Anulare act administrativ fiscal. Decizia 2292/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEADEAPEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATN ȘI FISCALDECIZIA CIVILĂ NR. 2292
Ședința publică de la 12.11.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Stânișor Denisa Angelica Judecă Tor Canacheu
- - - -
--
GREFIER LUCRETIA
Pe rol soluționarea recursului declarat de reclamantul G împotriva sentinței civile nr. 437 pronunțată de Tribunalul Călărași la data de 05.05.2009 în dosarul nr- ( număr format vechi 1023/C/2009), în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul reclamant - personal, lipsind intimata - pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-a depus la dosarul cauzei, prin Serviciul Registratură, la data de 03.11.2009, întâmpinare formulată de intimata pârâtă la recursul ce face obiectul cauzei dedusă judecății.
Recurentul - reclamant, personal, depune la dosar un set de înscrisuri, în dovedirea motivelor de recurs, precizând totodată că nu mai are cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, solicitând cuvântul pe fondul recursului.
Curtea înmânează reclamantului copie de pe întâmpinarea depusă la dosar din partea intimatei - pârât și, având în vedere că în cauză nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Recurentul - reclamant, personal, solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat și motivat, modificarea în tot a hotărârii recurate în sensul admiterii contestației formulate împotriva deciziei nr. 504/19.02.2009, anularea acesteia și acordarea despăgubirilor aferente suprafeței de 10 ha deținute de autorul său în județul.
Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 150.pr.civ. declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe fondul recursului.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Călărași sub nr-, reclamantul Gaf ormulat contestație împotriva deciziei nr.504/19.02.2009 emisă de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună anularea acesteia și acordarea despăgubirilor ce i se cuvin pentru terenul în suprafață de 10 ha deținut în proprietate de tatăl său,conform actului de vânzare-cumpărare nr.133/1947.
În motivarea în fapt a contestației arată că decizia emisă de pârâtă este nelegală deoarece terenul de 10 ha a fost dobândit de tatăl său prin vânzare-cumpărare, în baza actului arătat, pentru prețul de 280.000 lei, achitat în totalitate, conform adeverinței nr.3376/19.12.2003 depusă la dosar.
Prin sentinta civilă nr.437/05.05.2009,Tribunalul a respins contestatia ca neintemeiata.
Pentru a pronunta aceasta solutie,instanta de fond a retinut ca terenul de 10 ha dovedit cu actul de vânzare-cumpărare nr.133/1947 a făcut obiectul hotărârii nr.113/2002 emisă de Comisia Județeană C pentru Aplicarea Legii nr.9/1998.
Terenul în suprafață de 10 ha ce face obiectul prezentei contestații a fost scăzut din suprafața totală dovedită, stabilindu-se compensații doar pentru 4,20 ha, întrucât cele 10 ha au făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate conform Lg.18/1991, fiind restituite în natură.
Cum hotărârea nr.113/2002 a rămas definitivă prin validare de comisia centrală, iar situația de fapt invocată de contestator este identică cu cea analizată de cele două comisii prin hotărârile invocate, tribunalul a constatat nefondată contestația formulată.
Mai mult adeverința eliberată de comuna sub nr.3376/2003 din care rezultă că autorul contestatorului a formulat cererea nr.415/05.03.1953 în baza căreia a renunțat la terenul în suprafață de 10 ha situat în com., raionul
Așadar,concluzioneaza instanta, adresa nr.3376/2003 vine că confirme inexistența datoriilor autorului său deoarece a renunțat la terenul în suprafață de 10 ha, care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr.133/12.01.1948, pentru care prețul stipulat în contract la punctul 2 este de 280.000 lei.
Din acest punct de vedere, acest teren care a fost exclus de la despăgubirile stabilite prin hotărârea nr.113/2002 și, pentru considerentele expuse, nu putea să facă obiectul unei noi solicitări pentru aceleași motive analizate definitiv.
A mai retinut instanta ca din conținutul actului invocat de contestator rezultă clar că prețul de 280.000 lei a fost stabilit doar pentru terenul de 10,77 ha, conform clauzei de la punctul 2 din contractul nr.133/1948, ce urma să fie plătit în rate egale începând cu 01.01.1950. Conform adeverinței de la fila 15 din dosar rezultă cu certitudine că autorul contestatorului a formulat cererea nr.415/05.03.1953, conform căreia autorul său a renunțat la terenul de 10 ha, fiind
preluat de stat, situație în care în anul 1952, când a părăsit comuna, era normal să nu mai figureze cu datorii, conform adeverinței nr.3376/2003, deoarece contractul nr.133/1948 a fost reziliat în condițiile prevăzute la pct.9 din contract, colonistul fiind deposedat de acest teren.
Împotriva acestei solutii a declarat recurs reclamantul criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
În motivare,reclamantul a aratat ca instanta de fond a apreciat in mod eronat probatoriul administrat in cauza si situatia de fapt existenta. Astfel, instanta de fond a retinut ca actiunea sa este neintemeiata, deoarece terenul pentru care a solicitat acordarea compensatiilor a facut obiectul hotararii nr. 113 /2002, emisa de Comisia Judeteana C pentru aplicarea Legii nr. 9 / 1998, prin care s-au stabilit despagubiri pentru suprafata de 4,20 ha. diferenta de 10 ha facand obiectul reconstituirii dreptului de proprietate conform Legii 18/ 1991.
Eroarea se refera la suprafata de teren si provenienta acestuia. Instanta de fond a apreciat ca suprafata de 10 ha. ce face obiectul cererii recurentului este suprafata dobandita de autorul acestuia conform Contractului de vanzare-cumparare nr. 133 / 1947. In realitate, suprafata pentru care s-a solicitat acordarea despagubirilor este suprafata pe care autorul subsemnatului a dobandit-o conform contractului de vanzare-cumparare nr. 3783 /24.10.1935, teren situat in Judetul.
Mai sustine recurentul că nu se poate retine culpa sale in ceea ce priveste contestarea Deciziei nr. 113 / 2002, din continutul deciziei sus mentionate nu rezulta suprafata pentru care a fost admisa cererea respectiva, ci contine doar suma stabilita.
În realitate,recurentul a luat la cunostinta de faptul ca prin Decizia nr. 113 / 2002 s-au stabilit despagubiri doar pentru 4,20 ha din totalul de detinut de autorul său,din întâminarea pârâtei,astfel că nu se poate imputa acestuia omisiunea autoritatilor de a-i comunica suprafata pentru care s-au acordat despăgubirile.
Analizand recursul prin prisma motivelor invocate,Curtea constata ca este nefundat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin Hotararea nr.113 din 17.09.2002 a Comisiei Judetene C pentru Aplicarea Legii 9/1998,s-a aprobat cererea reclamantului de acordare a comensatiilor bănesti în sumă de 847.115.831 lei,pentru bunurile autorului acestuia,bunuri ce au fost trecute în proprietatea statului bulgar(locuinte,anexe gospodaresti și teren aferent;teren agricol și recolte neridicate).
Hotararea anterior mentionata nu a fost contestata de catre reclamant,astfel că aceasta fost validata prin Hotararea nr.196/14.03.2003 a Comisiei Centrale pentru Aplicarea Legii 9/1998.
Ulterior,recurentul a formulat o nouă cerere catre Comisia Judeteană C pentru Aplicarea Legii 9/1998,pentru acordarea de despăgubiri aferente terenului de 10 ha,abandonat de autorul său,iar prin Hotararea nr.3/19.01.2005 a fost respinsă,cu motivarea ca solicitantilor le-au fost acordate
despăgubiri prin Hotararea nr.113/17.09.2002 pentru toate bunurile detinute de în Bulgaria.
Evident,demersul ulterior al reclamantului,în sensul acordarii de despăgubiri pentru bunurile ce au apartinut autorului sau,are semnificatia unei solicitari în sensul reevaluarii situatiei avute în vedere de Comisia judeteana la momentul emiterii primei hotarari,ceea ce nu mai este posibil în raport de reglementarea Legii 9/1998.
Într-adevar,în masura în care reclamantul era nemultumit de cuantumul despăgubirilor primite conform hotararii initiale,avea la dispoziție,conform art.7 din Legea 9/1998, să formuleze contestatie,iar hotararea emisă de Comisia Centrale pentru Aplicarea Legii 9/1998 în solutionarea contestatiei putea fi atacata la instanta de contencios administrativ competenta,respectiv Tribunalul Călărași.
Este irelevant,din acesta perspectiva,argumentul reclamantului în sensul că abia la momentul depunerii întâmpinarii de către pârâtă a aflat ca despăgubirile acordate prin Hotararea nr.113/17.09.2002 a Comisiei judetene au vizat doar o parte din terenurile autorului său din Bulgaria - 4,20 ha,în loc de 13,8 ha- din moment ce acesta,în măsura în care era nemultumit de cuantumul stabilit,în raport de cele solicitate Comisiei,avea deschisă calea contestatiei conform celor aratate anterior.
În raport de argumentele expuse,Curtea retine că acțiunea reclamantului a fost corect respinsă,astfel că se impune,în temeiul art.304 pct.9 si 312 alin.1 proc.civ,respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul G împotriva sentinței civile nr. 437, pronunțată de Tribunalul Călărași la data de 05.05.2009, în dosarul nr- (număr format vechi 1023/C/2009), în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.11.2009.
PREȘEDINTE -- --
GREFIER
Red.
Tehnored.CB/ 2 ex.
22.12.2009
Tribunalul Călărași
Judecător fond:
Președinte:Stânișor Denisa Angelica Judecă Tor CanacheuJudecători:Stânișor Denisa Angelica Judecă Tor Canacheu
