Anulare act administrativ fiscal. Sentința 210/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința nr. 210
Ședința publică de la 22 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasile Susanu
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea acțiunii formulată de reclamanta - SRL cu sediul în jud. G,-, în contradictoriu cu pârâta MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor B cu sediul în B,-, având ca obiect anulare decizie.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 20.10.2009 când susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată și când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 22.10.2009.
CURTEA
Asupra acțiunii în contencios de față;
Prin cererea înregistrată la această instanță 960/03.06.2009, reclamanta - SRL Gac hemat în judecată Agenția Națională de Administrare Fiscală din cadrul Ministerului Finanțelor Publice pentru anularea deciziei nr. 171/25.05.2009 de suspendare a soluționării contestației formulată împotriva deciziei de impunere nr. 386/12.09.2007 și pe cale de consecință anularea și a deciziei de impunere nr. 386/12.09.2007 precum și a raportului de impunere fiscală nr. 4737/12.09.2007 emise de Direcția Generală a Finanțelor Publice
În motivarea acțiunii sale reclamanta susține:
La data de 28.05.2009 a fost comunicată reclamantei decizia nr. 171/25.05.2009 prin care le-a fost suspendată soluționarea contestației depusă pe data de 15.10.2007, contestație formulata împotriva Deciziei de impunere nr.386/12. 09. 2007 emisa in baza Raportului de inspecție fiscala nr. 4737/ 12.09. 2007 încheiat de reprezentanții DGFP G pentru suma de 1. 314. 053 lei.
Prin Decizia nr. 31/14.02.2008 soluționarea contestației formulate de - SRL a mai fost suspendata o data, (in baza dispozițiilor art.214 alin (1) lit. b din OUG nr. 92/2003 privind Codul d e procedura fiscala, republicata), respectiv pana la soluționarea irevocabila de către instanța de judecata a acțiunii in contencios administrativ formulate de subscrisa împotriva Deciziei nr. 10/28.05.2007.
Prejudiciul în cuantum de 1. 314. 053 lei a fost stabilit ca datorat în sarcina - SRL ca urmare a Deciziei nr. 353/27. 03. 2007, prin care DGFP a dispus reverificarea societății.
Prin Decizia nr.10. 28.05. 2007 s-a respins ca neîntemeiata contestația împotriva deciziei de reverificare, astfel ca a fost nevoită sa promoveze acțiune in instanța.
La data de 21.03.2008, in Dosarul -, Tribunalul Galația pronunțat sentința nr.688 prin care le-a fost respinsa acțiunea formulata împotriva Deciziei nr. 10/ 28. 05. 2007.
La data de 18.11.2008, în același dosar, Curtea de APEL GALAȚIa pronunțat Decizia nr. 760, irevocabilă, prin care a modificat în tot sentința nr. 688/ 21. 03. 2008 si, in rejudecare, a admis contestația - SRL si a anulat deciziile nr. 10/ 28. 05. 2007 și decizia de reverificare nr.353/ 27. 03.2007 emise de DGFP
Așa cum rezulta din cuprinsul deciziei nr. 171/ 25. 05. 2009 ce face obiectul prezentei acțiuni, DGFP G, la data de 26. 01. 2009 sesizat Direcția generala de soluționare a contestațiilor din cadrul ANAF în vederea reluării procedurii se soluționare a contestației.
De asemenea, la data de 20. 03. 2009, - SRL a formulat Adresa nr.123 prin care a solicitat reluarea procedurii administrative de soluționare a contestației. Mai mult decât atât, la data de 13. 04. 2009, cu Adresa nr.146, a formulat cerere de soluționare cu urgenta și prioritate a contestației reclamantei.
Cu toate acestea, abia după patru luni de zile, parata le-a comunicat decizia sa, prin care nici de aceasta data nu a soluționat in fond cauza, ci s-a procedata la oad oua suspendare a soluționării, de data aceasta întemeiate pe disp. art. 214 alin. 1 lit. a din OG nr. 92/2003 privind proc.fiscală, republicată.
De această dată în mod eronat și ci rea intenție s-a ajuns la concluzia că nu se poate pronunța o soluție pe fondul cauzei înainte de a se soluționa dosarul penal de evaziune fiscală al fostului administrator al societății.
Fostul administrator al societății este cercetat din 14.09.2007 sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală și așa cum rezultă din decizia ce face obiectul acțiunii, cercetările se fac ca urmare a aspectelor constatare în urma Deciziei de reverificare nr. 353/27.03.2007, adică tocmai a aceleiași decizii pe care Curtea de APEL GALAȚIa constatat că este nelegală și a anulat-
DGFP a sesizat organele de urmărire penală în anul 2007, abia în anul 2009, mai precis cu optsprezece zile înainte de pronunțarea deciziei de suspendare, înțeles să se constituie parte civilă în dosarul penal.
Atâta timp cât instanța de judecată a statuat irevocabil că reverificarea societății este în contradicție cu legislația în materie acest fapt are valoarea unei autorități de lucru judecat, astfel că rezultatele primei verificări efectuate sunt de natură a produce efecte.
Mai mult decât atât rezultă cu evidență că actele subsecvente, respectiv Decizia de impunere nr. 386/12.09.2007 și Raportul de inspecție fiscală nr. 4737/12.09.2007 încheiate de F: G în baza deciziei de reverificare, sunt lovite de nulitate absolută ele nefiind susceptibile de a produce efecte juridice atât timp cât au fost emise în baza unui act ce a fost anulat irevocabil de instanța de judecată.
Se apreciază că această nouă suspendare a soluționării contestației reprezintă în realitate un refuz mascat de soluționare a contestației și implicit, o ignorare cu desăvârșire a hotărârii irevocabile a Curții de APEL GALAȚI.
Pentru aceste considerente reclamanta apreciază că decizia atacată este vădit netemeinică și esențial nelegală, motiv pentru care solicită anularea acesteia și pe cale de consecință să se dea eficiență deciziei irevocabile a Curții de Apel nr. 760/18.11.2008 în sensul constatării nulității celor două acte subsecvente întocmite în baza deciziei de reverificare anulate.
Prin întâmpinare autoritatea pârâtă, Direcția Finanțelor Publice G în nume propriu și în numele autorității pârâte a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată susținând următoarele:
Urmare adresei nr. 430/IX/3/2007 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați și adresei nr. 41934/22,12,2006 emisă de Inspectoratul de Poliție a Județului G, prin care s-a solicitat verificarea realității operațiunilor economice desfășurate între - SRL și - SRL precum și a operațiunilor desfășurate între acestea și alte firme din țară, organele fiscale din cadrul. G au procedat la verificarea societății reclamante, întocmind în acest sens raportul de inspecție fiscală nr. 4737/12.09.2007 și decizia de impunere 386/12.09.2007.
Organele de control au stabilit diferențe TVA suplimentar ca urmare a excluderii de la deducere a unor facturi fiscale emise în baza unor operațiuni nereale.
Față de toate aceste constatări în temeiul art. 108 alin. 1.proc.fiscală DGFP Gaf ormulat plângere penală înaintată G prin adresa 6875/28.10.2008.
De asemenea prin adresa nr. 2573/07.05.2009 Statul Român s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1.206.242 lei.
Reclamanta consideră în mod eronat că organele fiscale trebuiau să soluționeze pe fond contestația cu omiterea dispozițiilor art. 214 alin. 1 lit. a proc.fiscală conform cărora suspendarea procedurii soluționării contestației poate fi dispusă în situația în care organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existenta indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedură administrativă.
Această interdependență constă în faptul că din toate constatările organelor fiscale a rezultat că operațiunile economice desfășurate între - SRL și - SRL nu sunt operațiuni reale.
Susținerile societății reclamante referitoare la faptul că prin anularea deciziei de reverificare au fost anulate practic și decizia de impunere și raportul de inspecție fiscală prin care au fost stabilite debitele suplimentare în sarcina reclamantei nu pot fi reținute având în vedere faptul că cercetările penale vizează tocmai operațiunile desfășurate de către reclamantă pentru care organele fiscale au stabilit debite suplimentare.
În dovedirea acțiunii sale, reclamanta a depus la dosarul cauzei un număr de 12 anexe care generează toate acrele de care se face vorbire în cuprinsul acțiunii.
Curtea analizând actele dosarului constată:
Prin decizia nr. 171/25.05.2009 emisă de autoritatea pârâtă s-a decis suspendarea soluționării contestației formulată de - SRL împotriva deciziei de impunere fiscală nr. 386/2007, emisă în baza raportului de inspecție fiscală nr. 4737/2007 emise de
Deși în considerentele deciziei se face referire pe larg la situația economică a societății reclamante, etalându-se constatările din raportul de inspecție fiscală, reluate în decizia de impunere, suspendarea contestației societății reclamante, s-a făcut în temeiul disp. art. 214 al. 1 lit. a din Codul d e procedură fiscală, pentru că împotriva fostului administrator al societății, s-a formulat plângere penală, prin adresa nr. 4735/14.09.2007 de către Direcția Generală a Finanțelor Publice
Prin această sesizare, s-a solicitat ca argumentele de cercetare penală să stabilească dacă faptele reținute și prin procesul verbal de impunere fiscală ar putea constitui infracțiune prevăzută de. nr. 241/2005, pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.
Pentru analizarea situației de fapt este necesar a se stabili în timp cronologia emiterii actelor administrative și a celorlalte acte și a hotărârilor judecătorești de care fac vorbire părțile și în principal reclamanta în prezenta cauză.
La data de 12.09.2007 s-a întocmit raportul de inspecție fiscală nr. 4737/2007, care avut ca bază justificativă Decizia nr. 353 emisă de G la data de 27.03.2007, prin care s-a dispus reverificarea fiscală a impozitului pe profit al societății reclamante.
În baza acestui raport de inspecție fiscală, s-a emis la data de 12.09.2007, de către aceeași direcție de, decizia de impunere nr. 386/2007.
Prin decizia nr. 31 emisă de autoritatea pârâtă la data de 14.02.2008, s-a dispus suspendarea soluționării contestației formulată de societatea reclamantă, împotriva deciziei de impunere nr. 386/2007 a raportului de inspecție fiscală nr. 4737/2007.
Revenind la decizia nr. 353/2007 care a declanșat procedura de reverificare, urmare căreia s-au emis: decizia de impunere și raportul de inspecție fiscală, de care s-a făcut vorbire în cele de mai sus prin decizia nr. 10, pronunțată de autoritatea pârâtă la data de 28.05.2007, s-a răspuns contestației formulată de - SRL, ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs societate reclamantă iar Curtea de APEL GALAȚI prin decizia civilă nr. 760/17.11.2008 admițând recursul a modificat hotărârea instanței de fond și în rejudecare a admis contestația cu consecința anulării deciziei nr. 10/2007 de respingere a contestației și a deciziei nr. 353/2007, prin care s-a dispus reverificarea fiscală.
În baza acestei decizii a Curții de APEL GALAȚI, reclamanta prin adresa nr. 123/20.03.2009 a solicitat autorității pârâte să reia procedura administrativă a contestației formulată din data de 15.10.2007.
În prezent societatea reclamantă are alt administrator, în persona numitul, și a făcut eforturi pentru reglementarea juridică legală a societății reclamante.
Dar autoritatea pârâtă drept răspuns a emis o somație de plată și un titlu executoriu.
Reclamanta la data de 13.04. 2009 revenit cu o cerere de soluționare urgentă a contestației inițiale.
Autoritatea pârâtă, ignorând total decizie civilă nr. 760/2008 a Curții de APEL GALAȚI, nefăcând nici cea mai mică referire la faptul că prin aceasta s-a dispus irevocabil anularea deciziei nr. 353/2007 prin care s-a dispus reverificarea, a dispus-o încă o dată în disprețul legii, suspendarea contestației societății reclamante.
Deci, deși în baza unei decizii nule, s-a declanșat o nouă procedură de reverificare, se iau în continuare în considerare, ba mai mult au emis și forma de executare silită, actele subsecvente ale acestei decizii, decizia de impunere și raportul de inspecție fiscală, care nu mai au nici o bază legală, ele fiind la rândul lor nule de drept, în virtutea principiului de drept că accesoriile urmează soarta principalului.
Pornind de la această situație de fapt există prezumția puternică, că autoritatea pârâtă cu rea credință nu ia în discuție soluționarea contestației reclamantei suspendând-o sine die.
Că este așa rezultă și din faptul că adresa de sesizare a organelor penale s-a făcut la data de 14.09.2007, iar constituirea de parte civilă în procesul penal s- făcut abia la data de 07.05.2009, iar cercetările penale, trenează și de fapt nici nu interesează finalizarea lor, din moment ce s-au emis după forma de executare în baza unor acte care fac obiectul unei contestații suspendate prin decizia autorității pârâte.
Deci contestația este suspendată dar se dispune executarea silită în baza actelor administrative ce fac obiectul acestei contestații. Ori se soluționează contestația și în funcție de rezultat de dispune executarea sau nu, sau se oprește orice act de executare, până la soluționarea procesului penal, dacă ar fi să se urmărească logica autorității pârâte.
Nici prin întâmpinare, autoritatea pârâtă nu a făcut nici o referire la decizia Curții de APEL GALAȚI, de care s-a făcut vorbire în cele de mai sus și care este esențială în dezlegarea pricini de față, astfel că este lesne de dedus faptul că prin omisiune, în primul rând aceasta a dispus cu rea credință suspendarea contestației societății reclamante. Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere curtea reține că deși decizia de impunere nr. 386/12.09.2007 și raportul de inspecție fiscală nr. 4737/12.09.2007 emise de DGFP G, acte subsecvente ale deciziei nule nr. 353/2007 emisă de aceeași direcție, totuși Curtea constatând că autoritatea pârâtă este investită tocmai cu soluționarea contestației împotriva acestor acte administrative, prioritate are calea administrativă, cu procedură prealabilă ca o condiție a investirii instanței judecătorești.
În concluzie pe baza celor mai sus expuse și pe temeiul disp. art. 18 din. nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, urmează a admite în parte acțiunea societății reclamante, numai cu privire la capătul de cerere privind anularea deciziei nr. 171/25.05.2005 emisă de autoritatea pârâtă urmând ca aceasta să fie anulată.
În conformitate cu disp. art. 274.proc civ. urmează ca autoritatea pârâtă să plătească societății reclamante suma de 4.522 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta - SRL cu sediul în com. Vînători, jud. G în contradictoriu cu pârâta Ministerul Finanțelor Publice - Agentia Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor B,-;
Anulează Decizia nr. 171/25.05.2009 de suspendare a soluționării contestației formulată împotriva Deciziei de impunere fiscală nr. 386/12.09.2007 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor
Obligă pârâta - să plătească reclamantei suma de 4.522 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 22 octombrie 2009.
Președinte, - - |
Grefier, - - |
Red. /01.02.2010
Dact. 4 ex. / com. februarie 2010
Președinte:Vasile SusanuJudecători:Vasile Susanu
