Anulare act administrativ fiscal. Sentința 2061/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.2061
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 18.05.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Canacheu Claudia
GREFIER - -
Pe rol pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul PROCURORUL GENERAL AL PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică de la 04.05.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 11.05.2009 și la 18.05.2009.
CURTEA,
La data de 12.01.2009 a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe plângerea formulată de reclamantul împotriva Ordinului nr.2677/09.12.2008 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție privind modul de stabilire a indemnizației de încadrare brută lunară prin care a solicitat anularea acestui ordin și a Ordinului nr.2339/30.10.2008 și recalcularea indemnizației în concordanță cu legea de salarizare și cu hotărârile judecătorești a căror executare a fost începută în luna octombrie 2008.
De asemenea, a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la suplimentarea fondului de salarii al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești cu drepturile salariale ce i se cuvin și din hotărârile judecătorești, precum și la plata curentă a drepturilor sale salariale conform legii și a hotărârilor judecătorești.
În motivarea plângerii a arătat că a formulat contestație împotriva Ordinului nr.2339/2008 deoarece a apreciat că în mod greșit i s-a stabilit indemnizația de încadrare brută lunară de 5.709 lei, fără să fie avute în vedere sentința civilă nr.1195/2007 și nr.188/2008 ale Tribunalului Prahovaa căror executare a început în luna octombrie 2008.
Potrivit acestor sentințe, prin înlăturarea discriminării față de DIICOT, coeficientul de multiplicare de care beneficiază reclamantul este de 19,00 și nu 17,00 cum menționează în ordin.
Totodată, valoarea de referință sectorială ca urmare a indexărilor prevăzute în mai multe hotărâri judecătorești prin care au fost recunoscute drepturile magistraților pentru anul 2007 era la 01.01.2008 de cel puțin 333,63 lei, dacă nu chiar de 405 lei.
Valoarea referinței sectoriale trebuia indexată la 01.04. și respectiv 0110.2008 pentru a nu se considera discriminat față de judecătorii și procurorii ce îndeplinesc funcții asimilate celor de demnitate publică, față de cei ce îndeplinesc funcții de demnitate și față de personalul auxiliar ce lucrează în cadrul Ministerului Public și la instențele de judecată.
Reclamantul a mai susținut că la indemnizația ce ar rezulta după înmulțirea coeficientului de multiplicare 19,00 cu valoarea de referință sectorială ce rezultă după aplicarea indexărilor, trebuia să se calculeze și să se adauge suma ce reprezintă sporul de 15% pentru vechime efectivă în magistratură.
De asemenea, în Ordin trebuiau menționate și celelalte sporuri salariale ce i se cuvin, respectiv 10% spor de vechime în muncă calculat și inclus în indemnizația de bază la care să se adauge sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare și sporul de 15% pentru condiții vătămătoare de muncă.
S-a mai invocat faptul că angajații Înaltei Curți de Casație și Justiție și Consiliului Superior al Magistraturii (judecători, procurori sau personal auxiliar) primesc curet, lună de lună, drepturile salariale prev. de lege și cele recunoscute prin hotărâri judecătorești.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii întrucât Ordinul nr.2339/2008 a fost emis conform OG 13/2008 care prevede majorarea valorii de referință sectorială de la 01.10.2008, neavând ca obiect acordarea unor drepturi salariale stabilite prin hotărâri judecpătorești. Sporurile prev. de lege sau obținute prin hotărâri judecătorești se calculează la salariul de bază și nu fac parte din acesta.
Titlul executoriu invocat de petent intră sub incidența OG 22/2002, urmând să fie pus în executare conform OUG 75/2008.
Neincluderea indexărilor nu reprezintă o neexecutare, întrucât pentru stabilirea unei grile de salarizare corespunzătoare celor dispuse prin titlul executor este necesar ca în bugetul ordonatorului de credite să existe resurse pentru onorarea obligațiilor de plată.
Reclamantul a depus la dosar copii ale următoarelor înscrisuri: sentințele civile nr.1195/2007 și nr.188/2008 ale Tribunalului Prahova - Secția civilă, Ordinele nr.2339/2008 și nr.2675/2008 ale Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Analizând actele aflate la dosar, Curtea reține în fapt că prin Ordinul nr.2339/30.10.2008 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă a fost stabilită, începând cu data de 01.10.2008 indemnizația de încadrare brută lunară pentru procurorii menționați în anexele nr.1 - 15 la ordin, reclamantul beneficiind de o indemnizație de încadrare de 5.709 lei.
Reclamantul a formulat contestație împotriva acestui ordin pentru motivele care au fost arătate în prezenta plângere, contestație care a fost respinsă prin Ordinul nr.2675/09.12.2008, apreciindu-se că aplicarea indexărilor în cursul anului 2008 nu se poate face în raport de disp. art.III alin.1 din OUG 75/2008, obligațiile financiare care incumbă Parchetului de pe lângă fiind onorate în intervalul de timp prev. de lege.
Curtea constată că prin sentința civilă nr.1195/2007 a Tribunalului Prahova - Secția Civilă au fost obligați pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești să plătească reclamantului sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, lunar, în procent de 50% din salariul de bază începând cu 01.01.2003 și în continuare, actualizat în raport cu indicele de inflație.
De asemenea, prin sentința civilă nr.188/2008 a aceleiași instanțe au fost obligați pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă și Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova să plătescă reclamantului diferența dintre indemnizația efectiv primită și cea corespunzătoare procurorilor ce funcționează în cadrul DIICOT menționându-se în considerentele sentinței că pârâții au obligația să-i plătească o indemnizație corespunzătoare coeficientului de multiplicare al Anexei 1 la OUG 27/2006 pentru funcția de procuror de execuție, începând cu data de 01.01.2005 și în continuare, actualizate cu indicele de inflație.
Se constată că Ordinul nr.2339/2008 a fost emis în temeiul art.1 alin.2 din OG 13/2008 privind creșterile salariale aplicabile judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției pentru anul 2008, conform căruia începând cu data de 01.10.2008, creșterea valorii de referință sectorială este de 2% față de valoarea din luna septembrie 2008.
Astfel, el a avut ca obiect stabilirea indemnizațiilor de încadrare brută lunară de la data de 01.10.2008, aceasta stabilindu-se potrivit art.3 alin.1 din OUG 27/2006, pe baza valoarii de referință secvtorială și a coeficienților de multiplicare prev. în anexa care face parte integrantă din ordonanță.
Curtea apreciază că la emiterea ordinului contestat trebuiau avute în vedere dispozițiile sentinței civile nr.188/2008 a Tribunalului Prahova care a stabilit care este coeficientul de multiplicare de care beneficiază reclamantul începând cu data de 01.01.2005.
Prin luarea în calcul a coeficientului de multiplicare aplicat anterior pronunțării acestei sentințe a fost stabilită o indemnizație de încadrare brută lunară mai mică decât cea care i s-ar fi cuvenit reclamantului în condițiile punerii în executare a sentinței.
A susținut pârâtul că neincluderea drepturilor acordate reclamantului prin sentința sus-menționată nu reprezintă o neexecutare, susținere care este neîntemeiată întrucât punerea în executare a acestei hotărâri judecătorești presupune nu doar plata efectivă a diferențelor salariale rezultate prin aplicarea coeficientului de multiplicare de care beneficiază procurorii de la DIICOT, ci și luarea în considerare la stabilirea indemnizației de încadrare brută lunară a coeficientului de multiplicare la care instanța a făcut referire în considerente.
Deși a fost recunoscut reclamantului dreptul la majorarea indemnizației, pârâtul, prin emiterea ordinului contestat a procedat, în fapt, la o diminuare a indemnizației ca urmare a luării în calcul a unui coeficient de multiplicare mai mic decât cel stabilit de instanță.
Cu privire la celelalte solicitări ale reclamantului referitoare la modul de calcul a indemnizației, Curtea apreciază că sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse pentru următoarele considerente:
Reclamantul face referire la majorarea valorii de referință sectorială ca urmare a indexărilor prevăzute în mai multe hotărâri judecătorești prin care au fost recunoscute drepturile magistraților pentru anul 2007, dar nu face dovada că a obținut o hotărâre judecătorescă irevocabilă prin care să-i fie recunoscut dreptul de a beneficia de indexările reglementate pentru anul 2007.
Cât privește indexarea valorii de referință sectorială în anul 2008 cu 4,5% de la 01.04.2008 și cu 5,5% de la 01.10.2008, reclamantul invocă faptul că ar fi trebuit să beneficieze de aceste indexări pentru a nu se considera discriminat față de persoanele care au beneficiat de această majorare salarială.
Sub acest aspect, Curtea reține că prin Decizia Curții Constituționale nr.820/2008 s-a stabilit că instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Referitor la susținerea că la stabilirea drepturilor salariale se impunea a fi luate în calcul sporul de 15% pentru vechimea efectivă în magistratură, sporul de 10% pentru vechime în muncă, sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare și sporul de 15% pentru condiții vătămătoare de muncă, se constată că aceasta este neîntemeiată întrucât ordinul contestat a fost emis exclusiv în scopul stabilirii indemnizației de încadrare brută lunară pe baza indexării valorii de referință sectorială începând cu data de 01.10.2008.
Sporurile enumerate de reclamant nu sunt luate în considerare la calcularea acestei indemnizații care se stabilește pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare, ele calculându-se la salariul de bază, nefăcând parte din acesta.
Din acest motiv nu a fost avută în vedere de către pârât sentința civilă nr.1195/2007 a Tribunalului Prahova privind acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Curtea are în vedere și disp.art.9 din OUG 27/2006 conform cărora indemnizațiile de încadrare brute lunare și celelalte drepturi ale procurorilor se stabilesc de Procurorul General al Parchetului de pe lângă
În condițiile în care ordinul contestat a avut ca obiect doar stabilirea indemnizațiilor de încadrare brute, se constată că pentru stabilirea celorlalte drepturi cuvenite este necesară, de asemenea, emiterea unui ordin de către pârât.
Fiind învestită cu soluționarea plângerii împotriva ordinului prin care s-a respins contestația formulată împotriva modului de stabilire a drepturilor salariale, instanța are a se pronunța asupra legalității modului de stabilire a acestor drepturi și nu cu privire la obligarea la plata drepturilor cuvenite în baza unor hotărâri judecătorești obținute de magistrat și cu privire la suplimentarea fondurilor de salarii pentru plata drepturilor respective.
Procedura reglementată de art.36 din OUG 27/2006 este o procedură specială ce vizează, exclusiv, verificarea modului de stabilire a drepturilor salariale.
Solicitarea reclamantului de obligare a pârâtului la plata curentă a drepturilor salariale, conform hotărârilor judecătorești obținute nu se poate dispune de instanță cu ocazia soluționării plângerii întemeiată pe art.36 alin.2 din OUG 27/2006, reclamantul având posibilitatea punerii în executare silită a hotărârilor, după învestirea lor cu formulă executorie.
Față de aceste considerente, Curtea va admite în parte plângerea, va anula Ordinul nr.2675/09.12.2008 și, parțial, Ordinul nr.2339/30.10.2008 emise de Procurorul General al Parchetului de pe lângă, în ceea ce privește stabilirea indemnizației de încadrare brută lunară a reclamantului. Va obliga pârâtul să emită un nou ordin, prin care să stabilească indemnizația de încadrare brută lunară a reclamantului prin luarea în considerare a coeficientului de multiplicare prevăzut în sentința civilă nr.188/2008 a Tribunalului Prahova - Secția Civilă, urmând să respingă ca neîntemeiate celelalte solicitări ale reclamantului privind modul de calcul a indemnizației de încadrare brută lunară.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite, în parte, plângerea formulată de reclamantul, cu domiciliu ales la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești din--A, județul P, în contradictoriu cu pârâtul PROCURORUL GENERAL AL PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B-, sector 5.
Anulează Ordinul nr.2675/09.12.2008 și, parțial, Ordinul nr.2339/30.10.2008 emise de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în ceea ce privește stabilirea indemnizației de încadrare brută lunară a reclamantului.
Obligă pârâtul să emită un nou ordin, prin care să stabilească indemnizația de încadrare brută lunară a reclamantului prin luarea în considerare a coeficientului de multiplicare prevăzut în sentința civilă nr.188/2008 a Tribunalului Prahova - Secția Civilă.
Respinge, ca neîntemeiate, celelalte solicitări ale reclamantului privind modul de calcul a indemnizației de încadrare brută lunară.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.05.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red.
Gh./2 ex.22.06.2009
Președinte:Canacheu ClaudiaJudecători:Canacheu Claudia
