Anulare act administrativ fiscal. Decizia 221/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 221
Ședința publică din data de 10 februarie 2009
PREȘEDINTE: Tănăsică Elena
JUDECĂTORI: Tănăsică Elena, Nițu Teodor Giurgiu Afrodita
- G -
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâtele Spitalul Municipal Câmpina, cu sediul în Câmpina,-, jud. P și Autoritatea de Sănătate Publică P, cu sediul în P,-, jud. P împotriva sentinței nr. 430 din data de 28 octombrie 2008 pronunțate de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în,-, jud. P.
Recursurile sunt timbrate cu taxa judiciară de timbru în cuantum total de 4 lei, potrivit chitanțelor nr. -/20.01.2009, -/20.01.2009 și timbru judiciar de 0,3 lei, ce au fost anulate de către instanță și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurentul-pârât Spitalul Municipal Câmpina, prin consilier juridic, cu împuternicirea nr. 130/09.01.2009 depusă la dosar la fila 46, intimata-reclamantă, personal, lipsind recurenta-pârâtă Autoritatea de Sănătate Publică
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că prin serviciul registratură recurenta-pârâtă Pad epus dovada achitării taxei judiciare de timbru, după care,
Curtea, luând act că nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Recurentul-pârât Spitalul Municipal Câmpina, prin consilier juridic, precizând că intimata-reclamant este încadrată ca personal contractual, arată că în mod greșit instanța de fond a respins excepția necompetenței materiale cu privire la capătul de cerere privind anularea deciziei de sancționare disciplinară și, ulterior, admițând acțiunea reclamantei cu privire la procesul-verbal de control P și decizia de sancționare. În motivarea sentinței s-a reținut greșit faptul că în decizia de sancționare nu ar fi fost indicate în concret abaterile disciplinare constatate. Se pot observa în conținutul deciziei atât faptele cât normele încălcate, acestea fiind prezentate în detaliu. Întrucât în mod greșit instanța de fond a soluționat și litigiul de muncă privind anularea deciziei de sancționare, se impune admiterea ambelor recursuri, admiterea excepției necompetenței materiale și respingerea acțiunii reclamantei cu privire la anularea atât a procesului-verbal de control cât și a deciziei de sancționare.
Intimata-reclamantă solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică, potrivit motivelor expuse pe larg în cuprinsul întâmpinării.
Precizează că a înțeles să se adreseze instanței de contencios administrativ având în vedere faptul că decizia de sancționare a fost emisă ca urmare a unui proces-verbal de control, care este act administrativ.
Se arată că sancționarea a fost dispusă în mod nelegal, ca urmare a unei declarații din presă, condițiile igienico-sanitare inadecvate nu îi pot fi imputate. Totodată, a fost imputat un echipament necorespunzător al medicului și al asistentei, fără a se indica în concret un nume și neținându-se seama de faptul că la momentul controlului în cabinet se aflau 2 medici și 2 asistente.
CURTEA
Asupra recursului de față reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr- reclamanta - medic primar pediatru în cadrul Spitalul Municipal Câmpina a solicitat în contradictoriu cu Autoritatea de Sănătate Publică P și Spitalul Municipal Câmpina anularea procesului verbal nr. 3684/1188/25.07.2008 încheiat de P, anularea deciziei nr. 158/30.08.2008 emisă de Spitalul Municipal Câmpina, precum și obligarea în solidar a pârâților la plata de daune morale și materiale.
In motivarea acțiunii reclamanta a arătat că procesul verbal nr. 3684/1188/25.07.2008 este nelegal întrucât controlul reprezentanților P la Cabinetul medical s-a făcut după intervenția personalului de întreținere a spitalului, astfel că deficiențele publicate în de P din 24 iulie 2007 au fost remediate.
Conținutul procesului-verbal include constatări neadevărate referitor la mutarea cabinetului de pediatrie, infiltrație din plafon, ventilația necorespunzătoare și păstrarea necorespunzătoare a echipamentului de protecție. De asemenea, nu se menționează în actul de constatare motivul pentru care echipamentul de protecție purtat de reclamantă și de către asistentă era necorespunzător, întrucât acesta fusese achiziționat din magazinul de profil, pe cheltuială proprie.
În ceea ce privește decizia nr. 158 /30.07.2008 prin care a fost sancționată de către Spitalul Municipal Câmpina cu avertisment scris, aceasta nu conține descrierea faptelor pentru care a fost sancționată și nici motivele pentru care cercetarea disciplinară nu a fost efectuată. Reclamanta a arătat că nu a încălcat dispozițiile art.77 și art.47 lit.f din Regulamentul intern al Spitalului Municipal Câmpina, dar nici vreuna din dispozițiile contractului colectiv de muncă, nu a fost convocată în scris în vederea cercetării disciplinare, nota explicativă nu i-a fost solicitată în scris punctual, ci doar verbal de către directorul medical al spitalului, nu i s-a adus la cunoștință conținutul procesului verbal 3684/1188/25.07.2008 întocmit de P și nici nu a fost convocată la întrunirea Comitetului director din 8.07.2007 când s-a decis sancționarea sa cu mustrare scrisă.
Prin întâmpinarea formulată pârâtul Spitalul Municipal Câmpina a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în ceea ce privește anularea procesului verbal nr. 3684/1188/25.07.2008 întrucât acest act administrativ a fost emis de către În ceea ce privește anularea deciziei nr. 158/30.07.2008 emisă de Spitalul Municipal Câmpina precum și capătul de cerere privind obligarea la daune morale și materiale, pârâta a invocat excepția lipsei competenței materiale a instanței întrucât, potrivit dispozițiilor art.2 lit.c Cod pr.civilă, conflictele de muncă se judecă la tribunal - secția litigii de muncă.
Pe fondul cauzei pârâta a solicitat respingerea acțiunii, decizia nr. 158/30.07.2008 fiind emisă cu respectarea dispozițiilor legale.
Parata P, prin întâmpinarea formulată, a invocat excepția lipsei competenței materiale a instanței de judecată în ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea în solidar a pârâților la plata de daune materiale și morale, întrucât judecarea cauzei este de competența Secției Litigii de Muncă a Tribunalului Prahova. S-a mai invocat, de asemenea, excepția lipsei calității procesuale pasive în ceea ce privește solicitarea anulării deciziei nr. 158/30.07.2008, întrucât acest act a fost emis de către Spitalul Municipal Câmpina.
Pe fondul cauzei s-a arătat că în urma unui articol apărut în ziarul " de P" din 24.07.2008, P s-a autosesizat și la data de 25.07.2008 a efectuat un control la Spitalul Municipal Câmpina constatându-se prezența condițiilor optime de funcționare a acestuia, dar se făcea recomandarea ca reclamanta să poarte echipament de protecție adecvat.
Prin sentința nr. 430 din data de 28 octombrie 2008 Tribunalul Prahovaa admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Spitalului Municipal Campina, privind anularea procesului verbal nr. 3684/1188/25.07.2008 încheiat de P și a respins acțiunea față de acesta ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins ca neîntemeiată excepția lipsei competenței materiale a instanței invocată de pârâtul Spitalul Municipal Câmpina referitor la anularea deciziei nr. 158/30.07.2008 emisă de Spitalul Municipal Campina și referitor la obligarea în solidar a pârâților la plata de cheltuieli de judecată, daune morale și daune materiale; a respins ca neîntemeiată excepția lipsei competenței materiale a instanței, invocată de pârâta P, referitor la obligarea în solidar a pârâților la plata cheltuielilor de judecată precum și a daunelor materiale și morale; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a P, referitor la cererea privind anularea deciziei nr. 158/30.07.2008 emisă de Spitalul Municipal Câmpina și a respins acțiunea față de pârâta P ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții P și Spitalul Municipal Campina; a anulat procesul verbal nr. 3684/1188/25.07.2008 emis de P precum și decizia nr. 158/30.07.2008 emisa de Spitalul Municipal Câmpina, respingând ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata de cheltuieli de judecată precum și daune morale și materiale.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a analizat în primul rând excepțiile invocate de pârâții P și Spitalul Municipal Câmpina și a constatat că excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Spitalul Municipal Campina, referitor la capătul de cerere privind anularea procesului verbal nr- este întemeiată, întrucât actul administrativ a fost emis de către P și nu de către Spitalul Municipal Campina. În ceea ce privește excepția lipsei competenței materiale a instanței invocată de Spitalul Municipal Campina, referitor la capătul de cerere privind anularea deciziei nr. 158/30.07.2008 precum și cea referitoare la capătul de cerere privind obligarea în solidar a pârâților la plata daunelor morale și materiale, precum și a cheltuielilor de judecata, tribunalul a apreciat ca aceasta este neîntemeiată și a respins-o întrucât, potrivit disp. art.17 Cod pr.civilă, cererile accesorii și incidente sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală. Or, în speță, cererea principală privește anularea procesului verbal de control nr. 3684/1188/25.07.2008 încheiat de P, care a stat la baza emiterii de către spital a deciziei de sancționare nr. 158/30.07.2008. De asemenea, cheltuielile, precum și daunele morale și materiale au la bază în principal tot actul administrativ emis de
Excepția lipsei competenței materiale a instanței invocată de P referitor la capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată precum și a daunelor materiale și morale, a fost apreciată ca neîntemeiată si respinsă ca atare. Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a P, privind anularea deciziei de sancționare nr. 158/30.07.2008, tribunalul a constatat că aceasta este întemeiată și a admis-o întrucât actul administrativ în cauză a fost emis de către Spitalul Municipal Câmpina.
Pe fondul cauzei instanța de fond a constatat că procesul verbal de control nr. 3684/1188/25.07.2008 încheiat de către reprezentanții P, care a stat la baza sancționării disciplinare a reclamantei, este nelegal întrucât, deși avea ca obiect constatarea condițiilor igienico-sanitare de la unitatea controlată, s-au făcut recomandări cu privire la întrunirea comitetului director, care să pună în discuție încălcarea de către reclamanta a regulamentului de funcționare și organizare a unității. Din procesul verbal de control nu a rezultat în ce a constat încălcarea regulamentului de organizare și funcționare a unității, făcându-se doar referire la faptul că " echipamentul de protecție al medicului și asistentului este necorespunzător", fără a se preciza în mod concret în ce consta aceasta. Totodată, nici în capitolul "măsuri" din actul de constatare nu s-a precizat care este echipamentul obligatoriu de purtat de către angajații spitalului, cu atât mai mult cu cât chiar recomanda efectuarea unei note interne cu privire la modul și tipul de echipament de protecție obligatoriu, fapt ce duce la concluzia că astfel de norme nu existau în cadrul unității la data controlului.
Tribunalul a apreciat că nu intra în sarcina organului de control să dispună întrunirea Comitetului director pentru discutarea încălcării regulamentului de către doctor, putând doar constata nerespectarea unor condiții igienico-sanitare.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la anularea deciziei nr. 158/30.07.2008 emisă de Spitalul Municipal Câmpina, decizie prin care reclamanta a fost sancționată cu avertisment scris, tribunalul a apreciat ca și acest act administrativ este nelegal. Astfel, așa cum rezultă din decizia mai sus-menționată, reclamanta a fost sancționată disciplinar pentru încălcarea dispozițiilor art. 30 lit.a și c din Contractul colectiv de muncă și art.46 lit. si 77 din Regulamentul intern fără însă a preciza în ce anume a constat abaterea săvârșită.
Este adevărat că în preambulul deciziei se face vorbire despre referatul 3043/24.07.2007 întocmit de directorul medical - și procesul verbal - dar, referatul directorului medical se referă la faptul că acesta ar fi luat la cunostință că medicul ar fi făcut unele declarații în presă, propunând luarea unor măsuri legale, iar procesul verbal de control reține ca abatere faptul că echipamentul de protecție al doctorului și asistenței ar fi necorespunzător. În decizie nu se face precizarea care anume din cele doua fapte ar constitui abatere disciplinară.
De asemenea, deși în conținutul deciziei de sancționare se precizează că reclamanta nu ar fi respectat prevederile art. 30 al.2 lit.a, e din contractul colectiv de muncă, precum si dispozițiile art.46 lit. f si art.77 din Regulamentul intern al spitalului, indicându-se ce anume conțin aceste dispoziții, totuși nu se precizează în mod concret în ce consta abaterea săvârșita de reclamanta.
Cu privire la capătul cerere, referitor la obligarea în solidar a pârâților la plata unor daune morale și materiale precum și a cheltuielilor de judecată, acesta a fost respinsă, întrucât reclamanta nu a făcut dovada daunelor morale și materiale suferite și nici a faptului că ar fi efectuat cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond au declarat recurs pârâtele Spitalul Municipal Câmpina și Autoritatea de Sănătate Publică P, ambele criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, pârâtul Spitalul Municipal Câmpina arată că instanța de fond a respins excepția lipsei competenței materiale a instanței de judecată, motivând că în "conformitate cu disp.art.17 din Codul d e procedură civilă cererile accesorii și incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală, or în speță cererea principală privește anularea procesului verbal de control nr.3684/1188/25.07.2008 încheiat de P, care a stat la baza emiterii de către spital a deciziei de sancționare nr.158/30.07.2008".
Motivarea instanței de fond este corectă până la un punct, întrucât nu se poate stabili pur și simplu că acțiunea principală a reclamantei cu privire la anularea procesului verbal nr.3684/1188/25.07.2008 este capătul de cerere principal. Aceasta deoarece independent de existența sau inexistența procesului verbal mai sus menționat, decizia de sancționare nr.158/30.07.2008 are o existență proprie, de sine stătătoare și își produce efectele juridice chiar dacă procesul verbal ar fi fost sau nu anulat. Anularea procesului verbal nu poate duce automat și la anularea deciziei emise de unitatea sanitară.
Recurentul consideră că judecarea capătului de cerere cu privire la anularea deciziei nr.158/30.07.2008 este de competența Tribunalului - Secția litigii de muncă întrucât este vorba despre un litigiu de muncă.
De asemenea, instanța de fond nu a motivat de ce a considerat oportun să anuleze decizia de sancționare nr.158/30.07.2008. Susținerile privind faptul că referatul întocmit de d-na dr. - nu este menționat nimic cu privire la echipamentul de protecție al pârâtei-reclamante, nu este un motiv întemeiat care să conducă la convingerea instanței în sensul de a anula decizia deoarece, la data întocmirii referatului nici nu avea cum să fie menționat nimic cu privire la echipamentul de protecție deoarece controlul reprezentanților, a avut loc a doua zi, după întocmirea acestuia, respectiv la data de 25.07.2008, iar referatul a fost întocmit în data de 24.07.2008.
În decizia nr.158/30.07.2008, contrar afirmațiilor reclamantei sunt menționate prevederile legale în baza cărora decizia a fost emisă, printre care și art.267 alin.1 Codul Muncii, articol care stipulează faptul că nicio măsură, cu excepția prevederilor art.261 alin.1 lit.a (avertismentul scris) nu poate fi dispusă fără efectuarea cercetării disciplinare. Nu i s-a adus la cunoștință reclamantei existența sau derularea cercetării disciplinare întrucât nu a fost efectuată o cercetare disciplinară, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, enunțate mai sus. Deci, în acest caz nu s-a impus efectuarea cercetării disciplinare, motiv pentru care nu au fost încălcate prevederile legale cu privire la aceasta, așa cum susține reclamanta.
De asemenea, în mod eronat consideră reclamanta că nu a încălcat prevederile art.77 din Regulamentul intern al unității sanitare, deoarece, așa cum este precizat și în decizia de sancționare, managerul unității își va da acordul de principiu reprezentanților presei și va nominaliza în mod explicit locurile în care se poate filma sau persoanele cărora li se pot lua interviuri. a contrario, reclamanta avea obligația să solicite reprezentanților presei dacă au acordul managerului și dacă acesta a nominalizat-o "explicit" să i se ia un interviu sau să anunțe managerul unității cu privire la prezența reprezentanților presei în incinta unității sanitare. Într-adevăr nu este stipulată această obligație în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate sau în cadrul contractului individual de muncă al reclamantei, dar este stipulat în cadrul Regulamentului de ordine interioară al unității sanitare, iar printre obligațiile reclamantei cuprinse în contractul individual de muncă la nivel de unitate, este înserată și obligația respectării prevederilor cuprinse în Regulamentul de ordine interioară.
În conformitate cu prevederile art. 46 lit.j din Regulamentul de ordine interioară al unității, niciun angajat nu se poate apăra de răspundere pe motiv că nu cunoaște prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, ale regulamentului de ordine interioară și alte dispoziții cu caracter normativ referitoare la muncă, întrucât are obligația să le cunoască și să le respecte, iar reclamanta a susținut că nu a încălcat prevederile art.46 lit.f din Regulamentul intern al unității sanitare, "întrucât purta echipament de protecție corespunzător funcției".
Se solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei cu privire la anularea Procesului Verbal nr.3684/1188/25.07.2008 emis de Autoritatea de Sănătate Publică P și anularea Deciziei nr.158/30.07.2008 emisă de Spitalul Municipal Câmpina; admiterea excepției lipsei competenței materiale a instanței de judecată invocată de ambele pârâte.
În cuprinsul motivelor de recurs formulate de pârâta Autoritatea de Sănătate Publică P, aceasta a invocat dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9 Cod pr.civilă, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței și respingerea acțiunii reclamantei cu privire la anularea procesului verbal nr. 3684/1188/25.07.2008 emis de reprezentanții
situația de fapt, pârâta-recurentă arată că în urma unui articol apărut în ziarul " de P" din 24.07.2008, P s-a autosesizat și la data de 25.07.2008 a efectuat un control la Spitalul Municipal Câmpina, constatându-se prezența condițiilor optime de funcționare a acestuia.
În mod greșit reclamanta a înțeles că instituția pârâtă a acționat în solidar cu Spitalul Municipal Câmpina în emiterea sancțiunii cu avertisment scris, dată prin decizia nr. 158/30.07.2008, numai pentru faptul că reprezentanții P au recomandat întrunirea Comitetului Director în vederea discutării încălcării Regulamentului de Organizare și Funcționare.
La precizarea reclamantei că "Autoritatea nu poate proba cu documente constatatoare emise anterior articolului, că lucrurile stăteau diferit de cele declarate, deși avea obligația evaluării oricărui spațiu sanitar nou dat în folosință", recurenta-pârâtă probează lipsa temeiniciei și legalități acestor susțineri prin faptul că la data de 12.06.2008, prin nota de constatare nr. 289, în mod corect Spitalul Municipal Câmpina a informat P că a fost mutat Cabinetul de Pediatrie în ambulatoriul de specialitate la demisol, "spațiu recent igienizat și amenajat corespunzător, pereții și pardoselile sunt acoperite cu materiale lavabile, grupurile sanitare au fost igienizate și dotate cu obiecte sanitare noi."
În vederea evaluării spațiului pentru Autorizare în data de 12.06.2008, dr. -medic primar epidemiolog din cadrul Centrului Teritorial Câmpina -în subordonare directă a P, s-a deplasat la spital pentru a întocmi Referatul de evaluare pentru autorizare sanitară nr. 289. Urmare acestuia, la data de 19.06.2008 a fost eliberată autorizația sanitară de funcționare nr. 800 pentru întreg ambulatoriul de specialitate, fiind respectate prevederile ordinului nr. 39/2008 privind organizarea ambulatoriului de specialitate în spitale.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor prevăzute de art.304 Cod pr.civilă, precum și sub toate aspectele potrivit art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține că recursurile sunt fondate, potrivit considerentelor ce urmează:
Se poate observa că raportul juridic de muncă al intimatei-reclamante și Spitalul Municipal Câmpina are la bază un contract de muncă, deci, aceasta nu este funcționar public în sensul Legii nr. 188/1999 cu modificările ulterioare, pentru a-i fi aplicabile dispozițiile procesual civile din Legea contenciosului administrativ, așa cum a considerat în mod nelegal instanța de fond, sub aspectul deciziei de sancționare disciplinară a acesteia.
Competența aparține totuși instanței de contencios administrativ numai în ceea ce privește analizarea legalității și temeiniciei procesului-verbal cu nr. 3684/118/25.07.2008 încheiat de reprezentanții P, prin care s-au consemnat nereguli constatate cu ocazia controlului efectuat la Spitalul Municipal Câmpina din data de 25.07.2008. Așadar, decizia nr. 158 din 30.07.2008 emisă de Spitalul Municipal Câmpina prin care intimata-reclamantă a fost sancționată disciplinar cu avertisment scris se supune reglementărilor legislației muncii, special Codului Muncii, competența de soluționare în astfel de cauze aparține completului specializat în conflicte de muncă de la Tribunalul Prahova și nicidecum completului de contencios administrativ, care din punct de vedere procedural era obligat să disjungă acest capăt de cerere și nu să îl soluționeze, implicit să suspende și executarea deciziei de sancționare, măsură nelegală și netemeinică.
Acest aspect rezidă din dispozițiile art. 2 pct.c Cod pr.civilă și în privința acestei excepții invocate de recurente, instanța avea posibilitatea și obligația chiar, să disjungă capătul de cerere privind analiza legalității și temeiniciei deciziei de sancționare, precum și eventuala suspendare a executării acesteia, în favoarea completului specializat în soluționarea conflictelor de muncă de la aceeași instanță, competența sa pe contencios administrativ era valabilă numai pentru capătul principal al acțiunii ce viza anularea procesului-verbal sus-amintit încheiat de P ca autoritate publică administrativă în domeniul sănătății, cu caracter descentralizat, pendite de Ministerul Sănătății.
Datorită faptului că acțiunea formulată are caracter complex, iar izvorul raportului juridic este strâns legat între actul administrativ de control și decizia de sancționare disciplinară a medicului pediatru, instanța de recurs este obligată, din punct de vedere procedural, să caseze în totalitate sentința atacată, pentru ca cele două cauze de naturi diferite să fie soluționate în același timp de completul de contencios administrativ și completul specializat în litigii de muncă, pentru o mai bună administrare a justiției, cât și pentru ca părțile procesuale să nu fie private de un grad de jurisdicție, dacă s-ar fi soluționat numai litigiul de muncă.
În atare situație, instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, aplicând în mod incorect dispozițiile art. 17 din Codul d e procedură civilă privind cererile accesorii și incidentale, dar se poate observa că acțiunea principală era de competența altei instanțe decât capătul accesoriu al acesteia, ce viza în exclusivitate un litigiu de muncă, așa încât nu poate fi vorba de o prorogare judecătorească de competență.
În consecință, în baza art. 304 pct. 3, 4 cu aplicarea art. 312 alin.3 și urm. Cod pr.civilă, instanța va admite ambele recursuri, va casa sentința atacată, va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță Tribunalul Prahova, urmând să fie disjunsă cererea privind decizia de sancțiune disciplinară nr. 158/30.07.2008 emisă de Spitalul Municipal Câmpina și suspendarea executării acesteia, la completul specializat de litigii de muncă, instanța de contencios administrativ având competența materială și funcțională în soluționarea cererii referitoare la anularea procesului verbal nr. 3684/118/25.07.2008, încheiat de
Văzând că recursurile au fost legal timbrate,
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâtele Spitalul Municipal Câmpina, cu sediul în Câmpina,-, jud. P și Autoritatea de Sănătate Publică P, cu sediul în P,-, jud. P împotriva sentinței nr. 430 din data de 28 octombrie 2008 pronunțate de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în,-, jud. P.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță - Tribunalul Prahova, urmând să fie disjunsă cererea privind decizia de sancționare disciplinară și suspendarea executării acesteia, la completul specializat de litigii de muncă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 februarie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Tănăsică Elena, Nițu Teodor Giurgiu Afrodita
- - - - G -
Grefier
Operator date cu caracter personal- -
Număr notificare 3120
Red. / - 3 ex./26.02.2009
Dosar fond - - Tribunalul Prahova
Jud. fond.
Președinte:Tănăsică ElenaJudecători:Tănăsică Elena, Nițu Teodor Giurgiu Afrodita
