Anulare act administrativ fiscal. Decizia 1931/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 1931
Ședința publică din 08.10.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Diana Magdalena Bulancea
JUDECĂTOR 2: Horațiu Pătrașcu
JUDECĂTOR 3: Alina
Grefier: -
Pe rol se află soluționarearecursuluiformulat de recurenta-pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILORîmpotriva sentinței civile nr. 371/27.04.2009 pronunțate de Tribunalul Ialomița în dosarul nr-în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței căprocedura de citare este legal îndeplinită, că intimatul-reclamant a depus, prin serviciul registratură, la data de 08.10.2009, întâmpinare, în două exemplare, și dovada cheltuielilor de judecată, și că recurenta-pârâtă a depus, prin serviciul registratură, la data de 08.10.2009, un exemplar al motivelor de recurs pentru comunicare intimatului-reclamant.
Având în vedere că intimatul-reclamant a depus întâmpinare, prin care solicită și judecata în lipsă, Curtea, apreciind cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.371/27.04.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr-, a fost admisă cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, s-a dispus anularea deciziilor nr. 19 și 20 din 5 ianuarie 2009, emise de pârâtă și a fost obligată pârâta să valideze hotărârile nr. 262 și 263 din 31 mai 2005 emise de Comisia Județeană I pentru aplicarea Legii nr. 9/1998.
În motivarea sentinței s-a reținut, în esență, că în cauză Comisia Județeană I pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 s-ar fi adresat cu propunerea de a se reactualiza sumele deja stabilite prin hotărâri anterioare în favoarea reclamantei cu titlu de compensații bănești, iar invalidarea acestor hotărâri apare ca nelegală în condițiile în care dispozițiile art. 8 alin. 2 din Legea nr. 9/1998, astfel cum au fost interpretate prin decizia nr. XXI din 19 martie 2007 dată în interesul legii, conferă dreptul la actualizare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR,criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, în esență întrucât prin invalidarea celor două hotărâri nu s-a infirmat dreptul reclamantei la despăgubiri ci s-au constatat doar inadvertențe față de înscrisurile existente la dosarul de despăgubire, neavându-se în vedere faptul că reclamanta a fost beneficiara unui contract de colonizare, inadvertențe urmează a fi avute în vedere de Comisia Județeană I pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 la emiterea unor noi hotărâri.
Recursul a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 3041din Codul d e procedură civilă, ale Legii nr. 9/1998, HG nr. 286/2004, HG nr. 753/1998, OG nr. 94/2004 și HG nr. 1643/2004.
Cererea de recurs este scutită de plata taxei de timbru, potrivit dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 10/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C la 7 septembrie 1940, republicată, raportat la dispozițiile art. 15 lit. p) dinLegea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, astfel cum a fost modificată, precum și de plata timbrului judiciar, potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 2 dinOG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, astfel cum a fost modificată.
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat, întrucât primele hotărâri din anul 2001 au fost revocate în anul 2005 și apoi, ultimele, invalidate în anul 2009.
În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, în limita învestirii și în raport de motivele de recurs formulate, precum și în conformitate cu prevederile art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea apreciază că recursul declarat este întemeiat, urmând să-l admită și să trimită cauza spre rejudecare instanței de fond,reținând ca fiind incident cazul modificare prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 8 din Codul d e procedură civilă, prin greșita interpretare a celor două decizii contestate în cauză, de către instanța de fond, care în mod greșit a apreciat că obiectul acestora este limitat în mod exclusiv la actualizarea despăgubirilor stabilite prin hotărârile nr. 138 din 26 iunie 2001 și nr. 139 din 10 aprilie 2001, emise de Comisia Județeană I pentru aplicarea Legii nr. 9/1998.
Instanța de fond a omis faptul că prin articolele nr. 4 din fiecare din cele două hotărâri ale Comisiei Județene I pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, nr. 262/31.05.2005 și nr. 263/31.05.2005, au fost revocate vechile hotărâri nr. 138 din 26 iunie 2001 și nr. 139 din 10 aprilie 2001, ca urmare a Ordinului de invalidare a acestora (aspect ce rezultă din preambulul celor două hotărâri), astfel încât deciziile de invalidare, care au vizat aspecte legate de fondul dreptului reclamantei la despăgubiri, necesitau o analiză asupra condițiilor reținute în cuprinsul acestora raportat la o eventuală despăgubire pe care ar fi primit-o reclamanta cu ocazia recolonizării.
Întrucât prima instanță, în mod eronat, a apreciat că hotărârile nr. 262/31.05.2005 și nr. 263/31.05.2005, emise de Comisia Județeană I pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, au avut ca obiect numai actualizarea despăgubirilor stabilite anterior și s-a limitat la a cenzura deciziile de invalidare exclusiv în privința îndreptățirii reclamantei la actualizarea despăgubirilor, se impune trimiterea cauzei la rejudecare pentru a se analiza în mod integral motivele care au stat la baza invalidării, referitoare la eventuala despăgubire anterioară a reclamantei.
În consecință, constatând incidența în cauză a motivului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, precum și faptul că instanța de fond a soluționat cauza fără cercetarea în fond a cauzei, în sensul aprecierii temeiniciei acțiunii în raport de probele administrate și apărările părților, urmează ca, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 3 teza a II-a din Codul d e procedură civilă, recursul declarat de recurenta- I -în contradictoriu cu intimatul-pârâtDirecția Generală a Finanțelor Publiceîmpotriva sentinței civile nr. 1021/F, pronunțată de Tribunalul Ialomița la data de 08.12.2008 în dosarul nr- (2279/2008), să fie admis, iar sentința să fie casată și cauza trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe pentru a analiza cauza sub toate aspectele.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILORîmpotriva sentinței civile nr. 371/27.04.2009 pronunțate de Tribunalul Ialomița în dosarul nr-în contradictoriu cu intimata-reclamantă.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 8 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
--- - - - -
GREFIER,
-
/2 ex. -Judecător fond -
Președinte:Diana Magdalena BulanceaJudecători:Diana Magdalena Bulancea, Horațiu Pătrașcu, Alina
