Anulare act administrativ fiscal. Decizia 2100/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR -
ROMANIA
CURTEA DE APEL
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 2100
SEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA - 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Niculescu Monica
JUDECĂTOR 2: Ion Eugenia
JUDECĂTOR 3: Petrovici Cristina
GREFIER: - -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta - pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR-SRVICIUL PENTRU APLICAREA LEGII NR. 9/1998 împotriva sentinței civile nr. 1008 din data de 12.03.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a IX a Contencios Administrativ și Fiscal, in dosarul nr -, in contradictoriu cu intimații - reclamanți G, și.
La apelul nominal făcut in ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că s-au depus la dosar din partea recurentei - parate exemplare de pe motivele de recurs in vederea comunicării și întâmpinare din partea intimaților - reclamanți.
Nemaifiind cereri de formulat, sau excepții de invocat, Curtea, luând act de solicitarea părților privind judecarea in lipsă, constată cauza in stare de judecată, reținând-o spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului de fata;
Prin sentinta civila nr. 1008 din data de 12.03.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a IX a Contencios Administrativ și Fiscal, in dosarul nr - s-a admis în parte, acțiunea formulată de reclamanții G, și în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, a fost obligata pârâta la plata către reclamanți sumei de 81.856,66 lei reprezentând diferența de 60% din valoarea compensațiilor bănești stabilite prin Hotărârea nr. 1993/23.01.2003 Comisiei Municipiului și validată prin Ordinul nr. 4355/2007 emis de șeful Cancelariei Primului-ministru, sumă ce urmează fi actualizată.
A fost respins ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect daune cominatorii si s- luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunta astfel instanta a retinut ca prin Ordinul nr. 4355/25.07.2007, emis de Cancelaria Primului-ministru s- validat Hotărârea nr. 1993 din 23.10.2003 a Comisiei Municipiului prin care fost stabilită cu titlu de despăgubiri bănești suma de 136.427,76 lei pentru reclamanții G, și (filele 4.5 dosar fond).
Ulterior, în anul 2007, fost achitată reclamaților suma reprezentând 40% din cuantumul despăgubirilor acordate.
Potrivit art. 30 alin. 5 din HG nr. 753/1998 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C la 7 septembrie 1940, astfel cum fost modificată prin HG nr. 1277/2007 " bănești stabilite prin decizie de plată se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, astfel:
a) integral, dacă cuantumul acesta depășește 50.000 lei;
b) eșalonat în două tranșe, pe parcursul 2 ani consecutivi, astfel: 60% în primul an și 40% în anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.001 lei și 100.000 lei:
c) eșalonat în două tranșe, pe parcursul 2 ani consecutivi, astfel, 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei".
Prin urmare, cum reclamanților le- fost achitată în anul 2007 prima tranșa, potrivit lit. c) din art. 38 alin. 5 citat mai sus, rezultă că în anul 2008 pârâta trebuia să le achite restul de 60%, obligație ce se constată că nu a fost îndeplinită.
Tribunalul a mai aratat ca nu poate reține susținerile pârâtei în sensul că nu a efectuat plata pentru că aceasta se face în limita sumelor aprobate, astfel cum se arată în textul legal citat mai sus deoarece, pe de parte, debitorul nu poate condiționa plata și, pe de altă parte, că nu s- făcut nicio dovadă cu privire la limita sumelor aprobate cu această destinație în bugetul de stat pentru anul 2008 și nici cu privire la modul în care au fost alocate sumele aprobate.
În consecință, constatând că pârâta nu și- îndeplinit obligația legală de a achita reclamanților suma de 81.856,66 lei reprezentând diferența de 60% din valoarea compensațiilor bănești stabilite prin Hotărârea nr. 1993 din 2 3.01.2003 Comisiei Municipiului B și validată prin Ordinul nr. 4355/2007 emis de Cancelaria primului-ministru, în anul 2003, tribunalul admis primul capăt al cererii și obligat pe aceasta la plata sumei solicitate, sumă de ce va fi actualizată întrucât pârâta este obligată să procedeze la actualizarea sumei în condițiile alin. 6 al art. 38 din HG nr. 753/1998 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 privind acordarea compensațiilor cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la la 7 septembrie 1940, astfel cum fost modificată prin HG nr. 1277/2007, potrivit căruia, " Suma achitată beneficiarilor în cea de- doua tranșă actualizează, potrivit prev. art. 5 din HG nr. 286/2004 privind unele măsuri referitoare la funcționarea Comisiei centrale și comisiilor județene și Municipiului pentru aplicarea disp. Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C la 7 septembrie 1940, în raport cu indicele de creștere prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice fost publicat de Institutul Național de Statistică, față de luna decembrie anului anterior".
A fost respins ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect obligarea la plata de daune cominatorii față de disp. art. 18 alin. 6 din Legea nr. 554/2004.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata care a solicitat modficarea in totalitatea a sentintei recurate.
Pe de o parte a invocat faptul ca Tribunalul B nu era competent sa solutioneze cauza deoarece prin actiunea sa reclamantul solicita executarea unui titlu prin care i se acorda despăgubiri bănești, titlu ce nu emana de la instanța de contencios administrativ conform dispozițiilor capitolului 3 din Legea 554/2004.
In continuare recurenta a invocat aspecte privind fondul cauzei.
Astfel, prin Ordinul nr. 3122/04.06.2007 emis de Șeful Cancelariei Primului Ministru, a fost validata Hotarirea nr. 20/16.01.2004 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 B acordandu-se compensatii in cuantum de 211.827,71 lei. Suma urmeaza sa fie achitata conform art. 38 alin. " 5)..in limita sumelor aprobate anual cu aceasta destinatie in bugetul de stat, astfel:
c) esalonat in doua transe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% in primul an si 60 % in anul urmator, daca cuantumul compensatiilor depaseste 100.001 lei, din HG 753/1998.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 din Codul d e procedură civilă, precum și pe prevederile Legii nr. 9/1998, HG. 1277/2007 nr.HG 286/2004 și Legea 554/2004.
La 23.10.2009 intimatii au depus intampinare prin care a solicitat respingerea recursului si mentinerea ca legala si temeinica a hotararii atacate.
Instanta de fond a facut o crecta interpretare a textelor legale si nu recurenta parata.
Analizand actele si lucrarile dosarului, curtea constata ca acesta este nefondat pentru urmatoarele considerente.
Nu poate fi retinuta sustinerea recurentei in sensul ca tribunalul B nu era competent sa solutioneze prezenta cauza deoarece reclamanta solicita constatarea refuzului nejustificat al paratei de a solutiona cererea de executare a unui act administrativ, ordin emis in baza unei sentinte civile pronuntate de aceeasi instanta.
Potrivit art. 2 lit i ultima teza din legea nr. 554/2004 "este asimilată refuzului nejustificat și nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluționării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile;"
Cum competenta privind legalitatea actului administrativ, apartine tribunalului conform art. 7 din legea nr. 9/1998, si nepunerea in executare a actului este de competenta aceleiasi instante.
Prin urmare nu se poate retine motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 3 Cod procedura civila.
Cu privire la fondul cauzei se retine ca in mod corect instanta de fond a retinut ca parata avea obligatia de plata a celei de-a doua transe in doi ani consecutivi si nu calendaristici.
In acest sens sunt dispozitiile art. 8 al. 2 teza ultima din legea nr. 9/1998 potrivit carora "șalonarea plăților nu poate depăși 2 ani consecutivi".
Dispozitiile din hotararile de Guvern referitoare la "limita sumelor aprobate" nu pot fi interpretate in sensul indicat de recurenta fata de dispozitiile art. 8 al. 2 din lege, ci doar ca sumele se acorda esalonat in cazul in care nu sunt fonduri disponibile pentru a fi achitate intr-un singur an.
Nu se poate primi o alta interpretare deoarece in loc ca hotararile sa fie date in aplicarea legii ar fi contradictorii textului indicat in precedent al legii, incalcandu-se astfel dispozitiile art. 4 al. 3 din legea nr. 24/2000, dispozitii referitoare la ierarhia actelor normative.
Ordinul de validare a fost emis in anul 2007 si tot in acel an a fost achitata prima transa.
Prin urmare in anul urmator, adica in anul 2008, parata avea obligatia platii celei de-a doua transe a despagubirilor.
Si cu privire la actualizarea transei a II-a este corecta sentinta instantei de fond fata de dispozitiile art. 8 al. 2 din legea nr. 9/1998, care prevad actualizarea compensatiilor in cazul in care nu se platesc in anul in care au fost stabilite.
Faptul ca instanta a prevazut actualizarea sumei nu vine in contradictie cu nici unul din actele normative indicate.
Hotararea a fost data cu aplicarea si interpretarea corecta a legii.
Ca urmare se constata legala si temeinica hotararea atacata si in baza a art. 299 si urmatoarele, 304, 3041cod procedura civila, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat recurenta - pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR-SRVICIUL PENTRU APLICAREA LEGII NR. 9/1998, cu sediul in B, Calea nr. 202, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1008 din data de 12.03.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a IX a Contencios Administrativ și Fiscal, in dosarul nr. -, in contradictoriu cu intimații - reclamanți G, și, toți cu sediul în comuna, județul C, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 26.10.2009.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
RED. JUD. CP (dact, CB 2 ex.)
Jud. Fond -
23.11.2009
Președinte:Niculescu MonicaJudecători:Niculescu Monica, Ion Eugenia, Petrovici Cristina
