Anulare act administrativ fiscal. Sentința 2290/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.2290
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 01.06.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Canacheu Claudia
GREFIER - -
Pe rol se află soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică de la 18.05.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 25.05.2009 și la 01.06.2009.
CURTEA,
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11.11.2008 reclamanta - SRL a chemat în judecată pârâta Agenția Domeniilor Statului () solicitând anularea în tot a clauzelor art.5.2. și 5.3. din Contractul de concesiune nr.12/14.08.2008 încheiat între părți, obligarea pârâtei la restituirea sumei de 349.391,38 lei achitată cu titlu de redevență în temeiul celor două clauze contractuale, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii a arătat că la data de 30.10.2007 a dobândit, ca urmare a unei proceduri de licitație publică, bunurile debitoarei falite - SA C, printre care și plantații pomi și vii înființate pe suprafața de 1636,50 ha. situată pe terenul cu destinație agricolă.
Pârâta a pus în aplicare în temeiul art.211din Legea nr.268/2001, procedura atribuirii directe către reclamantă a terenului respectiv, comunicându-i că prin Hotărârea nr.14/07.06.2006 a Consiliului de Administrație s-a stabilit că persoanele fizice/juridice care solicită concesionarea prin metoda atribuirii directe și au achiziționat plantații de orice fel vor fi obligate prin contractul de concesiune la plata redevenței de la momentul achiziționării activelor.
Deși a solicitat ca această clauză să nu fie inserată în contract, ADS nu a fost de acord, iar reclamanta a semnat contractul de concesiune specificând că își rezervă dreptul de a utiliza căile legale de acțiune pentru restituirea redevenței plătită pentru perioada anterioară încheierii contractului.
Reclamanta a menționat că a parcurs procedura plângerii prealabile, iar cele două clauze contractuale sunt lovite de nulitatea absolută, conducând la îmbogățirea fără justă cauză a pârâtei.
Terenul cu destinație agricolă ce a făcut obiectul contractului de concesiune a fost predat reclamantei la data de 10.09.2008, fapt atestat prin proces verbal nr.1110/10.09.2008, iar obligația de plată a redevenței ia naștere odată cu semnarea contractului de concesiune.
Reclamanta a mai precizat că terenul nu a putut fi exploatat de către reclamantă anterior încheierii contractului de concesiune, deoarece plantațiile se aflau într-o stare avansată de degradare și nu putea efectua lucrări cât timp terenul nu era în posesia sa.
În consecință, în schimbul sumelor de bani încasate cu titlu de redevență pe perioada anterioară încheierii contractului nu a fost efectuată vreo prestație de cealaltă parte contractantă.
Este încălcat în mod flagrant și principiul echilibrului financiar al concesiunii între drepturile acordate concesionarului și obligațiile care îi sunt impuse, principiu prev. de art.54 alin.1 din OUG 54/2006.
Reclamanta a apreciat că normele interne al ADS nu îi sunt opozabile și nu pot naște în sarcina reclamantei obligația de a achita redevența pentru perioada anterioară concesionării terenului.
Legea nr.268/2001 sau Ordinul Ministrului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nr.804/2005 nu prevăd posibilitatea ADS de a stabili obligații noi în sarcina reclamantei sau alte condiții prealabile pentru încheierea contractului de concesiune decât cele prev. În actele normative aplicabile.
Au fost invocate disp. art.21 din Legea nr.268/2001, susținându-se că niciodată nu i s-a acordat pârâtei dreptul de a impune condiții suplimentare pentru atribuirea directă a terenurilor prin procedura prev. De această lege.
Or, prin hotărârea Consiliului de administrație sus menționată, este stabilită o nouă condiție prealabilă pentru atribuirea directă spre exploatare a terenului.
Având în vedere termenul limită de încheiere a contractului stabilit de ADS și necesitatea finalizării procedurii de atribuire directă pentru exploatarea terenului reclamanta a semnat contractul dar a păstrat obiecțiunile cu privire la sarcinile suplimentare ce i-au fost impuse de pârâtă.
Dispozițiile interne invocate de ADS la semnarea contractului cu natura unor norme interne ce nu sunt opozabile reclamantei, nefiind de natură a da naștere unor obligații noi în sarcina sa, în afara celor prev. De actele normative aplicabile.
În drept au fost invocate disp. Legii nr.554/2004, Legea nr.268/2001, OUG nr.54/2006, art.966 Cod civil.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii invocând disp. art.21, art.211- 213din legea nr.268/2001 și cele ale Ordinului nr.804/2005.
Rațiunea pentru care a fost luată Hotărârea nr.14/2006 decurge din faptul că acest gen de active sunt indisolubil legate de terenul pe care se află, orice acțiune de întreținere și exploatare a plantațiilor ducând implicit și la utilizarea terenului de sub acestea.
Încheierea contractului de concesiune s-a făcut cu respectarea prevederilor legale și a normelor interne, reclamanta neputându-se prevala de faptul că normele interne nu îi sunt opozabile, acestea fiindu-i aduse la cunoștință.
Potrivit art.5.2 din contract, părțile contractante, de comun acord, au hotărât că redevența se datorează de la data achiziționării plantațiilor, respectiv cu data de 30.10.2007, contractul fiind semnat fără obiecțiuni, sens în care s-a făcut referire la disp. art.969 Cod civil.
Reclamanta și-a însușit clauzele contractuale contestate, prin plata voluntară a sumei de 796.525,92 lei în contul ADS.
Legea specială aplicabilă în cauză pentru încheierea contractelor de concesiune este Legea 268/2001 și nu OUG 54/2006.
Au fost depuse la dosar: contractul de concesiune nr.12/14.08.2008, documentația care a stat la baza încheierii acestuia, Hotărârea Consiliului de Administrație al ADS nr.14/2006.
Analizând actele depuse la dosar, Curtea reține în fapt că la data de 30.10.2007 a fost încheiat actul de adjudecare între - C SA și - SRL prin acre reclamanta a fost declarată adjudecatar pentru mai multe bunuri adjudecate prin licitație publică, potrivit procesului verbal de licitație din 05.10.2007 printre acestea numărându-se plantațiile de pomi și vii înființate pe suprafața de 1636,50 ha. Situată pe terenul cu destinație agricolă.
La data de 14.08.2008, se încheie contractul de concesiune - metoda atribuirii directă; nr.12 între ADS în calitate de concedent și reclamanta în calitate de concesionar, având ca obiect transmiterea dreptului și a obligației de exploatare a terenului agricol în suprafață totală de 1626,43 ha. Din care: 1625,03 ha. Teren de sub livadă și 1,4 ha. Teren de sub vie, aflat în perimetrul localităților, și, județul O, pe perioada existenței activului, dar nu mai mult de 20 de ani, în schimbul unei redevențe.
Potrivit art.5.2 din contract, redevența se datorează de la data achiziționării plantațiilor, respectiv începând cu data de 30.10.2007, art.5.3 stabilind că redevența aferentă perioadei dintre data achiziționării plantațiilor (30.10.2007) și data semnării prezentului contract, precum și redevența pentru încă un an calendaristic, începând cu data semnării prezentului contract se plătește după cum urmează: 100% la data semnării prezentului contract de concesiune -.
Anterior semnării contractului, prin adresa nr.14623/29.07.2008, ADS îi aducea la cunoștință reclamantei că prin Hotărârea nr.14/07.06.2006, Consiliul de Administrație al ADS a stabilit ca în cazul persoanelor fizice/juridice care solicită concesionarea prin metoda atribuirii directe și au achiziționat plantații de orice fel, în accepțiunea HG 354/2005 ce au aparținut societăților comerciale din portofoliul ADS, vor fi obligați prin contractul de concesiune perfectat cu ADS, la plata redevenței de la momentul achiziționării activelor mai sus menționate.
Cu privire la susținerea pârâtei că respectivul contract de concesiune a fost semnat de reclamantă fără obiecțiuni, Curtea reține că în procesul -verbal încheiat la 14.08.2008 (fila 31 dosar) se face menținea că în urma discuțiilor avute cu reprezentantul reclamantei din data de 14.08.2008 privind clauzele contractului de concesiune s-au consemnat următoarele: - referitor la clauza 5.2, ADS, prin mandatul care i-a fost acordat de Consiliul de Administrație nu poate modifica sau completa clauze ale contractului, în acest context fiind justificată plata redevenței de la data achiziției activelor. Reprezentanții reclamantei menționează că independent de semnarea contractului în forma aprobată de Consiliul de Administrație, își rezervă dreptul de a utiliza căile legale de acțiune pentru a obține restituirea oricărei sume plătite cu titlu de redevență pentru perioada anterioară semnării.
Se constată că înainte de încheierea contractului de concesiune au existat discuții între părțile contractante sub aspectul prevederilor clauzei 5.2 din contract, reclamanta exprimându-și nemulțumirea față de reglementarea cuprinsă în această clauză, dar pârâta nu fost de acord cu modificarea sau completarea acesteia.
Prin procesul verbal de predare primire nr.1110/10.09.2008 s-a procedat la predarea către reclamantă a terenului cu destinație agricolă în baza contractului de concesiune nr.12/14.08.2008, de la data primirii efective a terenului având posibilitatea valorificării dreptului de exploatare ce izvorăște din contract.
Curtea apreciază că cele două clauze contractuale contestate de reclamantă sunt nelegale, ele stabilind în sarcina concesionarului obligația de plată a unei sume de bani nedatorată.
Conform art.2.1 lit.a din contract redevența este suma de bani plătită în schimbul transmiterii dreptului și a obligației de exploatare a terenului agricol, astfel încât nu se justifică plata redevenței pe o perioadă de timp în care concesionarul nu a exploatat terenul ce face obiectul contractului.
Curtea va avea în vedere și disp. art.7.1.5. din contract conform cărora concesionarul este obligat să plătească redevența pe toată durata contractului, deci în schimbul exploatării terenului agricol, or reclamanta a fost obligată la plata redevenței și pentru o perioadă anterioară încheierii contractului în care nu a exploatat respectivul teren.
Se susține în întâmpinare că Hotărârea nr.14/07.06.2006 a fost adoptată întrucât acest gen de active (plantații) sunt indisolubil legate de terenul pe care se află, orice acțiune de întreținere și exploatare a plantațiilor ducând implicit și la utilizarea terenului de sub acestea.
Nu rezultă însă din probele administrate că de la data achiziționării plantațiilor de pomi și vii - 30.10.2007 și până la predarea efectivă a acestora, reclamanta a efectuat asemenea acțiuni care ar fi implicat și utilizarea terenului de sub acestea.
De altfel, executarea lucrărilor de întreținere și exploatare a plantațiilor nu s-ar fi putut face în condițiile în care acestea se aflau într-o stare de degradare avansată, astfel cum rezultă din Nota nr.812/29.02.2008 (fila 53 dosar) întocmită de ADS O în urma vizualizării în teren a plantațiilor în care se menționează că întreaga suprafață de livadă este uscată și pe unele suprafețe pomii sunt într-un grad ridicat de putrefacție.
Pârâta invocă în întâmpinare și disp. art.213din Legea nr.268/2001, dar acestea se referă la aprobarea de către Consiliul de Administrație al ADS a nivelului redevenței, în cazul procedurii de concesionare prin atribuire directă și nu la posibilitatea acestuia de a stabili și alte condiții pentru încheierea contractului de concesionare în afara celor prev. De actul normativ în temeiul căruia se încheie contractul.
Semnarea de către reclamantă a contractului de concesiune în forma stabilită de ADS care nu a acceptat modificarea clauzelor în litigiu era necesară pentru încheierea contractului și pentru ca reclamanta să-și poată exercita efectiv dreptul de exploatare asupra terenului agricol.
Pârâta a mai invocat în întâmpinare că aceste clauze contractuale în discuție au fost stabilite de comun acord de părțile contractante care au dat expresie principiului libertății de voință la încheierea contractului.
În această privință, Curtea reține că părțile au încheiat un contract care este un contract administrativ și nu un contract de drept privat.
Una dintre trăsăturile principale ale contractului administrativ este aceea că părțile trebuie să accepte unele clauze stabilite prin lege sau în baza legii, prin hotărâre de Guvern, părțile supunându-se unui regim de drept public.
Elaborarea clauzelor contractuale nu este un proces ce rezultă din negocierea părților deoarece una dintre părți - autoritatea publică stabilește în mod unilateral conținutul clauzelor, cealaltă parte putând accepta sau refuza aceste clauze, astfel încât nu poate fi vorba despre rezultatul libertății de voință a părților la care face referire pârâta.
Reclamanta a semnat contractul în forma prezentată de ADS având în vedere că numai în acest mod putea să-și exercite efectiv dreptul de exploatare asupra terenului agricol.
Contractul conține însă clauze care nu au o bază legală, fiind stabilite de Consiliul de Administrație al ADS în temeiul art.5 din Legea nr.268/2001.
Aceste clauze de la art.5.2 și 5.3 au drept consecință îmbogățirea fără justă cauză a pârâtei prin efectuarea de către reclamantă a unei plăți nedatorate constând în achitarea redevenței pentru o perioadă de timp în care nu a exploatat terenul ce face obiectul contractului.
Pârâta invocă plata voluntară a sumei de 796.525,92 lei reprezentând contravaloare redevență datorată în baza contractului.
Chiar dacă reclamanta a achitat această sumă, are dreptul la restituirea sumei plătită pentru perioada în care nu a exploatat terenul, obligația de plată a respectivei sume fiind nulă, obligația de achitare a redevenței luând naștere odată cu semnarea contractului de concesiune, conform art.2 lit.e din Normele metodologice de aplicare a Legii 268/2001.
Față de toate aceste considerente, în temeiul art. 18 din Legea nr.554/2004, Curtea va admite acțiunea, va anula clauzele 5.2 și 5.3 din contractul de concesiune nr.12/14.08.2008 încheiat de părți obligând pârâta la restituirea către reclamantă a sumei de 349.391,38 lei achitată cu titlu de redevență în temeiul celor două clauze contractuale anulate.
În raport de disp. art.274 Cod procedură civilă, pârâta va fi obligată la plata către reclamantă a sumei de 6.684,73 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamanta - SRL, cu sediul în Municipiul B Str.- - - Km.175 + 6. nr.14, județul B, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI, cu sediul în B-, sector 1.
Anulează clauzele 5.2 și 5.3 din contractul de concesiune nr.12/14.08.2008 încheiat de părți.
Obligă pârâta la restituirea către reclamantă a sumei de 349.391,38 lei achitată cu titlul de redevență în temeiul celor două clauze contractuale anulate.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 6684,73 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 01.06.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red.
Gh./4 ex.
10.07.2009
Președinte:Canacheu ClaudiaJudecători:Canacheu Claudia
