Anulare act administrativ fiscal. Sentința 2052/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURE ȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVIL NR.2052
ȘEDINȚA PUBLIC DIN DATA DE 18.05.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Canacheu Claudia
GREFIER - -
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulat de reclamantul - în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL APRRII NAȚIONALE și 01847
La apelul nominal fcut în ședinț public se prezint pârâtul MINISTERUL APRRII NAȚIONALE prin consilier juridic cu delegație la dosar, lipsind celelalte prți.
Procedura legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefierul de ședinț, dup care:
Curtea acord cuvântul pe probele solicitate de reclamant, expertiz contabil și interogatoriu, a cror discutare a fost prorogat dup administrarea probei cu înscrisuri.
Reprezentantul pârâtului apreciaz c probele solicitate de reclamant nu sunt necesare, înscrisurile depuse la dosar fiind suficiente pentru soluționarea cauzei.
Curtea, cu privire la probele solicitate de reclamant, expertiz contabil și interogatoriu, apreciaz c nu sunt utile, concludente și pertinente soluționrii cauzei, fiind suficiente înscrisurile depuse la dosar pentru verificarea modului de calcul al sumei contestate.
Curtea acord cuvântul pe fondul cauzei.
Pârâtul, prin consilier juridic, solicit respingerea acțiunii și menținerea actelor contestate ca fiind temeinice și legale.
CURTEA,
Prin acțiunea înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 27.11.2008 reclamantul a chemat în judecat pârâtul Ministerul Aprrii Naționale solicitând desființarea deciziei administrativ - jurisdicționale nr.46 CJ 326/2008 din 08.10.2008 a Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul Ministerului Aprrii Naționale, desființarea hotrârii nr.1/2089 din 04.07.2008 a comandantului UM 01847 B, constatarea nulitții absolute a deciziei de imputare nr.A/1359 din 05.05.2008 emis de comandantul UM 01874 B, iar în subsidiar anularea parțial a deciziei de impunere, în sensul de a se scade din cuantumul cheltuielilor de școlarizare/întreținere la care a fost obligat, sumele calculate pentru anul I de studiu din Academia Forțelor, precum și suspendarea executrii deciziei de impunere pân la soluționarea definitiv a cauzei.
În motivarea acțiunii a artat c este absolvent al Academiei Forțelor, urmând cursurile acestei instituții în perioada septembrie 1999 - iulie 2003. La data de 01.10.2001 a încheiat cu pârâtul contractul nr.A 3647 prin care s-a angajat s își desfșoare activitatea în sistem pe o perioad de 8 ani de la numirea în prima funcție.
La 30.07.2004 s-a angajat la o unitate din cadrul unde a funcționat pân în luna martie 2008. În luna noiembrie 2007 solicitat transferul la, dar acesta i-a fost refuzat, astfel încât a fost nevoit s-și dea demisia care i-a fost aprobat, fiind trecut în rezerv de la data de 10.03.2008, de la aceeași dat fiind ofițer activ la UM 0373
Prin decizia de imputare contestat a fost obligat la plata sumei de 29.190 lei cheltuieli de școlarizare, iar contestațiile pe care le-a formulat au fost respinse.
Reclamantul a considerat c decizia este lovit de nulitate absolut, fiind emis cu înclcarea art.23 alin.3 din OG 121/1998, întrucât nu a fost chemat și ascultat legal, nu i s-au cerut explicații scrise, fiind lipsit de posibilitatea de a-și formula aprrii cu privire la legalitatea imputrii cheltuielilor de școlarizare și cu privire la modul de calcul a sumelor.
La data de 25.06.2008 a fost sunat și întrebat dac dorește s vad actele, dar termenul acordat a fost mult prea scurt în ziua respectiv aflându-se în alt localitate.
Reclamantul a susținut c nu se justific impunerea sumei de 29.190 lei având în vedere c și-a continuat activitatea ca locotenent la, structur care face parte din sistemul național de aprare a țrii ca și Ministerul Aprrii.
Sumele cheltuite cu școlarizarea sa nu constituie un prejudiciu pentru minister întrucât provin tot de la bugetul statului, ca și sumele alocate Statul care este beneficiarul sumelor pe care este obligat s le plteasc reclamantului este și beneficiarul pregtirii profesionale a acestuia, folosindu-se de specializarea sa în cadrul unui alt serviciu din cadrul sistemului.
Referitor la neaprobarea transferului su în condițiile în care în cazuri similare astfel de transferuri fuseser aprobate, reclamantul a invocat disp. art.2 alin.3 din OG 137/2000.
În subsidiar a solicitat recalcularea prejudiciului prin scderea cheltuielilor de școlarizare pentru anul I de studiu din Academia Forțelor, întrucât pân la apariția Legii 395/2005, Constituția României stabilea serviciul militar obligatoriu pe timp de și care era asimilat primului an de academie militar pe care l-a efectuat între anii 1999 -2000.
Motivul pentru care Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor nu a luat în considerare aceast susținere a reclamantului, este în opinia sa, nelegal având în vedere c art.52 alin.2 și art.55 alin.2 din Constituție stabileau obligativitatea serviciului militar pentru cetțenii români care au împlinit vârsta de 20 de ani.
Art.34 și 35 din Legea 46/1996 mențineau obligativitatea satisfacerii stagiului militar obligatoriu timp de 12 luni pentru elevii/studenții instituțiilor militare de învțmânt. Acest text asimila perioada de studiu cu perioada de stagiu militar și în scopul finalizrii a cel puțin unui an de studiu anula obligativitatea satisfacerii stagiului militar.
Reclamantul a mai invocat disp. art.16 și 19 din Legea 46/1996, conform crora sumele necesare instruirii efectivelor active și în rezerv se suport din bugetul de stat.
Au fost depuse la dosar actele administrative contestate și documentația care a stat la baza emiterii acestora, precum și Ordinele Ministerului Aprrii nr./12.04.2007, nr.M 132/22.08.2001 și nr. M 5/22.01.1999.
Analizând actele aflate la dosar, Curtea reține în fapt c la data de 01.10.2001 s-a încheiat între reclamant și Ministerul Aprrii Naționale - UM 01512 S, contractul privind exercitarea profesiei de cadru militar în activitate nr.A 3647, în conformitate cu disp. art.411din Legea nr.80/1995, modificat și completat prin OUG nr.90/2001, contract încheiat pentru o perioad de 8 ani de la numirea în prima funcție.
Prin Ordinul ministrului aprrii nr.MP 232/05.03.2008, reclamantul a fost trecut în rezerv prin aplicarea art.85 alin.1 lit.h din Legea nr.80/1995, ca urmare a demisiei, cu suportarea cheltuielilor de întreținere pe timpul școlarizrii conform prevederilor legale.
UM 01847 Bae mis Decizia de imputare nr.A/1359 din 05.05.2008 prin care s-a dispus angajarea rspunderii materiale a reclamantului pentru suma de 29.190 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere pe timpul școlarizrii, menționându-se c paguba s-a produs ca urmare a nerespectrii prevederilor Ordinului ministrului aprrii nr.M 66/12.04.2007 de ctre reclamant care a fost trecut în rezerv înainte de împlinirea celor 8 ani obligatorii de a servi ca ofițer în armat, conform contractului nr./01.10.2001.
Reclamantul a formulat contestație împotriva acestei decizii, contestație care a fost respins prin Hotrârea nr.1/2098 din 04.07.2008 a comandantului UM 01847 B care a constatat c valoarea debitului de 29.190 lei a fost corect stabilit, în conformitate cu prevederile ordinelor și dispozițiilor în vigoare.
Se consemneaz c reclamantul a fost de acord s plteasc cheltuielile de școlarizare atunci când și-a dat demisia, astfel cum rezult din raportul CR 388/11.02.2008, iar ordinul de trecere în rezerv stipuleaz în mod corect acest lucru.
La emiterea acestei hotrâri au fost avute în vedere constatrile, concluziile și propunerile din procesul verbal de cercetare nr.2/04.07.2008, comisia de cercetare analizând motivele contestației și modul de stabilire a cheltuielilor de întreținere pe timpul școlarizrii.
Împotriva acestei hotrâri a formulat plângere reclamantul, plângere care a fost respins de Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul Ministerului Aprrii, prin Decizia administrativ jurisdicțional nr.46 CJ 326/2008 din 08.10.2008.
Curtea apreciaz c actele administrative contestate de reclamant sunt legale, fiind emise cu respectarea legislației incidente în materie - Legea 80/1995 și OG nr.121/1998, precum și a prevederilor ordinelor ministrului aprrii emise în temeiul și pentru punerea în aplicare a acestor acte normative.
Potrivit art.411alin.1 din Legea nr.80/1995, persoanele care urmeaz s devin cadre militare în condițiile art.36 alin.1 lit.a - c, ale art.38 lit.a și ale art.40 alin.1 lit.a, la admiterea într-o instituție militar de învțmânt pentru formarea ofițerilor maiștrilor militari sau subofițerilor în activitate, încheie cu Ministerul Aprrii Naționale contracte cu durata de 8 ani de la numirea lor în prima funcție.
Aliniatul 6 al aceluiași articol prevede c în situația în care înainte de expirarea duratei stabilite cadrele militare reziliaz contractul potrivit art.85 alin.1 lit.h, ele sunt obligate s anunțe Ministerul Aprrii Naționale cu cel puțin 30 de zile înainte, iar în cazul primului contract cadrele militare sunt obligate și s restituie cheltuielile de întreținere pe timpul școlarizrii, proporțional cu perioada de contract rmas neexecutat.
În același sens sunt și disp. art.91 din lege, potrivit crora ofițerii, maiștrii militari și subofițerii care au un angajament cu Ministerul Aprrii Naționale s îndeplineasc serviciul în armat o anumit perioad de timp, în situația c nu respect angajamentul și sunt trecuți în rezerv prin aplicarea uneia dintre prevederile de la art.85 alin.1 lit.g-l, art.87 și 88 sunt obligați s restituie cheltuielile de întreținere pe timpul școlarizrii, în condițiile stabilite prin lege.
Metodologia privind determinarea/stabilirea cheltuielilor de întreținere pe timpul școlarizrii/instruirii a fost aprobat prin Ordinul ministerului aprrii nr./12.04.2007 care la art.1 stabilește persoanele crora le este aplicabil, respectiv tuturor categoriilor de personal din Ministerul Aprrii a cror școlarizare/instruire a fost finanțat din fondurile acestui minister și ale cror angajamente/contracte înceteaz din motive imputabile.
Din înscrisurile depuse la dosar rezult c decizia de imputare a fost emis cu respectarea acestei metodologii și a prevederilor Ordinului ministrului aprrii nr.M 5/22.01.1999 pentru aplicarea OG 121/1998 privind rspunderea material a militarilor.
Susținerea reclamantului c decizia este lovit de nulitate absolut faț de nerespectarea disp. art.23 alin.3 din OG 121/1998 nu poate fi reținut.
Conform acestor dispoziții, cercetarea împrejurrilor în care s-a produs paguba se face cu chemarea și ascultarea celor în cauz, pentru explicații scrise și prezentarea de probe în aprare.
Sub acest aspect, Curtea va avea în vedere mențiunile din procesul verbal nr.2/04.07.2008 al comisiei de cercetare care a analizat contestația împotriva deciziei de impunere conform crora reclamantul a fost contactat telefonic de președintele comisiei care i-a comunicat c procesul verbal de cercetare administrativ nu i se poate trimite în xerocopie prin poșt, dar poate s studieze întreaga documentație la sediul unitții. Reclamantul a refuzat analizarea documentelor ce stau la baza deciziei de imputare și în data de 02.07.2008 a fcut o nou contestație.
De altfel, reclamantul recunoaște în acțiune c a fost contactat pentru a analiza documentele, dar nu s-a prezentat pentru c în ziua respectiv era în alt localitate.
Reclamantul nu a fcut nicio dovad în acest sens, a imposibilitții de prezentare în fața comisiei de cercetare, a faptului c a adus la cunoștința comisiei aceast împrejurare, c a solicitat acordarea unui alt termen la care s se prezinte pentru a prezenta probe în aprare.
Se constat c a fost respectat de ctre comisia de cercetare obligația de a-l chema pe reclamant pentru a-i da posibilitatea s-și formuleze aprarea faptul c nu a dat explicații scrise îi este imputabil reclamantului care nu a înțeles s dea curs invitației comisiei care nu a înclcat norme imperative care s atrag sancțiunea nulitții absolute a deciziei de imputare.
Susținerea c sumele cheltuite cu școlarizarea sa provin tot de la bugetul statului, ca și sumele alocate unde își desfșoar activitatea în prezent, nu constituie un argument în favoarea admiterii acțiunii, neavând relevanț în cauz proveniența sumelor, ci faptul c a încetat din motive imputabile reclamantului contractul pe care l-a încheiat cu pârâtul, situație în care este prevzut expres de Legea 80/1995, obligația de restituire a cheltuielilor de întreținere pe perioada școlarizrii.
S-a mai apreciat de ctre reclamant c a fost discriminat în raport cu persoanele ale cror cereri de transfer au fost aprobate și care au fost exonerate de plata cheltuielilor de școlarizare.
Referirea pe care o face reclamantul la disp. OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare nu este relevant întrucât în cauz, instanța nu are de analizat refuzul nejustificat de aprobare a cererii de transfer formulat de reclamant și dac acesta s-a aflat în situații comparabile cu persoanele ale cror cereri de transfer au fost aprobate.
Instanța are a se pronunța cu privire la obligația reclamantului de restituire a cheltuielilor de școlarizare faț de temeiul de drept al trecerii sale în rezerv, respectiv art.85 lit.h din Legea nr.80/1995.
În raport de disp. art.411și art.90 din Legea 80/1995 se constat c reclamantului îi revenea aceast obligație.
Cu privire la susținerea aprtorului reclamantului de la termenul din 23.02.2009 c Ordinul nr.M 66/2007 nu era în vigoare pe perioada școlarizrii reclamantului, Curtea reține c acesta a intrat în vigoare la data de 15.04.2007 dat la care au fost abrogate Normele tehnice privind stabilirea și recuperarea cheltuielilor de întreținere suportate de Ministerul Aprrii Naționale, pe timpul școlarizrii de la persoanele care nu-și respect angajamentele încheiate, aprobate prin Ordinul General al ministrului aprrii naționale nr.OG 45/1991.
În condițiile în care decizia de imputare a fost emis în luna mai 2008 când era în vigoare ordinul M 66/2007 în mod corect au fost aplicate dispozițiile acestuia, chiar dac perioada de școlarizare vizat era anterioar intrrii lui în vigoare, neputând fi aplicat reglementarea cuprins în OG 45/1991 care fusese abrogat în mod expres.
Solicitarea reclamantului de reducere a sumei imputate cu suma reprezentând cheltuielile de școlarizare/întreținere pentru primul an de studiu la Academia Forțelor este neîntemeiat.
Într-adevr, art.34 și 35 din Legea nr.46/1996 mențineau obligativitatea satisfacerii stagiului militar obligatoriu timp de 12 luni pentru elevii/studenții instituțiilor militare de învțmânt și asimilau perioada de studiu cu perioada de stagiu militar, în cazul finalizrii a cel puțin un an de studiu fiind anulat obligativitatea satisfacerii stagiului militar.
Aceasta nu înseamn îns c reclamantul este exonerat de obligativitatea de a plti cheltuielile de întreținere pentru primul an de studiu asimilat stagiului militar în condițiile în care dispozițiile legale care reglementeaz obligația restituirii acestor cheltuieli se refer la toat perioada școlarizrii fr s prevad posibilitatea compensrii la care se refer reclamantul.
Mai mult, școlarizarea implic, potrivit art.2 din Ordinul ministrului aprrii nr.M 66/12.04.2007, nu doar cheltuieli cu hrnirea, echiparea, cazarea, transportul pe timpul vacanțelor sau permisiilor, ci și cheltuieli cu asigurarea altor drepturi specifice școlarizrii, care nu se regsesc în cheltuielile aferente stagiului militar.
Faț de toate aceste considerente, Curtea va respinge acțiunea ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTRȘTE:
Respinge, ca neîntemeiat, acțiunea formulat de reclamantul -, domiciliat în B-, - 14,.1,.19, sector 3, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL APRRII NAȚIONALE, cu sediul în B--5, sector 5 și 01847.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțat în ședinț public, azi 18.05.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red.
Gh./5 ex.
12.06.2009
Președinte:Canacheu ClaudiaJudecători:Canacheu Claudia
