Anulare act administrativ fiscal. Decizia 2313/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2313
Ședința publică de la 07 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Magdalena Fănuță JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu
-- - - JUDECĂTOR 3: Doina Ungureanu
-- - - Judecător
Grefier -
XXXX
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea - SRL, împotriva deciziei nr. 1759 din data de 9 septembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr-.
La apelul nominal s-au prezentat avocat pentru contestatoarea - SRL și consilier juridic pentru intimata Direcția Generală A Finanțelor Publice
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Curtea, apreciind cauza în stare de judecată a acordat cuvântul părților pentru a pune concluzii:
Avocat pentru contestatoarea - SRL arată că instanța de fond nu a analizat toate motivele de recurs. Solicită admiterea contestației în anulare așa cum a fost formulată.
Consilier juridic pentru intimata Direcția Generală A Finanțelor Publice D pune concluzii de respingerea contestației în anulare, menținerea deciziei ca legală și temeinică.
CURTEA:
Asupra contestației în anulare de față;
Prin sentința nr. 950 din 1 aprilie 2008 Tribunalul Dolja respins contestația formulată de contestatoarea - SRL, în contradictoriu cu intimata
În considerentele sentinței s-a reținut că în perioada 06.03.2007-20.03.2007 Direcția Generală a Finanțelor Publice D- a efectuat o inspecție fiscală la sediul reclamantei al cărei scop a fost verificarea modului de calcul al bazei impozabile, stabilirea eventualelor diferențe, precum și calculul obligațiilor fiscale accesorii la diferențele de impozite, taxe și contribuții pentru perioada 01.07.2004-31.12.2006.
În cuprinsul raportului de inspecție fiscală nr. 2111/30.03.2007, referitor la impozitul pe venitul din dividende distribuite persoanelor fizice s-a reținut că la finele anului 2004 societatea a înregistrat profit contabil în sumă de 271.649 lei, iar în cursul lunii aprilie 2005 fost repartizată ca dividende asociaților și suma de 71.649 lei. În luna decembrie 2005 societatea a evidențiat achitarea dividendelor distribuite celor doi asociați din rezultatul exercițiului financiar pentru 2004, în sume egale, prin compensare cu sumele evidențiate în contul 461 " debitori diverși"
Pentru anul 2005, s-a reținut că la finele exercițiului financiar, societatea a înregistrat profit contabil de - lei, sumă ce a fost repartizată sub formă de dividende celor doi asociați în cursul lunii aprilie 2006, iar în luna decembrie 2006, societatea a evidențiat achitarea dividendelor distribuite acestora prin sumele evidențiate în contul 461 " debitori diverși", analitic, respectiv analitic.
În legătură cu sumele evidențiate prin rulajul debitor al contului 461 "debitori diverși" cu soldul la 31.12.2006 al contului menționat s-a reținut că sumele acordate lunar celor doi asociați, nerestituite și nejustificate de aceștia reprezintă dividende plătite acestora pentru care societatea, în conformitate cu prevederile art. 67 alin. 1 din Legea 571/2003, în vigoare la acea dată, avea obligația calculării, reținerii și achitării impozitului pe veniturile de această natură la bugetul general consolidat.
S-a reținut de asemenea, că prin nerepartizarea profitului în sumă de 200.000 lei aferent exercițiului financiar 2004, precum și prin acordarea de sume sub forma avansurilor de trezorerie celor doi asociați și compensarea acestora cu dividendele cuvenite asociaților, societatea a amânat plata acestor obligații fiscale către bugetul general consolidat, așa încât, pentru perioada supusă verificării, inspecția fiscală a stabilit în sarcina reclamantei un impozit suplimentar de 118.080 lei, la care se adaugă accesoriile reprezentând dobânzi, penalități și majorări de întârziere.
În baza raportului de inspecție fiscală, a fost emisă decizia de impunere nr. 2111/30.03.2007 privind obligațiile fiscale suplimentare în cuantum de 150.066 lei reprezentând impozit suplimentar pe veniturile din dividende distribuite persoanelor fizice și accesorii aferente.
Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat contestație la Direcția Generală a Finanțelor Publice - Direcția Controlului Fiscal, contestație respinsă prin decizia nr. 83/09.07.2007, ca neîntemeiată.
În raport de cele reținute anterior, s-a apreciat că acțiunea nu este întemeiată.
Astfel, potrivit art. 7 alin. 1 pct. 12 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, dividendul reprezintă o distribuire în bani sau în natură, efectuată de o persoană juridică unui participant la persoana juridică, drept consecință a deținerii unor titluri de participare la acea persoană juridică, iar potrivit art. 67 alin 1 din același act normativ, " obligația calculării și reținerii impozitului pe veniturile sub formă de dividende revine persoanelor juridice, o dată cu plata dividendelor către acționari sau asociați. Termenul de virare a impozitului este până data de 25 inclusiv ale lunii următoare celei în care se face plata.".
De asemenea, potrivit la modelul de convenție privind evitarea dublei impuneri, invocate chiar de reclamantă în contestația formulată la organul fiscal, " plățile considerate ca fiind dividende pot include nu numai distribuirea de profituri decisă anual de adunările generale ale acționarilor, ci și alte beneficii în bani sau în echivalent bănesc, cum ar fi distribuirea ascunsă a profiturilor. Nu este relevant dacă aceste beneficii sunt plătite din profituri curente realizate de companie sau sunt realizate de exemplu din rezerve, cum ar fi profiturile obținute în anii fiscali anteriori"
Dispozițiile legale citate anterior, asimilând dividendelor toate beneficiile în bani sau în echivalent, impun persoanei juridice să calculeze și să rețină impozit pe distribuirile de profit, în bani sau în natură participanților la persoana juridică, fiind irelevant dacă este vorba de o decizie anuală a adunării generale a acționarilor sau o distribuire ascunsă a acestora, operată în absența hotărârii adunării generale.
Ori, în speța de față, ținând seama de modalitatea de evidențiere în contabilitate a sumelor plătite asociaților în anii 2004 și 2005 cu titlu de dividende, prin compensare cu sumele evidențiate în contul 461 "debitori diverși", este neîndoielnic că sumele plătite de reclamantă asociaților în exercițiul financiar al anului 2006, nerestituite și nejustificate reprezintă tot dividende plătite acestora pentru care societatea are obligația calculării, reținerii și achitării impozitului pe veniturile de această natură la bugetul general consolidat.
Susținerile reclamantei referitoare la faptul că în timpul anului nu poate fi vorba de repartizarea profitului, având în vedere că acesta este atributul exclusiv al adunării generale a acționarilor, sumele reținute de organul de inspecție fiscală reprezentând debite înregistrate pe numele acționarilor ce urmau să fie recuperate în termenul general de prescripție, sunt contrazise chiar de calificarea dată de aceasta sumelor avansate acelorași asociați în cursul anilor 2004 și 2005, când debitele din contul 461 au fost asimilate dividendelor distribuite asociaților.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta - SRL C, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivarea cererii de recurs, reclamanta a arătat că instanța de fond a respins în mod greșit singura probă pertinentă în dovedirea pretențiilor, respectiv efectuarea unei expertize tehnice contabilă.
S-a mai arătat că avansurile de decontare plătite celor doi asociați de către societate și evidențiate în contul 461 nu pot di interpretate ca o repartizare de profit sau rezerve deoarece în timpul anului nu se putea face repartizarea profitului, nefiind încheiat exercițiul financiar anual.
Recurenta a mai arătat că instanța de fond în mod netemeinic a menținut concluziile organului de inspecție fiscală, reținând că debitele înregistrate în contul 461-debitori, reprezintă o repartizare mascată de dividende, încălcându-se astfel dreptul de voință față de repartizarea profitului, al adunării generale a asociaților.
S-au depus la dosar următoarele înscrisuri: raport de expertiză contabilă extrajudiciară împuternicire avocațială, dovada achitării taxei de timbru și a timbrului judiciar, raport al adunării generale încheiat la 25.04.2006 și 28.03.2007, note contabile, ordine de plată, dispoziții de plată.
Prin decizia nr.1759 din 9 septembrie 2008, Curtea de Apel Craiovaa respins recursul reclamantei - SRL.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut că potrivit art. 201 Cod pr. civilă expertiza, ca mijloc de probă în procesul civil, are drept scop lămurirea unor împrejurări de fapt de către un specialist, expertul nefiind nici judecător și nici martor, ci doar un consultant care ajută pe judecător în rezolvarea unor probleme de specialitate, nepronunțându-se asupra interpretării și aplicării legii.
În speță, în mod corect instanța de fond la data de 25.03.2008 a respins cererea privind efectuarea unei expertize tehnice specialitatea contabilitate, având ca obiectiv stabilirea dacă sumele evidențiate în contul 461 reprezintă debite sau dividende, având în vedere că această stare de fapt este necontestată de pârât, fiind sarcina exclusivă a instanței de judecată de a interpreta și aplica dispozițiile legale incidente în cauză.
Nici critica formulată de recurentă vizând greșita calificare a sumelor evidențiate în contul 461 ca fiind repartizare de dividende și nu avans de decontare s-a reținut că nu este întemeiată, că în mod corect instanța de fond reținând că sumele plătite asociaților în anii 2004 și 2005 cu titlu de dividende, prin compensare cu sumele evidențiate în contul 461 "debitori diverși", a concluzionat că sumele plătite de reclamantă asociaților în cursul anului 2006, reprezintă tot dividende chiar în absența unei hotărâri a adunării generale a acționarilor.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare, contestatoarea - ""SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea contestației s-a susținut, în esență, că instanța de recurs nu a analizat un motiv de recurs ce a fost invocat de către recurenta reclamantă -"" SRL, în sensul că nu s-a pronunțat asupra cererii privind necesitatea efectuării în cauză a unei expertize contabile.
În drept au fost invocate dispozițiile art.317 pct.2 și art.318 Cod pr.civilă.
Intimata pârâtă DGFP D nu a formulat întâmpinare în prezenta cauză.
Analizând contestația în anulare, în raport de motivele invocate și având în vedere dispozițiile art.317 și 318 Cod pr.civilă, Curtea o apreciază ca nefondată și o va respinge pentru următoarele considerente.
Potrivit dispozițiilor art.317 Cod pr.civilă, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare - când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită, conform legii sau când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
În speța dedusă judecății, niciuna dintre aceste dispoziții legale nu a fost încălcată de către instanța de recurs, întrucât pe de o parte procedura de citare a contestatoarei pentru ziua când s-a judecat pricina a fost legal îndeplinită, iar pe de altă parte instanța era competentă să se pronunțe asupra cauzei.
Potrivit dispozițiilor art.318 alin.1 Cod pr.civilă, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Prima ipoteză din art.318 Cod pr.civilă are în vedere greșeli materiale evidente, în legătură cu aspecte formale ale judecării recursului, pe această cale neputând fi remediate greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziții legale.
Legea nu a urmărit să deschidă părților calea recursului la recurs, care să fie soluționat de aceeași instanță, sub motivul că s-a stabilit eronat situația de fapt.
O greșeală în aprecierea probelor, datorită căreia situația de fapt reținută de instanță ar fi eronată, este o greșeală de fond, de apreciere a probelor, ce nu poate fi valorificată pe calea contestației în anulare.
Prin urmare, critica contestatoarei că instanța de recurs și-a întemeiat soluția pe o greșeală materială apare ca neîntemeiată.
Din perspectiva tezei a 2-a din art.318 Cod pr.civ, instanța de recurs nu este obligată să răspundă separat la fiecare dintre argumentele invocate în dezvoltarea unui motiv de recurs, ci le poate grupa, răspunzând criticilor formulate în recurs printr-un considerent comun.
Anularea unei decizii pronunțate de instanța de recurs, în temeiul art.318 teza a II-a Cod pr.civilă poate fi dispusă numai dacă instanța nu a cercetat deloc una din criticile formulate de recurent.
Lipsa de claritate a considerentelor nu justifică o asemenea măsură.
Contestația în anulare este admisibilă în ipoteza omisiunii instanței de a cerceta motivele de recurs care puteau fi determinante în condițiile prevăzute de art.306 alin.3 Cod pr.civilă, adică prin dezvoltarea acestora și astfel încadrarea lor în unul din motivele prevăzute de art.304 Cod pr.civilă.
Instanța de recurs a răspuns punctual criticilor formulate în recurs, ea neavând obligația de a analiza fiecare argument cuprins în motivele de recurs, ci de a analiza fiecare motiv de casare, obligație pe care, în prezenta cauză, instanța de recurs și-a îndeplinit-
Având în vedere argumentele juridice prezentate, Curtea apreciază că în speță nu sunt incidente dispozițiile art.318 teza a II-a Cod pr.civilă.
Pe cale de consecință, în raport de dispozițiile art.317 și 318 Cod pr.civilă, Curtea urmează să respingă contestația în anulare ca fiind nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea - SRL, împotriva deciziei nr. 1759 din data de 9 septembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Mai 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.jud.
2 ex/14.05.2009
Jud.recurs:
Președinte:Magdalena FănuțăJudecători:Magdalena Fănuță, Teodora Bănescu, Doina Ungureanu
