Anulare act administrativ fiscal. Decizia 2324/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.2324
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 16.11.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Duican Doina
JUDECĂTOR 2: Păun Luiza Maria
JUDECĂTOR 3: Cosma
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.492/19.05.2009 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta reclamantă prin avocat cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind intimata pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că intimata pârâtă a depus la dosar, la data de 03.11.2009, întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurenta reclamantă, prin apărător, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul anulării deciziei și obligării pârâtei la validarea Hotărârii nr.302/06.07.2006.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Călărași sub nr-, contestatoarele și au formulat contestație împotriva deciziei nr.17/05.01.2009 emisă de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților solicitând anularea deciziei și obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de validare a hotărârii nr.302/6.07.2006 emisă de Comisia județeană C pentru aplicarea Lg.9/1998, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalul Călărași -Secția civilă prin sentința civilă nr.492/19.05.2009 a respins contestația formulată, reținând că în cauză contestatoarele nu sunt moștenitoarele defunctului autor G pentru a putea beneficia de compensațiile prevăzute de Lg.9/1998.
Împotriva acestei sentințe,în termen legal au formulat recurs contestatoarele și, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului formulat recurentele au susținut în esență că, în mod greșit instanța de fond a reținut că nu au calitatea de moștenitoare ale defunctului G deși acestea aveau dreptul de a solicita compensații de pe urma defunctei (fostă ) pentru bunurile acesteia abandonate pe teritoriul orașului.
La momentul schimbului de populație din 1940 ( /) era căsătorită cu G, cu care a conviețuit în calitate de soți după 1940 în orașul Oltenița până la decesul acesteia. La momentul acceptării succesiunii, în lipsa rudelor din cele patru clase stabilite de legislația în vigoare, este unica moștenitoare a defunctului său soț, G, astfel că, tatăl contestatoarelor este singurul moștenitor al bunurilor defuncților G și ( ).
În drept au fost invocate dispozițiile Lg.9/1998 cu modificările ulterioare, Lg.554/2004, Lg.319/1944.
Intimata Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat și menținerea hotărârii pronunțate de către instanța de fond, susținând în esență că decizia nr.17/5.01.2001 prin care a fost invalidată hotărârea nr.302/6.07.2006 a Comisiei județene C pentru aplicarea Lg.9/1998 este legală.
Analizând sentința atacată în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză, cât și în temeiul disp.art.3041cod pr.civ. Curtea constată că recursul formulat în cauză este nefondat.
Potrivit disp.art.1 alin.2 din Lg.9/1998, beneficiază de compensații bănești, moștenitorii legali ai foștilor proprietari, această calitate urmând a fi dovedită potrivit dreptului comun.
Recurentele reclamante au solicitat prin cererea formulată drepturile cuvenite defunctului autor G deși în cauză nu au făcut dovada legăturii succesorale a autorului lor (tatăl contestatoarelor) cu acesta.
În fapt, astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond, în baza probatoriului administrat în cauză, prin sentința pronunțată, la momentul formulării cererii, recurentele-contestatoare avea calitatea de descendente directe ale defunctului lor tată, fiul defunctei, din a doua căsătorie a acesteia.
Astfel fiind, în mod corect s-a reținut prin sentința criticată faptul că reclamantele din cauză nu au făcut dovada calității de moștenitoare legale pentru bunurile aparținând defunctului G, tatăl acestora neputând că culeagă prin reprezentare decât drepturile succesorale cuvenite de pe urma defunctei mame care nu mai avea calitatea de soț la data deschiderii succesiunii de pe urma primului soț.
În consecință, Curtea constată că în mod corect a fost respinsă contestația reclamantelor prin sentința pronunțată de către instanța de fond, hotărârea atacată fiind legală și temeinică și în temeiul art.312 al.1 cod pr.civ. va respinge recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de ȘI împotriva sentinței civile nr.492/19.05.2009 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 16.11.2009
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Red.DD GREFIER
EF/2ex.
16.12.2009
Tr.
Jud. NT
Președinte:Duican DoinaJudecători:Duican Doina, Păun Luiza Maria, Cosma
