Anulare act administrativ fiscal. Decizia 19/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 19
Ședința publică de la 13 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE dr. - -
JUDECĂTOR 1: Ioan Apostu
JUDECĂTOR 2: Mariana Trofimescu
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanta - - B,-, împotriva sentinței nr. 210/20.06.2008 pronunțată de Tribunalul aîn dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurenta reclamantă - - B av., lipsă fiind reprezentanții intimatelor DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALA B, MINISTERUL AGRICULTURII SI DETVOLTARII RURALE, MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care s-a precizat că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
CURTEA
Asupra recursului declarat reclamanta - - B de împotriva sent. civ. nr. 210/20.06.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila.
Din actele și lucrările dosarului rezultă următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Brăila sub nr-, reclamanta B - în contradictoriu cu pârâtele Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală B și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale Bas olicitat anularea actelor administrative emise de acestea având nr.237/9.01.2008 și respectiv -/14 dec.2007 și în consecință restituirea sumei de 196.163,27 lei reținută din alocația bugetară cuvenită.
In fapt reclamanta a susținut că în baza Legii creditului agricol 150/2003 a contractat credite la o bancă comercială urmând normele de aplicare ale acestui act normativ.
La termenul scadent a restituit împrumutul inclusiv dobânzile bancare.
Conform dispozițiilor art.6 al.2 din Legea 150/2003 beneficiarilor creditului li se acordă o alocație bugetară de până la 30% din volumul creditului, nivelul acesteia stabilindu-se anual pentru fiecare specie de animale.
Pentru anul 2007 prin HG477/2007 nivelul alocației bugetare a fost de 9%.
După întocmirea documentației necesare, a primit o perioadă din an sumele în procentul stabilit însă la data de 9.01.2008, pârâta, B i-a comunicat că urmare a adresei nr.-/14.12.2007, a HG477/2007 a dispozițiilor art.153 Cod fiscal alocația bugetară fost diminuată cu valoarea.
Față de această situație a formulat plângere prealabilă prin care a solicitat revocarea actului și a măsurilor comunicate, avizarea și eliberarea integrală a subvenției.
Dat fiind faptul că pârâta B i-a comunicat un răspuns neconvingător și irelevant și față de nelegalitatea măsurii dispuse, reclamanta a promovat prezenta acțiune în temeiul dispozițiilor Legii 150/2003; HG447/2007; Legii nr.554/2004.
DADR Bac hemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor pentru ca în situația obligării sale la plata sumelor pretinse de reclamanta să se poată îndrepta împotriva acestuia.
De asemenea în cauză a fost invocată excepția de necompetență materiala a Tribunalului Brăila, motivat de faptul că autoritățile pârâte fac parte din sistemul autorităților publice centrale, astfel încât competența ar aparține în prima instanță Curții de Apel Galați.
Prin sentința civilă nr. 210/20.06.2008 Tribunalul Brăilaa respins excepțiile invocate de, a anulat ca netimbrată cererea de chemare în garanție și a respins ca nefondată acțiunea.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că competența îi aparține raportat la dispozițiunile art. 10 alin. 1 din Legea nr.554/2004 față de pragul valoric sub de 500.000 lei care atrage competența tribunalului.
În ceea ce privește fondul cauzei, tribunalul a reținut că adresa nr.-/14 dec. 2007 nu constituie un act administrativ în sensul art. 2 alin. 1 din Legea nr.554/2004 ci constituie doar exprimarea unei opinii referitoare la înțelesul unor termeni din dispozițiunile legale.
Cât despre adresa nr. 237/9.01.2008 emisă de DADR B, tribunalul a constatat că aceasta nu face altceva decât să pună în aplicare dispozițiunile legale criticate de reclamantă privitoare la neincluderea TVA în cuantumul ajutoarelor stabilite prin Legea nr. 150/2003. Beneficiarii creditelor agricole înregistrați ca plătitori de TVA, a reținut prima instanță, au oricum dreptul la recuperarea acesteia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta - - B criticile sale vizând greșita respingere a acțiunii sale.
În dezvoltarea motivelor de recurs, aceasta a susținut că instanța a apreciat greșit că TVA nu trebuie inclusă în cuantumul sumei acordate potrivit Legii nr. 150/2003. În sprijinul acestei alegații, recurenta a invocat textul art. 6 alin. 1 din Legea nr. 150/2003 potrivit căruia dacă beneficiarul rambursează creditele și plătește dobânzile la scadența contractului beneficiază de fonduri publice în funcție de volumul creditului. Or, atâta vreme cât legea nu distinge asupra taxei pe valoarea adăugată, nici soluția adoptată de autoritățile pârâte nu este conformă cu spiritul textului invocat.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, curtea constată că sunt nefondate criticile formulate, astfel încât nu se impune reformarea hotărârii recurate.
Printr-o corectă și integrală apreciere a materialului probator administrat în cauză, tribunalul a pronunțat o soluție legală și temeinică a cărei reformare nu se impune. Stabilind adevăratele raporturi juridice dintre părți, instanța a dat o corectă dezlegare pricinii.
Criticile formulate nu sunt fondate pentru următoarele considerente:
Așa cum corect a apreciat și tribunalul, în materia colectării TVA prioritare sunt normele instituite prin legea nr. 571/2003, act normativ oricum ulterior Legii nr. 50/2003, care prevăd in art. 145 că orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achizițiilor, dacă acestea sunt destinate operațiunilor taxabile, operațiunilor scutite da taxa pentru care se prevede în mod expres dreptul de deducere etc. Corect a reținut tribunalul că, atâta vreme cât TVA este deductibil, acesta nu poate fi inclus în cuantumul fondurilor alocate de la bugetul de stat. Restituirea lui urmează o cale specială, astfel încât dacă ar fi acceptată susținerea recurentei ar însemna ca acesteia să-i profite o îmbogățire făra just temei prin acordarea TVA pe două căi: prin încasarea contravalorii lui potrivit creditării în condițiile Legii nr.50/2003 și prin restituirea lui în condițiile Legii nr.571/2003.
Cum o asemenea soluție nu a fost nici prevăzută si nici acceptată in mod expres de nici-unul dintre textele invocate de reclamanta recurentă, soluția pronunțată de prima instanță este justă astfel încât va fi menținută.
Pentru toate aceste considerente, curtea urmează ca în temeiul art. 312 alin 1 din proc.civ. să respingă recursul declarat în cauză nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de reclamanta - - B,-, împotriva sentinței nr. 210/20.06.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 13 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE: Ioan Apostu dr. - - | JUDECĂTOR 2: Mariana Trofimescu - - | Pt. JUDECĂTOR 3: Mariana Baban - - cf. art 261 proc.civ. PRESEDINTE, |
Grefier, - - |
Red. IA
Dact. 2 ex./13.04.2009
Fond -
Președinte:Ioan ApostuJudecători:Ioan Apostu, Mariana Trofimescu, Mariana Baban
