține.
Textul art. 54 al.1 lit.h se referă la infracțiuni contra umanității, contra statului sau contra autorității, de serviciu sau în legătură cu serviciul, care împiedică înfăptuirea justiției, de fals ori a unor fapte de corupție.
Așadar, textul de lege prevede obligativitatea pentru persoana ce are competența, de a suspenda funcționarul public din funcția publică pe care o deține în situația trimiterii în judecată pentru una din infracțiunile indicate la art. 54 al. 1 lit.h, fiind fără relevanță faptul că funcționarul public mai fusese sau nu sancționat disciplinar anterior pentru faptele pentru care este trimis în judecată, ori că se afla în concediu medical sau de alt tip.
Ori, în cauza dedusă judecății, astfel cum rezultă din înscrisurile comunicate de Judecătoria Tg-J (filele 37-39), reclamanta a fost trimisă în judecată prin rechizitoriul din 28.07.2008 stat în dosarul nr. 2642/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2151alin.1 și art. 289 Cod penal, adică infracțiunile de delapidare și fals în înscrisuri oficiale.
Așadar, în mod corect, prin dispoziția nr. 612 din 02.09.2008, Primarul localității a dispus suspendarea reclamantei din funcția publică deținută în cadrul Primăriei localității.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta, în termen și motivat, criticând - o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Prin motivele de recurs s-a arătat că, în mod greșit instanța de fond a apreciat că măsura suspendării din funcție se putea aplica în condițiile în care la data aplicării se afla în concediu medical.
S-a mai arătat că trimiterea în judecată penală nu poate încălca prezumția de nevinovăție, astfel că până la o eventuală condamnare trebuie să beneficieze de această prezumție, cu consecința anulării dispoziției și reintegrării în funcție.
În cauză nu a fost formulată întâmpinare, însă au fost depuse concluzii scrise prin care se solicita respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțate de către instanța de fond, ca temeinică și legală.
Curtea, analizând recursul formulat în raport de motivele invocate, și în conformitate cu dispozițiile art. 3041din Pr. Civ. apreciază că este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Potrivit art. 94 alin 1 lit. m din Legea 188/1999, republicată, raportul de serviciu se suspendă de drept atunci când s-a dispus trimiterea în judecată a funcționarului public pentru săvârșirea unei infracțiuni de natura celor prevăzute la art. 54 lit. h, respectiv, infracțiuni contra umanității, contra statului sau contra autorității, de serviciu sau în legătură cu serviciul, care împiedică înfăptuirea justiției, de fals ori a unor fapte de corupție sau a unei infracțiuni săvârșite cu intenție, care ar face-o incompatibilă cu exercitarea funcției publice,cu excepția situației în care a intervenit reabilitarea.
Dispozițiile legale citate anterior, reglementând una din situațiile în care intervine suspendarea de drept a raporturilor de serviciu ale funcționarului public, condiționează întreruperea raporturilor de serviciu exclusiv de trimiterea în judecată pentru una din infracțiunile enumerate expres sau pentru o altă infracțiune săvârșită cu intenție care ar face-o incompatibilă cu exercitarea funcției publice.
Din modul de redactare a textului de lege rezultă în mod evident că această ultimă condiție, a incompatibilității cu funcția publică deținută, este cerută numai în cazul infracțiunilor săvârșite cu intenție, neenumerate de legiuitor, nu și pentru cele menționate - contra umanității, contra statului sau contra autorității, de serviciu sau în legătură cu serviciul, care împiedică înfăptuirea justiției, de fals ori a unor fapte de corupție, în cazul cărora, incompatibilitatea este prezumată.
În speța de față, așa cum rezultă din rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg.-J nr. 2642/ din 28.07.2008, reclamanta a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de delapidare și fals în înscrisuri oficiale, prevăzute de art. 2151alin.1 Cod și art. 289 Cod penal, infracțiuni în legătură cu serviciul care se încadrează în ipoteza avută în vedere de art. 94 lit. m din Legea 188/1999.
Ca atare, independent de aprecierea autorității publice emitente a actului administrativ, suspendarea raportului de serviciu a operat în temeiul legii.
Pârâta nu a făcut altceva decât să constate intervenția suspendării de drept, dând eficiență unor dispoziții legale cu caracter imperativ, fără a avea obligația dar nici posibilitatea de a aprecia dacă infracțiunea pentru care este cercetat, enumerată expres de disp. art. 54 lit. h din Legea 188/1999 îl face sau nu pe reclamant incompatibil funcției publice deținute și fără ca prin această măsură cu caracter provizoriu să aducă atingere prezumției de nevinovăție a reclamantului care, în conformitate cu dispozițiile art. 94 alin 2 și 3 din Legea 188/1999, are posibilitatea reluării raporturilor de serviciu la încetarea cauzei de suspendare.
Suspendarea de drept raportului de serviciu al reclamantului este concepută de legiuitor ca o măsură de protecție a autorității publice, urmărindu-se prin aceasta lipsirea funcționarului public asupra căruia planează suspiciunea comiterii unei infracțiuni de serviciu sau în legătură cu serviciu, de posibilitatea de a comite și în viitor, până la stabilirea vinovăției sau nevinovăției sale de către instanța de judecată, a faptelor de genul cărora este trimis în judecată.
Dat fiind faptul că suspendarea raportului de serviciu nu a intervenit ca o sancțiune disciplinară, ci a operat suspendarea de drept, nu au relevanță împrejurările invocate de către reclamantă referitoare la faptul că se afla în concediu medical și că anterior se luase o altă măsură administrativă față de aceasta.
Având în vedere aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod Procedură Civilă recursul formulat în cauză urmează a fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamanta, împotriva sentinței numărul 2541 din data de 10 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu Primarul comunei.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Aprilie 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
2 ex.
Președinte:Gabriel ViziruJudecători:Gabriel Viziru, Carmen Ilie, Sanda Lungu
