Anulare act administrativ fiscal. Decizia 217/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 217
Ședința publică de la 09 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Trofimescu
JUDECĂTOR 2: Elena Romila
JUDECĂTOR 3: Simona Gavrila
Grefier - -
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta " COM" B, cu sediul în-, -. 4,. 66, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 728//15 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta " COM" B și intimata Administrația Finanțelor Publice
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul că a fost solicitată judecarea cauzei în lipsă, iar reprezentantul recurentei a depus o cerere la dosar prin care solicită un termen de judecată, având în vedere condițiile meteo nefavorabile, după care;
Curtea respinge cererea de acordare a unui termen de judecată formulată de reprezentantul recurentei și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Brăila, reclamanta " COM" cu sediul în B,-, -,. 4,. 66, jud. B, a chemat în judecată pe pârâta Administrația Finanțelor Publice B, solicitând obligarea acesteia la restituirea sumei de reprezentând taxa de primă înmatriculare, ce urmează a fi actualizată cu rata dobânzii legale până la data plății efective.
Prin sentința nr. 728/ din 15.10.2009, Tribunalul Brăilaa respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta " COM" Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința nr. 81/ din 5 februarie 2009, Tribunalul Brăilaa Tribunalul Brăilaa respins acțiunea ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
Împotriva acestei hotărâri reclamanta Com Bad eclarat recurs care a fost admis prin decizia nr. 578/03.06.2009 a Curții de APEL GALAȚI, dispunându-se totodată trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Brăila.
Pentru a se pronunța astfel instanța de control judiciar a reținut următoarele:
Reclamantul a dobândit dreptul de folosință asupra autoturismului 300 în baza contractului de leasing financiar nr. nr. -/2007 încheiat cu Leasing
În baza acestui contract, societatea de leasing a achitat taxa de primă înmatriculare, emițând apoi factură utilizatorului care a plătit-o prin
Prin aplicarea dispozițiilor art.2141- 2143Cod fiscal s-a micșorat patrimoniul reclamantului și nu cel al societății de leasing. De altfel, aceasta nu are nici un interes în formularea unei acțiuni în restituirea taxei de primă înmatriculare, patrimoniul ei rămânând neschimbat.
S-a reținut că aceasta taxă a fost instituita prin art. 2141-2143din Codul fiscal (abrogate în prezent prin G nr. 50/2008) iar obligația de plată intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România de către proprietarul autovehiculului.
Sub un prim aspect se observă că între reclamantă și pârâtă nu a existat nici un raport juridic care să justifice cererea de restituire a taxei speciale de primă înmatriculare întrucât pârâta nu a primit nici o sumă de bani de la reclamantă, aceasta din urmă achitând-o societății de leasing urmare a raporturilor comerciale contractuale și a emiterii facturii fiscale.
Tribunalul a apreciat însă că în această situație, nu sunt încălcate prevederile comunitare.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, invocate de reclamantă, "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare". De asemenea, art. 28 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene interzice restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent.
Tribunalul a observat că autovehiculul folosit de reclamantă, fiind unul nou, nu a fost înmatriculat anterior intr-o altă țară membră a Uniunii Europene pentru ca taxa instituită prin codul fiscal să reprezinte un impediment în libera circulație a mărfurilor, principiu stabilit de tratat.
Având în vedere că autoturismul aflat în folosința reclamantei era nou, nemaifiind anterior înmatriculat, tribunalul a constatat că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost stabilită în mod legal, potrivit dispozițiilor art. 2141-2143din Codul fiscal și fără a se încălca prevederile art. 28 și art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene și ale Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat prin Legea nr. 157/2005.
Împotriva sentinței, în termen legal a declarat recurs reclamanta " COM" B, pentru motive de nelegalitate și netemeinicie constând în insuficienta analiza a probelor cauzei, care, a condus la aplicarea greșită a legii.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente:
În motivele recursului, reclamanta a arătat că taxa de primă înmatriculare pe care a fost obligată să o achite, pentru a putea înmatricula autovehiculul este ilegal încasată, deoarece art. 2141- 2143din Codul fiscal (articole abrogate, de altfel, la acel moment), contravin dispozițiilor Tratatului de Instruire a Comunității Europene, care interzic statelor membre să instituie taxe vamale la import sau export, precum și a altor taxe cu efect echivalent. (art. 23).
Potrivit art. 2 al acestui articol, dispozițiile menționate se aplică produselor originare din statele membre, precum și produselor care provin din țări terțe, care se află în libera circulație în statele membre.
Susține că, prin obligarea la plata acestei taxe de înmatriculare, au fost încălcate prevederile Tratatului de Instruire a Comunității Europene, tratat care, începând cu data de 01.01.2007, (data aderării României la Uniunea Europeană", face parte din legea internă a țării noastre.
Consideră că prin instituirea taxei de primă înmatriculare pentru autoturisme, legiuitorul a încălcat în mod direct dispozițiile menționate din tratat, instanța urmând să constate că art. 2141- 2143din Codul fiscal (în vigoare la omentul înmatriculării autoturismului), sunt reglementări contrare Tratatelor la care România este parte, și care, potrivit Constituției, au prioritate față de legea internă.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței instanței de fond prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu, se constată că prima instanță a interpretat greșit probele dosarului, făcând o injustă aplicare a dispozițiilor legale în materie, pronunțând o hotărâre ce necesită a fi reformată.
Potrivit prevederilor Codului fiscal art. 2141- 2143pct. 311 - 312din Normele Metodologice de aplicare a codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România de către persoana fizică sau juridică, care face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi, cât și pentru cele rulate, aduse din impozit, din state comunitare ori alte state.
Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a Codului fiscal.
Dar potrivit art.148 din Constituția României - țara noastră este membră al Uniunii Europene și ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne cu respectarea prevederilor actului de aderare, iar Parlamentul, Președintele României, Guvern, și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor din actul aderării.
Potrivit art.90 par.1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.
Prin Legea nr.157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Există o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menținute de Tratatul
Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile infracomunitare, de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, astfel încălcându-se principiul lipsei circulației mărfurilor.
Încasarea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule s-a făcut fără temei legal în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008, o reglementare contrară dreptului comunitar, neputându-se produce efect juridic, fără a aduce atingere chiar fundamentelor Comunității Europene. Deci statul nu este îndreptățit să păstreze nimic din sumele încasate nelegal în perioada de mai sus, acestea fiind îndreptățite la restituirea integrală a unei taxe încasate cu încălcarea dreptului comunitar.
Reținerea unei sume cu titlu de taxă de poluare pentru autoturismele înmatriculate în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008 nu înlătură regimul juridic discriminatoriu dintre vehiculele aduse în perioada respectivă în România din Uniunea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, pentru care se reține retroactiv taxa de poluare și autovehicule deja înmatriculate în România, și reînmatriculate în aceeași perioadă, pentru care nu se solicită retroactiv o taxă de poluare.
Suma plătită de reclamantă, față de cele de mai sus, nu este datorată și trebuie restituită.
Pârâta datorează și dobânzile legale aferente până la data plății efective pentru lipsa de folosință a sumei de 6725, 65 lei, achitată de reclamantă, în vederea reparării integrale a prejudiciului cauzat acesteia, potrivit art. 1082 și art. 1084 Cod civil.
Motivele de recurs invocate de reclamantă sunt întemeiate, încadrându-se în disp. art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Văzând dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, urmează a admite recursul declarat de reclamantă cu consecința modificării sentinței atacate.
În rejudecare, pentru aceleași considerente, Curtea urmează să admită acțiunea cu consecința obligării pârâtei la plata sumei de 6725, 65 lei actualizată cu rata dobânzii legale până la data plății efective.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, va fi obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta " COM" B, cu sediul în-, -,. 4,. 66, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 728//15 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, pe care o modifică, în sensul că;
Obligă pârâta Administrația Finanțelor Publice B la plata sumei de 6725, 65 lei actualizată cu rata dobânzii legale până la data plății efective.
Obligă pârâta la plata sumelor de 1.400 lei cu titlu cheltuieli de judecată efectuate la fond și în recurs, către reclamanta " COM"
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. /08.03.2010
Tehnored./4ex./09.03.2010
Comunicat 2 ex./10.03.2010
Președinte:Mariana TrofimescuJudecători:Mariana Trofimescu, Elena Romila, Simona Gavrila
