Anulare act administrativ fiscal. Decizia 215/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 215
Ședința publică de la 09 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Trofimescu
JUDECĂTOR 2: Elena Romila
JUDECĂTOR 3: Simona Gavrila
Grefier: - -
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta MIRA G, cu sediul în G,-, -. 13, jud. G, împotriva sentinței civile nr. 589/12.05.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurenta MIRA G, administrator asistat de avocat fără delegație la dosar, lipsă fiind intimatul Consiliul Local
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Reprezentantul recurentei MIRA G declară că nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul recurentei MIRA G consideră sentința pronunțată de instanța de fond ca fiind nelegală și netemeinică, instanța nu a motivat în fapt și în drept această hotărâre, interpretând greșit actul juridic dedus judecății făcând confuzie nulitatea absolută și nulitatea relativă care intervine în cazul în care actul juridic civil este încheiat din eroare.
Eronat instanța de fond a reținut că eroarea obstacol, ca viciu de consimțământ atrage nulitatea relativă a actului încheiat cu vicierea consimțământului, iar nu pe cea a nulității absolute.
Menționează că administratorul societății a avut o falsă reprezentare asupra actului încheiat la acel moment, obiectul fiind nulitatea acestui act.
Potrivit art. 953, 960 Cod civil, care prevăd nevalabilitatea consimțământului, stipulează că "dolul este o cauză de nulitate a convenției când mijloacele viclene întrebuințate de una din părți, sunt astfel, încât este evident că, fără aceste mașinații, cealaltă parte nu ar fi contractat".
Față de susținerile orale și considerentele expuse pe larg în motivele de recurs, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii și constatarea nulității absolute a procesului verbal de negociere directă, încheiat între părți pentru nevalabilitatea consimțământului întrucât este viciat.
Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr- reclamanta MIRA Gas olicitat în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL LOCAL G, să se constate nulitatea absolută a procesului-verbal de negociere directă nr. 50472/06.06.2007 încheiat între părți.
În motivarea acțiunii s-a arătat că potrivit dispozițiilor art. 11 din Lega nr. 550/2002, societatea reclamantă întrunește condițiile impuse de lege pentru a putea cumpăra spațiul închiriat. În data de 05.06.2006, când a avut loc așa-zisa negociere a prețului de vânzare a spațiului comercial situat in G,-, pe care îl deține în închiriere, conform contractului nr. 294/229/18.04.2000, membrii comisiei nu au acceptat niciun preț propus de reprezentantul societății și nici măcar nu au menționat în cuprinsul procesului verbal prețul propus de acesta. Comisia a propus un preț de pornire al negocierii în cuantum de 415.000 lei, iar ca ultim preț 410.000 lei.
Consideră ca este un preț mai mult decât exagerat, reprezentantul legal, al societății nu a acceptat ca vânzarea-cumpărarea sa se încheie la acest, preț ci a fost de acord sa cumpere, imobilul, dar la un preț care sa reflecte adevărata valoare a imobilului, ținându-se cont de faptul ca suprafața de teren este la o distanta mare de strada principala, accesul la acest spațiu făcându-se printr-o curte, lipsește canalizarea, apa curenta, curentul electric, iar construcția este într-un grad avansat de degradare, fiind propusa spre demolare, având o uzura de peste 90%.
Sub pretextul ca procesul verbal trebuie vizat de Primarul municipiului G, ambele exemplare au rămas în posesia membrilor comisiei si, abia a doua zi, pe 08.08.2007, i-a fost înmânat un exemplar reprezentantului legal al Mira
Întrucât acest proces verbal este tip, în cuprinsul său sunt trecute ambele variante în ceea ce privește prețul de vânzare,a fost/nu a fost acceptat". Astfel, după ce reprezentantul legal a semnat procesul-verbal, cu credința ferma ca nu s-a încheiat negocierea, nefiind de acord cu prețul, deci nu si-a dat consimțământul ca vânzarea-cumpărarea imobilului sa se încheie in astfel de condiții, a doua zi, când a intrat in posesia unui exemplar al procesului-verbal, a observat, că din cuprinsul acestuia ar reieși ca ar fi fost de acord ca vânzarea sa fie perfectata la prețul exagerat si ilegal de 410.000, întrucât fusese tăiata mențiunea "nu a fost acceptat", rămânând ca valabila mențiunea ca prețul total al vânzării de 410.000 lei "a fost acceptat".
Întrucât aceasta nu reprezintă voința interna a reprezentantului legal ai societății, fiind indus in eroare de către membrii comisiei, acest act este lovit ele nulitatea absolută pentru vicierea consimțământului, încălcându-se principiul voinței reale (interne).
Potrivit principiului libertății actelor juridice civile, în cazul în care se încheie un act juridic, părțile sunt libere să stabilească, așa cum doresc, conținutul acestuia. Contrar acestui principiu, comisia de vânzare a spatiilor comerciale a indus în eroare pe reprezentantul societății.
Nulitatea intervine în cazul încălcării normelor juridice care reglementează condițiile de validitate ale actului juridic.
Consimțământul este o condiție de fond, esențiala, de validitate si generala a actului juridic civil și, pentru a fi valabil, trebuie să îndeplinească cumulativ patru condiții printre care si aceea sa nu fie alterat de vreun viciu, de consimțământ
În ceea ce privește consimțământul reprezentantului legal al Mira, acesta a fost alterat de un viciu de consimțământ, respectiv eroarea obstacol, falsa reprezentare cazând asupra naturii actului juridic ce s-a încheiat.
Reprezentantul legal a avut o falsă reprezentare a stării și situației faptice la încheierea procesului-verbal, aflându-se astfel, în eroare de fapt, fiind convins ca va urma o nouă negociere a prețului de vânzare-cumpărare a imobilului pe care îl are în închiriere.
Prin sentința civilă nr. 589 din 12 mai 2009, Tribunalul a respins ca nefondată acțiunea.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul a afirmat că a semnat și ștampilat un proces-verbal incomplet, care a fost completat ulterior după bunul plac al autorității. Din niciun act nu a rezultat însă că afirmația este adevărată.
Prețul de vânzare a fost stabilit pe bază de raport de evaluare întocmit de către un expert evaluator ales pe baza de licitație publică conform Legii nr. 550/2002.
În ceea ce privește invocarea erorii ca motiv de nulitate absolută, a procesului-verbal, art. 961 cod civil prevede că: "convenția făcută prin eroare, violență sau doi nu este nulă de drept ci dă loc numai acțiunii de nulitate". În consecință, existența unuia sau mai multor vicii de consimțământ atrag nulitatea relativă a actului încheiat cu vicierea consimțământului, iar nu pe aceea a nulității absolute.
Totodată, eroarea obstacol invocată de către reclamant s-a constatat că nu este dovedită. Eroarea obstacol, ca viciu de consimțământ, se întâlnește atunci când aceasta cade asupra naturii actului sau asupra identității fizice a contractantului.
Din cele arătate de reclamant nu a rezultat că acesta, la data semnării procesului-verbal se afla în vreuna dintre situațiile indicate pentru că acesta nu a evocat nici confuzia cu privire la natura actului sau obiectul acestuia și nici eroarea cu privire la calitatea celeilalte părți.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat recurs reclamanta, solicitând modificarea ei în sensul admiterii acțiunii.
Inițial cauza a fost înregistrată sub nr- pe rolul Secției Comerciale a Curții de APEL GALAȚI, dar, prin încheierea din data de 27 noiembrie 2009 s-a dispus scoaterea de pe rol și înaintarea lui Secției de Contencios Administrativ din cadrul aceleiași instanțe, unde cauza a fost înregistrată sub nr-.
În motivarea cererii de recurs a arătat reclamanta că hotărârea nu este motivată în fapt și în drept, deși dispozițiile art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă instituie această obligație.
A mai arătat recurenta că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, făcând confuzie între nulitatea absolută și cea relativă.
Că în mod greșit a apreciat instanța că eroarea obstacol ar atrage nulitatea relativă.
A mai arătat aceasta că, potrivit principiului libertății actelor juridice, în cazul în care se încheie un act juridic părțile sunt libere să stabilească conținutul și că, contrar acestui principiu, comisia de vânzare a indus în eroare pe reprezentantul societății.
A mai arătat aceasta că printre condițiile de fond, esențială, de validitate a actului juridic se numără și consimțământul care nu trebuie să fie viciat și că reprezentantul legal al recurentei a avut consimțământul alterat, de eroarea obstacol, falsa reprezentare căzând asupra naturii actului juridic indicat.
De asemenea, acesta a avut o falsă reprezentare a stării și situației faptice la încheierea procesului-verbal, aflându-se astfel în eroare de drept, fiind convins că va urma o nouă negociere a prețului.
În drept, recurenta a indicat dispozițiile art. 953 și 960 Cod civil.
Legal citată, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței recurate.
Recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente:
Din examinarea sentinței recurate rezultă că instanța de fond a stabilit situația de fapt și a indicat, în motivare temeiurile de drept analizate astfel încât sunt îndeplinite condițiile art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă.
Într-adevăr, eroarea obstacol duce la nulitatea absolută a actului în cauză ar aceasta trebuie dovedită.
Simpla afirmație a reprezentantului părții contractante că ar fi crezut că semnează altceva nu este suficientă pentru dovedirii erorii, în caz contrar fiind lăsată posibilitatea desființării actelor juridice la liberul arbitru al oricărei părți contractante.
Nici dolul invocat de reclamanta recurentă constând în inducerea în eroare provocată de Comisia de vânzare a spațiilor comerciale nu poate fi prezumat ci trebuie dovedit de către cel care îl invocă.
În atare condiții, nefiind dovedită vreo situație prevăzută de art. 953 sau 960 Cod civil în mod corect, instanța de fond a respins acțiunea ca nefondată.
Față de aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, urmează să se respingă prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta MIRA G, cu sediul în G,-, -. 13, jud. G, împotriva sentinței civile nr. 589/12.05.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. /09.03.2010
Tehnored./4 ex./10.03.2010
Fond:
Comunicat 2 ex.
Președinte:Mariana TrofimescuJudecători:Mariana Trofimescu, Elena Romila, Simona Gavrila
