Anulare act administrativ fiscal. Decizia 210/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 210
Ședința publică de la 24 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doina Ungureanu
JUDECĂTOR 2: Magdalena Fănuță
JUDECĂTOR 3: Teodora Bănescu
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta pârâtă REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA-DIRECȚIA SILVICĂ C, împotriva sentinței numărul 3112 din 03 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic, pentru recurenta pârâtă REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA-DIRECȚIA SILVICĂ C și procurator, pentru intimatul reclamant
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Consilier juridic, pentru recurenta pârâtă depune copie de pe registrul Ocolului Silvic
Procurator, pentru intimatul reclamant depune procură.
Curtea, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat, declară încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic, pentru recurenta pârâtă solicită admiterea recursului, casarea sentinței și respingerea contestației, conform art. 304 pct. 7,8,9 pr.civ.
Procurator, pentru intimatul reclamant solicită respingerea recursului, menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală și depune concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Dolj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 27.02.2007, reclamantul Gac hemat în judecată pârâta Direcția Silvică C, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună reluarea activității în baza aceluiași contract de muncă, în funcția deținută anterior suspendării contractului individual de muncă, precum și acordarea salariului și a celorlalte drepturi de care beneficia reclamantul înainte de suspendarea contractului, actualizate și indexate, până la reintegrarea efectivă.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este angajat în funcția de pădurar al Direcției Silvice C - Ocolul Silvic C, iar la data de 30.05.2005 i-a fost suspendat contractul individual de muncă, cu motivarea că a fost înaintată o plângere penală împotriva sa, fiind învinuit de neglijență în serviciu, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Calafat, conform deciziei nr.187/26.05.2005 a Direcției Silvice
La data de 05.02.2007 i s-a comunicat Rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Calafat, prin care s-a dispus scoaterea sa de sub urmărire penală constatându-se că fapta de care a fost învinuit nu există, iar dacă fapta nu există nu mai poate fi declanșată procedura disciplinară.
A precizat că în aceste condiții a solicitat obligarea pârâtei să dispună reluarea activității sale în funcția de pădurar în baza aceluiași contract de muncă, precum și plata la despăgubiri reprezentând drepturi salariale neîncasate.
În apărare, pârâta Direcția Silvică Caf ormulat întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității contestării deciziei de suspendare și excepția de necompetență materială a completului S, apreciind -pe fond -că pădurarului îi aparține întreaga vină legată de modul în care s-a achitat de sarcinile de serviciu, măsura luată fiind temeinică și legală.
Prin încheierea de ședință din data de 17.04.2007, Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea spre competentă soluționare Secției Contencios Administrativ, unde a fost înregistrată sub nr-.
La termenul din 03.09.2007, reclamantul a depus precizare la acțiune, în sensul că, pe lângă cele solicitate prin acțiunea inițială, a cerut să se constate și nelegalitatea și tardivitatea deciziei de desfacere a contractului individual de muncă nr.320/25.09.2005, emisă de pârâtă.
Prin sentința nr.3112 din 03 septembrie 2007, Tribunalul Dolja admis acțiunea reclamantului G, a dispus anularea Deciziei nr.320 din 15.09.2005, emisă de Direcția Silvică C și a Hotărârii nr.3/27.06.2005, emisă de Consiliul de Disciplină din cadrul Direcției Silvice
S-a dispus reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior desfacerii contractului individual de muncă și a fost obligată pârâta la plata drepturilor salariale cuvenite de la data desfacerii contractului până la reintegrarea efectivă.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut, cu privire la excepția tardivității invocată prin întâmpinare, că ea se referă la decizia de suspendare, și nu la decizia care formează obiectul acțiunii, fiind în consecință lipsită de obiect.
Pe fond, tribunalul a reținut că reclamantului i-au fost aplicate două sancțiuni simultan pentru aceeași faptă, că aplicarea sancțiunii disciplinare paralel și separat de desfășurarea procesului penal încalcă principiul conform căruia penalul ține în loc disciplinarul, iar în speță intimata nu a făcut dovada audierii funcționarului public contestator și nici a faptului că Hotărârea Consiliului de Disciplină nr.3/27.06.2005, emisă de Consiliul de disciplină a fost comunicată acestuia pentru a putea fi contestată în termenul legal, încălcându-se astfel dispozițiile art.52 din OG 59/2000.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Direcția Silvică C, considerând-o netemeinică și nelegală.
A invocat că sentința pronunțată cuprinde motive contradictorii, deoarece hotărârea nr.3/27.06.2005 a Consiliului de disciplină a fost comunicată reclamantului cu recomandata nr.6213/12.07.2005, că instanța a analizat legalitatea și temeinicia acestei hotărâri, fără să ceară această dovadă, situație care s-a repetat și în legătură cu obligația de audiere a acestuia, deși cu adresa nr.4706/26.05.2005 s-a făcut dovada că reclamantul a fost invitat la sediul unității, iar la data de 1.06.2005 a semnat procesul verbal de cercetare administrativă.
S-a mai arătat că instanța de fond a interpretat greșit actele juridice deduse judecății și a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestora. În acest sens a susținut că reclamantul, în calitate de pădurar, nu a asigurat paza cantonului silvic, înregistrând un prejudiciu mare, ca urmare a tăierilor ilegale de arbori, împrejurare ce atrage incidența dispozițiilor art.48 alin2., lit.g din OUG nr.59/2000, aprobată cu modificări prin Legea 427/2001, precum și a dispozițiilor art.100 lit.g și art.59 lit.e din CCM, în condițiile în care volumul imputabil este de 79,988 mc.
S-a mai susținut de recurentă că instanța de judecată a apreciat în mod greșit că reclamantului i s-au aplicat două sancțiuni deodată, deoarece suspendarea apare ca o măsură de siguranță a angajatorului ca angajatul să nu mai săvârșească alte infracțiuni, iar desfacerea contractului de muncă este o măsură luată ca urmare a infracțiunii de lipsă în gestiune, cu consecințe grave în patrimoniul societății.
A precizat recurenta că în cauză sunt incidente și dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, deoarece instanța a analizat părtinitor apărările formulate, motiv pentru care hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii și a sarcinilor din fișa postului.
Recursul este nefondat.
Acțiunea inițială vizează refuzul pârâtei Direcția Silvică C de a dispune ca reclamantul să-și reia activitatea în baza contractului de muncă încheiat anterior și de a-i acorda drepturile salariale de care a fost lipsit pe perioada cât a durat suspendarea acestui contract.
Ulterior, prin precizarea de acțiune, reclamantul a solicitat și anularea deciziei prin care i-a fost desfăcut disciplinar contractul de muncă.
Din actele depuse la dosar, rezultă că reclamantului - pădurar în cadrul Ocolului Silvic C - i-a fost suspendat contractul individual de muncă, începând cu 30.05.2005, ca urmare a plângerii penale formulate împotriva sa de pârâta Direcția Silvică C, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Calafat, pentru neglijență în serviciu, având în vedere paguba înregistrată la acest canton, în valoare de 82.219.480 lei.
La data de 27.06.2005, în baza hotărârii nr.3, Consiliul de disciplină din cadrul recurentei pârâte, fără a mai aștepta rezultatul cercetărilor penale, pentru aceeași pagubă mai sus arătată, a propus desfacerea contractului de muncă al reclamantului, în temeiul art.48 alin.2 lit.g din OG nr.59/2000, art.100 lit.g și art.59 lit.e din CCM valabil pe anul 2005-2006. Astfel, având în vedere acest temei, prin decizia nr.320/15.09.2005, s-a dispus, față de reclamant, desfacerea disciplinară a contractului său de muncă.
În baza dovezilor depuse în recurs, rezultă că hotărârea Consiliului de disciplină a fost comunicată reclamantului și că această hotărâre a rămas definitivă prin necontestare în termen legal de către reclamant, astfel că în mod greșit instanța de fond a reținut omisiunea comunicării acestei hotărâri către reclamant precum și a audierii reclamantului în cadrul cercetării administrative, aspecte care nu mai pot fi analizate atâta timp cât nu s-a parcurs procedura prevăzută de art.52 alin.3 teza II-a din OUG 59/2000, privind statutul personalului silvic.
De asemenea, tot în mod greșit s-a reținut de prima instanță și împrejurarea că prin aplicarea măsurii suspendării contractului individual de muncă, precum și a măsurii desfacerii disciplinare a acestuia, reclamantul a fost sancționat de două ori pentru aceeași faptă, deoarece suspendarea dispusă nu are caracterul unei sancțiuni disciplinare, ci reprezintă o măsură pe care angajatorul o poate lua, în situația formulării unei plângeri penale împotriva angajatului.
Referitor la excepția tardivității acțiunii, în mod corect s-a constatat de instanța de fond că este lipsită de obiect, atâta timp cât s-a invocat doar cu privire la decizia nr.187/26.05.2005, privind suspendarea contractului de muncă - care nu formează obiectul litigiului - și nu împotriva deciziei nr.320/15.09.2005, prin care s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului de muncă și care a fost contestată prin acțiunea de față.
Constatările greșite ale instanței de fond mai sus arătate nu pot conduce însă la modificarea soluției date, deoarece sancțiunea disciplinară nu poate fi dispusă, atâta timp cât contractul de muncă al reclamantului a fost suspendat, printr-o decizie anterioară, nr.187/26.05.2005, în temeiul art.52 alin.1, lit.c din Legea 53/2003, ca urmare a plângerii penale formulată de pârâtă împotriva reclamantului pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu.
O astfel de suspendare în conformitate cu dispozițiile mai sus arătate operează, fie până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, fie în cazul de față, până la comunicarea rezoluției parchetului prin care reclamantul a fost scos de sub urmărire penală.
Nelegalitatea deciziei de desfacere a contractului de muncă decurge din faptul că aplicarea sancțiunii s-a făcut înainte de expirarea perioadei mai sus arătate și fără ca, printr-o altă decizie, să se revină în mod expres la măsura suspendării, posibilitate de care intimata pârâtă putea să uzeze, având în vedere că dispozițiile art.52 alin.1 lit.c din Legea 53/2003 nu au caracter dispozitiv, în sensul că lasă la aprecierea angajatorului suspendarea contractului de muncă al unui angajat împotriva căruia s-a formulat o plângere penală.
În raport de aceste considerente, se constată că sancțiunea aplicată este nelegală, astfel că în temeiul art.312 Cod pr.civilă se va respinge recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta pârâtă REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA-DIRECȚIA SILVICĂ C, împotriva sentinței numărul 3112 din 03 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Ianuarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
LF/ 2 ex/22.02.2008
Jud.fond.
Președinte:Doina UngureanuJudecători:Doina Ungureanu, Magdalena Fănuță, Teodora Bănescu
