Anulare act administrativ fiscal. Sentința 2243/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Comentarii

0

DOSAR NR-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Sentința civilă nr.2243

Ședința publică de la 27.05.2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Hortolomei Victor

GREFIER - - -

...

Pe rol pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Român pentru.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 20.05.2009, când au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta hotărâre când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună note scrise, a amânat pronunțarea 27.05.2009, când a pronunțat următoarea sentință:

CURTEA,

Asupra cauzei de contencios administrativ prezente.

Prin cererea înregistrată sub numărul menționat, pe rolul acestei instanțe, reclamantul a chemat în judecată pârâtul Oficiul Român pentru - Direcția pentru a Municipiului B, solicitând anularea deciziei de returnare nr.-/11.12.2008, constatarea că între reclamant și cetățeana română s-a încheiat o căsătorie și în consecință, să se dispună prelungirea dreptului de ședere în România, ca urmare a acestei căsătorii.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a venit în România în scop de afaceri, cunoscând-o pe actuala sa soție cu care a conviețuit o perioadă îndelungată, anterior căsătoriei achitându-se de obligațiile financiare, sociale în mod civilizat și prompt.

A arătat că decizia de respingere a dreptului său de a locui împreună cu soția sa, este nelegală, fiind dată în baza unui interviu realizat în baza unor întrebări tendențioase, cu multe necunoscute și pentru un român, cu atât mai mult pentru un străin, exemplificând cu întrebarea privind numele învățătoarei soției sale (acest aspect nefiind cunoscut de foarte mulți soți la momentul contractării unei căsătorii). . privind cunoașterea avortului sau privind banii de care dispunea reclamantul, nu sunt întrebări relevante pentru aprecierea caracterului căsătoriei încheiate, ținând de intimitatea unei femei, respectiv de dorința reclamantului ca viitoarea sa soție să nu se căsătorească din interes.

La vizita la domiciliu, soția era plecată la mama sa, astfel încât nu s-a putut înțelege foarte bine cu intervievatorul necunoscând bine limba română. A învederat totuși că soția sa are mult mai multe lucruri (îmbrăcăminte, poșete, încălțăminte) personale decât cele consemnate de reprezentantul pârâtului. Cantitatea, numărul bunurilor personale nu reprezintă un indicator al aspectului locuirii în comun. Agentul intervievator a notat ce a dorit în procesul verbal, având în vedere imposibilitatea sa de cenzurare a conținutului, ca urmare necunoașterii bine a limbii române. Nu a realizat o căsătorie de conveniență. Agentul intervievator a acționat cu rea credință. Soarta sa nu poate fi hotărâtă cu atâta ușurință, de persoane cu anumite idei preconcepute.

Și-a întemeiat cererea pe OUG 194/2002.

Pârâtul a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca nefondată, deoarece cei doi soți au oferit date cu caracter personal și date despre împrejurările în care s-au cunoscut contradictorii și deoarece cei doi soți nu coabitează. Concret, în urma interviului, au fost constatate mai multe inadvertențe legate de perioada în care s-au cunoscut (noiembrie sau decembrie 2007) și despre calitatea persoanei ce le-a făcut cunoștință; legate de locuința soției înainte de căsătorie; de datele personale (soț/soție) sau date despre familiile lor, despre ocupația și viața în comun a celor doi soți.

Reclamantul a răspuns întâmpinării, prin precizările de la filele 53-59 dosar.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisurile-documentația care a stat la baza emiterii deciziei contestate, înscrisurile depuse de reclamant - contract de comodat, facturi utilități, certificat de căsătorie, set fotografii și cu depozițiile martorilor și.

Curtea de Apel Bucureștis -a constatat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezenta cauză, date fiind prev.art.3 Cod procedură civilă și ale OUG 194/2002.

Examinând actele și lucrările cauzei, susținerile părților, Curtea apreciază că prezenta contestație este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Prin decizia de returnare nr.- din 11.12.2008, emisă de pârât, s-a dispus obligarea reclamantului, cetățean chinez, să părăsească teritoriul României în termen de 30 de zile de la data luării la cunoștință a deciziei, întrucât, în urma verificărilor specifice, a rezultat existența unei căsătorii de conveniență, sens în care i-a fost refuzată prelungirea dreptului de ședere temporară.

În cuprinsul actului administrativ contestat se arată că încheierea căsătoriei de conveniență "s-a constatat în urma interviului pe care dvs. și soția dvs. l-ați susținut și în urma verificărilor efectuate la reședința declarată de dvs. Astfel, din interviu a rezultat că dvs. și soția dvs. ați fost inconsecvenți în declararea datelor cu caracter personal, a circumstanțelor în care v-ați cunoscut, ori a altor informații relevante despre dvs. Din verificările efectuate la reședința declarată, a rezultat că între dvs. și soția dvs. nu există coabitare matrimonială".

Decizia de returnare nu cuprinde elementele concrete care au condus la concluzia existenței inconsecvențelor în declarații, însă din referatul (filele 17 - 20) care a stat la baza emiterii deciziei de returnare rezultă, în esență, referitor la aspectele indicate în decizie, că:

- în timp ce reclamantul a declarat că și-a cunoscut soția în noiembrie 2007, aceasta din urmă a menționat în depoziția dată că și-a cunoscut soțul în decembrie 2007, între C și Revelion;

- deși reclamantul a declarata că, atunci când și-a cunoscut soția, aceasta locuia într-un apartament de 2 camere, împreună cu o fată, pe care nu știe cum o chema, soția reclamantului a arătat că, atunci când și-a cunoscut soțul, locuia în Comuna de V, împreună cu mama sa, iar ulterior a locuit timp de o lună într-un apartament de 2 camere, în care mai locuiau încă două cupluri și, cea care le-a făcut cunoștință;

- deși reclamantul a declarat că soția sa s-a mutat cu el în apartament în iulie 2008, cu 2 luni înaintea căsătoriei lor, soția a arătat că acest lucru s-a întâmplat în luna august, cu o lună înaintea căsătoriei;

- deși reclamantul a declarat că a absolvit o facultate de medicină din, fără a practica, însă, vreodată profesia de medic, ocupând acolo doar un post în administrație, iar în România a venit în anul 2000, cu contract de muncă, și că în anul 2005 înființat firma care, în prezent, este în curs de lichidare, soția a declarat că nu știe ce studii are soțul ei, nu cunoaște cu ce s-a ocupat în, înainte să vină în România și că aici este din 1995, în scop de afaceri, necunoscând denumirea firmei și când a înființat-o;

- reclamantul nu știe că soția sa a fost plecată în alte țări din Europa, deși aceasta a declarat că a fost în și Italia, împreună cu mama sa, iar apoi, singură, s-a dus în Germania, unde s-a angajat la un night club;

- deși reclamantul a declarat că soția sa nu a fost recunoscută de tatăl ei, aceasta ar fi declarat că tatăl ei a recunoscut-o;

- deși reclamantul a declarat că a divorțat de prima soție în noiembrie 2007, în perioada în care a cunoscut-o pe actuala soție, aceasta din urmă a declarat că reclamantul a divorțat de prima soție în 2006;

- deși reclamantul a declarat că soția sa este angajată din luna august 2008 la un salon de înfrumusețare, ca maseuză, că are un program de la ora 10⁰⁰până la orele 20⁰⁰- 21⁰⁰; că lucrează o zi da, una nu, iar înainte de acest loc de muncă a lucrat la un alt salon, tot ca maseuză, timp de câteva luni, soția a declarat că s-a angajat la un salon de înfrumusețare, ca maseuză, cu două zile înaintea interviului, că are program de la ora 9⁰⁰până la ora 22⁰⁰, că lucrează în fiecare zi, cu excepția zilelor de sâmbătă și duminică, și că acesta este primul ei loc de muncă de când l-a cunoscut pe soțul ei;

- deși reclamantul a declarat că nu știe ca soția să fi făcut vreodată avort, nu știe că are o cicatrice de la operația e apendicită, soția a declarat că a făcut două avorturi și că a fost operată de apendicită, dar nu știe că reclamantul are migrene.

Curtea, examinând întreaga documentație care a stat la baza emiterii deciziei de returnare, constată că documentația nu relevă elemente esențiale care să contureze o inconsecvență în declarații de natură să conducă la concluzia certă a existenței unei căsătorii de conveniență.

Astfel, în primul rând, circumstanțele în care s-au cunoscut au fost prezentate în mod similar de către cei doi soți (le-a făcut cunoștință numita, iar prima întâlnire a fost la ). Neconcordanța cu privire la luna în care s-au cunoscut (reclamantul indicând luna noiembrie 2007, iar soția, luna decembrie 2007) nu poate avea relevanță sub aspectul incidenței art.63 alin.2 lit.f din OUG nr.194/2002, republicată, reținut prin decizia contestată, astfel de mici inadvertențe intrând în categoria celor nevizate de textul de lege indicat.

În al doilea rând, din declarațiile celor doi soți rezultă că fiecare cunoaște datele personale ale celuilalt într-o măsură suficient de precisă pentru a concluziona că nu ne aflăm în ipoteza prevăzută de art.63 alin.2 lit.f din OUG nr.194/2002, republicată.

În acest context, trebuie precizat că, indubitabil, textul de lege are în vedere acele inconsecvențe ale soților în declararea datelor cu caracter personal, care au aptitudinea de a evidenția existența unei căsătorii de conveniență, iar nu neconcordanțe cu privire la aspecte nerelevante, care nu au legătură cu fundamentele instituției căsătoriei, care sunt anterioare datei la care soții s-au cunoscut și care, eventual, se situează strict în zona intimității, cu privire la care soții sunt liberi să hotărască dacă trebuie cunoscute de ambii sau nu, precum numărul avorturilor sau operațiilor. De asemenea, nu sunt relevante în cauză călătoriile în străinătate ale soției reclamantului, anterior întâlnirii soților, sau anul când reclamantul a divorțat de fosta soție. Totodată, sunt nesemnificative micile neconcordanțe ale soților privind data când s-au mutat împreună, domiciliile succesive anterioare acestui moment ale soției reclamantului, programul de lucru al soților. De altfel, aceste mici neconcordanțe pot indica și o atitudine sinceră a soților sau lipsa unei înțelegeri ilicite a acestora.

Pe de altă parte, soția reclamantului a declarat la interviu că acesta "a terminat o facultate", astfel că nu se poate reține că nu cunoaște nivelul studiilor acestuia. De asemenea, a arătat că tatăl său nu a recunoscut-o decât în urma unei acțiuni în justiție și prin urmare, se justifică inadvertențele declarațiilor soților sub acest aspect.

În schimb, din declarațiile soților rezultă că reclamantul a convins soția să-și finalizeze studiile abandonate înainte de a se întâlni, insistând chiar în acest sens, aspect de natură a demonstra atașamentul dintre soți, respectiv, o situație contrară celei reținute prin decizia contestată.

În al treilea rând, în mod cert pârâtul nu a îndeplinit cerințele legale pentru a constata că nu există coabitare matrimonială.

Astfel, din documentația care a stat la baza emiterii deciziei contestate, rezultă că s-a efectuat o singură verificare la domiciliul soților (proces - verbal din data de 19.05.2008), în timp ce legea (art.63 alin.3 lit.d din OUG nr.194/2002, republicată) impune pentru constatarea inexistenței coabitării matrimoniale în această modalitate, efectuarea de "controale la domiciliul conjugal ori alte verificări suplimentare", deci mai multe activități de acest gen.

Mai mult, din chiar cuprinsul procesului verbal întocmit de pârât la data de 19.05.2008 (fila 22) rezultă mai multe elemente relevante care confirmă că soții locuiesc împreună, fiind menționate următoarele obiecte care aparțin soției reclamantului sau,după caz,ambilor soți: 2 perechi încălțăminte de damă, mai multe haine, o fotografie cu soția, buletinul de identitate al soției aflat într-o geantă din apartament. Simplul fapt că la momentul controlului soția reclamantului era plecată la mama sa bolnavă, în Comuna din V, nu poate, din punct de vedere logic și obiectiv, să fundamenteze concluzia inexistenței coabitării matrimoniale. În același sens sunt și înscrisurile și fotografiile depuse de reclamant la prezentul dosar, precum și depozițiile martorilor audiați de instanță.

În concluzie, în raport de considerentele expuse anterior, documentele avute în vedere la emiterea deciziei de returnare nu atestau îndeplinirea cerințelor art.63 din OUG nr.194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată, necesare pentru a se stabili existența căsătoriei de conveniență și a se refuza prelungirea dreptului de ședere temporară în privința reclamantului.

Pe cale de consecință, întrucât reclamantul se poate considera vătămat în drepturile sale prin emiterea deciziei de returnare în sensul art.1 alin.1 și art.2 alin.1 lit.a din Legea nr.554/2004, modificată și completată, urmează ca, în baza art.18 alin.1 din aceeași lege și art.84 alin.1 din OUG nr.194/2002, republicată, să se admită în parte acțiunea, să se anuleze decizia de returnare nr.- din 11.12.2008 și să se dispună obligarea pârâtului la prelungirea dreptului reclamantului de ședere temporară în România în mod corespunzător.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite, în parte acțiunea, formulată de reclamantul, cetățean chinez, născut la 24.04.1973, domiciliat în B-, Bl.2,.1,.18, sector 3, în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Român pentru - Direcția pentru a Municipiului B, cu sediul în B--5, sector 5.

Anulează Decizia de returnare nr.- din 11.12.2008 și dispune obligarea pârâtului la prelungirea dreptului de ședere temporară în România în mod corespunzător.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 27.05.2009.

PREȘEDINTE GREFIER

Red.HV

Gh./4 ex.

08.12.2009

Președinte:Hortolomei Victor
Judecători:Hortolomei Victor

Vezi și alte spețe de contencios administrativ: