Anulare act administrativ fiscal. Decizia 23/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 23/CA
Ședința publică de la 19 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Violeta Elena Pinte
JUDECĂTOR 2: Dan Mircea Tăbâltoc
Judecător - -
Grefier -
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurenta DIRECȚIA GENERALĂ FINANAȚELOR PUBLICE I - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI I, cu sediul în I, str.- nr.26, județul I, în contradictoriu cu intimata " EXPERT" L, având ca obiect - anulare act administrativ, recurs împotriva deciziei numărul 893/ca/09.10.2008 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă consilier juridic pentru recurenta DIRECȚIA GENERALĂ FINANAȚELOR PUBLICE I - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI și reprezentantul intimatei " EXPERT" L,.
Procedura legal îndeplinită.
Se dă citire referatului cauzei de către grefier, referat din care rezultă că intimata a depus la dosar întâmpinare.
Instanța invocă și pune în vedere părților să pună concluzii cu privire la urmările juridice ale faptului că minuta hotărârii nu concordă cu dispozitivul hotărârii atacate.
Consilier juridic, pentru recurentă, lasă la aprecierea instanței soluționarea cauzei cu privire la excepția pusă în discuție.
Reprezentantul intimatei lasă de asemeni la aprecierea instanței soluționarea cauzei cu privire la excepția invocată în cauză.
Instanța declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 893/CA din 9 octombrie 2008, Tribunalul Iașia admis în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Expert I, în contradictor cu pârâta "Administrația Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice I", obligând pârâta să restituie reclamantei suma de 9246,52 lei, încasată cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare pentru autoturisme și autovehicule și dobânda legală aferentă, precum și să plătească suma de 8,3 lei cheltuieli de judecată, respingând ca inadmisibil capătul de cerere din acțiune privind anularea chitanței nr. - din 4 martie 2008, emisă de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a cumpărat un autoturism marca Mercedez Benz și că acesta achitat, în contul Trezoreriei I, suma de 9246,52 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare auto, taxă instituită prin art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din Codul Fiscal, modificat prin Legea nr. 343/2006.
Raportându-se la art. 90 (1) din Tratatul Comunității Europene și la jurisprudența Curții de Justiție Europene, prima instanță a apreciat că dispozițiile art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din Codul fiscal încalcă convenția la care România este parte, că aplicarea dispozițiilor nr.OUG 50/2008 încalcă principiul neretroactivității legii și că, atâta timp cât pârâta și-a menținut refuzul de restituire a întregii sume percepute, nu mai era necesară inițierea unei noi proceduri administrative prealabile.
Împotriva acestei sentințe a introdus recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I, care critică hotărârea primei instanțe pe motiv că a ignorat faptul că la data pronunțării hotărârii atacate, legiuitorul a reglementat procedura restituirii sumelor încasate cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, în baza dispozițiilor Codului fiscal și că reclamantul nu a urmat procedura prevăzută de nr.HG 686/2008, singura care asigura realizarea dreptului pretins, criticând aplicațiunea dispozițiilor OG, nr.9/2000, în condițiile în care, în materie fiscală, chestiunea dobânzilor ce se practică în cazul sumelor de restituit este reglementată în mod distinct și diferit prin art. 124 Cod procedură fiscală.
Intimatul, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată următoarele:
Reclamanta a formulat cererea de chemare în judecată, în mod explicit, doar în contradictor cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Municipiului I, subiect de drept administrativ ce a depus întâmpinare și care figurează, în nume propriu, pe citativ și în practicaua hotărârii pronunțate în cauză.
Din conținutul minutei, aflată la fila 28 dosar fond, rezultă însă fără echivoc că acțiunea a fost admisă, în parte, în contradictor cu pârâta "Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I", în timp ce, în dispozitivul hotărârii atacate, s-a prevăzut că acțiunea a fost admisă în parte, în contradictor cu pârâta "Administrația Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice I".
Nici din Legea nr. 500/2002, nici din nr.HG 495/2007, ce a reglementat organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor și a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, și nici din Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1820/2003, nu rezultă că administrațiile finanțelor publice municipale din municipiile reședințe de județ lucrează "prin" direcțiile generale ale finanțelor publice județene și nici că aceste din urmă structuri administrative răspund, în raport cu terții, de actele structurilor municipale.
Din ansamblul reglementărilor referitoare la organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală rezultă că administrațiile financiare municipale și direcțiile generale județene sunt structuri administrative total diferite, ce au competențe administrative distincte și implicit responsabilități proprii, pentru actele și activitatea pe care o desfășoară.
În atare, condiții, pe lângă faptul că minuta nu concordă cu dispozitivul hotărârii, în cuprinsul dispozitivului introducându-se un subiect de drept administrativ ce nu a fost chemat în judecată și care nu a participat la procedura judiciară, Curtea constată că prima instanță făcut o confuziune nepermisă între diferitele structuri, fără personalitate juridică, ale Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în condițiile în care acestea pot răspunde, față de terți, doar pentru legalitatea propriilor acte emise.
De altfel, forma în care a fost folosită, în dispozitiv, prepoziția "prin", nici nu permite să se cunoască de cei interesați dacă administrația financiară municipală este cea care trebuie să asigure restituirea sumei solicitate, sau această obligație revine structurii administrative județene, ideea că o structură administrativă inferioară lucrează prin intermediul structurii ierarhic superioare fiind contrară principiului ierarhic după care este organizat sistemul administrației de stat.
Ca atare, constatând că hotărârea s-a dat în contradictor cu o structură administrativă care nu a fost parte la contenciosul administrativ de față, că nu se poate stabili sensul și conținutul dispoziției de a se admite acțiunea în contradictor cu pârâta Administrația Finanțelor Publice I, dar prin implicarea structurii ierarhic superioare acesteia, și că prin neclarificarea sferei participațiilor și a măsurii în care fiecare dintre cei menționați în dispozitivul hotărârii au a răspunde de actul de impunere fiscală, hotărârea nu poate fi adusă la îndeplinire, Curtea apreciază că este în imposibilitate de a exercita controlul judiciar, drept pentru care, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va admite recursul, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza în vederea rejudecării aceleiași instanțe.
În rejudecare, după ce se va stabili care sunt persoanele chemate în judecată și care este obiectul și finalitatea demersului judiciar, funcție de fiecare structură administrativă, în parte, instanța va verifica dacă plata taxei speciale pentru autoturisme s-a făcut cu respectarea procedurii stabilite prin Ordinul ministrului finanțelor nr. 418/2007, dacă s-a emis documentul privind modul de calcul a taxei, dacă acesta a fost eliberat pe loc solicitantului, dacă respectivul act de impunere a făcut obiectul unei contestații, în forma și în condițiile prevăzute de art. 206 Cod procedură fiscală, dacă contestația fost soluționată în forma și în condițiile prevăzute de art. 210 - 211 Cod procedură civilă și dacă cererea reclamantului îndeplinește condițiile cerute de art. 218 alin. 2 Cod procedură fiscală, singurele care deschid calea unei acțiuni la instanța de contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE;
Admite recursul introdus de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I împotriva sentinței civile nr. 893/CA din 9 octombrie 2008 Tribunalului Iași, sentință pe care o casează.
Trimite cauza în vederea rejudecării aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
26.01.2009
Tribunalul Iași
Jud. -
Președinte:Violeta Elena PinteJudecători:Violeta Elena Pinte, Dan Mircea Tăbâltoc
