Anulare act administrativ fiscal. Decizia 23/2010. Curtea de Apel Bucuresti

DOSAR NR -

ROMANIA

CURTEA DE APEL

SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 23

SEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 4 IANUARIE 2010

CURTEA DIN:

PREȘEDINTE: Radu Ionel

JUDECĂTOR 2: Ghica Alina Nicoleta

JUDECĂTOR: S

GREFIER:

*************

Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta - reclamantă - COM SRL împotriva Incheierii de ședință din data de 16 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă in dosarul nr -, in contradictoriu cu intimatii - pârâti DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE I și ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ I

La apelul nominal făcut in ședință publică a răspuns recurenta - reclamantă - COM SRL, reprezentată de avocat cu delegație la dosar, lipsind intimatii - pârâti DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE I și ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că s-a depus la dosar întâmpinare din partea intimatei parate Direcția Generală a Finanțelor Publice

Se depune dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar

Nemaifiind cereri de formulat, sau excepții de invocat, Curtea constată cauza in stare de judecată acordând cuvântul pe recurs.

Recurenta - reclamantă, prin avocat, solicită admiterea recursului și modificarea incheierii de ședință atacate.

Solicită a se lua act de concluziile scrise formulate in cauză, punctând asupra esenței motivelor de recurs respectiv că potrivit dispozițiilor art 14 (4) din Lg 554/2004 hotararea prin care se pronunță suspendarea este executorie putand fi atacată cu recurs in termen de 5 zile de la comunicare; iar in condițiile in care, in speță, nu a fost respectat termenul de declarare a recursului, consideră că in ceea ce privește admiterea cererii de suspendare, aceasta se bucură de autoritate de lucru judecat, nemaifăcand obiectul rejudecării.

CURTEA


Deliberând asupra recursului civil de față constată că prin cererea înregistrată la Tribunalul Ialomița sub nr-, reclamanta - Com SRL în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice I, a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să fie dispusă anularea deciziei de impunere nr.-/27.11.2007 a raportului de inspecție fiscală, precum și a deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii emise de pârâta DGFP I, precum și constatarea inexistenței vreunui debit către bugetul de stat, aparținând firmei reclamante și suspendarea executării actului fiscal de impunere, în temeiul prev.art.15 din Lg.554/2004.

Prin sentința civilă nr.438/F/14.04.2008, a fost admisă ca fiind întemeiată cererea de suspendare formulată de reclamanta, a dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr.-/27.11.2007, până la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii.

Pe fondul pricinii a fost admisă ca fiind întemeiată cererea formulată de reclamantă și s-a dispus anularea deciziei de impunere nr.-/27.11.2007 și a raportului de inspecție fiscală, precum și a deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii, emis de către același organ fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, cu privire la cererea de suspendare, tribunalul, în raport de prev.art.15 din Lg.554/2004 corob.cu disp.art.215(29 din OG 92/2003, privind pr.fiscală a apreciat ca întemeiată cererea de suspendare executare act administrativ fiscal, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Pe fondul cauzei, s-a reținut de către prima instanță că, acele cheltuieli efectuate de - Com SRL cu cele două autoturisme nu au avut drept scop realizarea de venituri impozabile, iar materialele de construcție folosite pentru betonarea unei platforme, fiind efectuată fără certificat de urbanism și fără autorizație de construcție, în raport de prev.art.11 alin.1 din Lg.50/1991, sunt deductibile fiscal.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs DGFP I în nume propriu cât și în interesul MEF, în baza mandatului nr.70019/2.06.2008, recursul scutit de obligația achitării taxelor judiciare de timbru și timbru judiciar, fiind declarat și motivat în condițiile legii.

Invocând în drept disp.art.304 pct.3 și 7 pr.civ. recurenta pârâtă critică sentința recurată în sensul că, sentința instanței de fond a fost dată cu încălcarea altei instanța de judecată în ceea ce privește soluția de anulare a deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii și nici nu cuprind motivele de anulare a deciziei contestate, și în special nu cuprind motivele pentru care a respins excepția privind lipsa calității procesuale pasive invocate de pârâtul MEF.

Prin decizia civilă nr.56/12.01.2009 Curtea de Apel București - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal a admis recursul, a casat sentința atacată pentru următoarele considerente:

faptul că, MEF fapt reținut de instanță în practicaua sentinței recurate a invocat pe cale de excepție, lipsa calității procesuale pasive, excepția fiind pusă în discuția pârâților la termenul de soluționare a pricinii.

Or, cu privire la acestea, tribunalul nu a făcut nici o referire, atât în considerente și nici în dispozitivul hotărârii pronunțate, astfel că, și numai pentru acest considerent, se impune admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea spre rejudecare la aceeași instanță, urmând ca la reluarea fondului să fie avute în vedere și celelalte motive de recurs invocate de recurentă.

Instanța de rejudecare, prin încheierea de ședință de la 16.07.2009, a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării deciziei de impunere nr.- din 24.11.2007, reținând că reclamanta nu dovedit îndeplinirea condițiilor cumulative impuse de art.14 din Legea 554/2004, pentru se dispune suspendarea deciziei de impunere, actele administrative emise bucurându-se de prezumția de legalitate.

S-a arătat că debitul cuprins în acestea nu este atât de mare, încât să ducă la destabilizarea activității reclamantei și nu reprezintă prin el însuși un motiv pentru a justifica suspendarea cum nici faptul că executarea silită a avut lor, nu însemnă că a fost dovedită o vătămare ireparabilă în activitatea societății.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs recurenta reclamantă criticând-o pentru nelegalitate întrucât, reluând judecarea cauzeidupă casarea cu trimitere, instanța de fond a încălcat dispozițiile art.315 pct.1 Cod procedură civilă, care dispun că în caz de casare hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe, sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.

De asemenea, potrivit art.315 pct.2 Cod procedură civilă, când hotărârea a fost casată pentru nerespectarea formelor procedurale, judecata va reîncepe de la actul anulat.

În speță motivul de casare avut în vedere de instanța de recurs, vizează numai nerespectarea de către instanța de fond a obligației procesuale de a se fi pronunțat cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive, invocate de către Ministerul Economiei și Finanțelor.

Prin urmare, după soluționarea acestei excepții, prin încheierea ce face obiectul prezentului recurs, instanța reluând judecata, nu putea să dispună și respingerea cererii de suspendare a executării deciziei de impunere fiscală, deoarece admiterea acesteia dispusă prin sentința civilă menționată a intrat în autoritate de lucru judecat ca urmare a tardivității recursului declarat de către pârâte.

Pe de altă parte, nu s-a avut în vedere argumentul de text vizat de art.15 alin.4 din Legea 554/2004, conform căruia în ipoteza admiterii acțiunii de fond, măsura suspendării dispusă în condițiile art.14 se prelungește de drept până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, această prelungire de drept având loc chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.312 art.304 pct.9 Cod procedură civilă.

Prin întâmpinare, intimata pârâtă a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat.

Analizând actele și lucrările dosarului, încheierea recurată, în raport de motivele de recurs formulate și din oficiu, în limitele prevăzute de dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:

Recurenta reclamantă critică încheierea prin care s-a respins cererea de suspendare a deciziei de impunere - din 27.11.2007 și a raportului de inspecție fiscală cu același număr, încheiată de intimata pârâtă pentru nerespectarea dispozițiilor art.315 alin.1 și alin.2 Cod procedură civilă, care prevăd că în situația în care hotărârea a fost casată pentru nerespectarea formelor procedurale, judecata va reîncepe de la actul anulat.

Potrivit dispozițiilor art.315 alin.1 Cod procedură civilă, în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate precum și asupra necesității administrării unor probe, sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.

Din cuprinsul deciziei de casare pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal la 12.01.2009, se reține că se impune admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea spre rejudecare la aceeași instanță, cu indicația expresă de reluarea fondului cauzei cu dezbaterea celorlalte argumente prinse în motivele de recurs, formulate de recurenta reclamantă.

În consecință, indicațiile deciziei de casare se referă la întreaga cauză, cu atât mai mult cu cât supendarea executării actelor administrative contestate s-a dispus prin sentința civilă 438 din 14.04.2008, iar casarea hotărârii privind toate măsurile primei instanțe.

Întrucât recurenta reclamantă nu a criticat pe fond considerentele pentru care prima instanță a respins ca nefondată cererea de suspendare, a actelor administrative fiscale, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, neexistând alte motive care să afecte legalitate încheierii atacate, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de recurenta - reclamantă - COM SRL împotriva Incheierii de ședință din data de 16 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă in dosarul nr -, in contradictoriu cu intimatii - pârâti DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE I și ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ I, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi 4 ianuarie 2010.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Severin

S

GREFIER,

Red.

Tehnored./2 ex.

10.02.2010

Președinte:Radu Ionel
Judecători:Radu Ionel, Ghica Alina Nicoleta, Severin

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Anulare act administrativ fiscal. Decizia 23/2010. Curtea de Apel Bucuresti